Doncea, exclus din partid

Alungarea eroilor Grivitei din "paradisul rosu"

Lui Doncea, seful sindicatului comunist de la Atelierele CFR Grivita, greva din 1933 i-a adus gloria, dar i-a provocat si excluderea din partid. Aura de ilegalist s-a intors impotriva lui in 1958. O afirmatie de-a sa, ca in momentele-cheie atat partidul, cat si Dej au fost absenti, a starnit furia fostilor tovarasi.

"CAMPIONUL". Gheorghiu-Dej (centru), marele castigator al "meciurilor" succesive cu adversari reali sau imaginari, inclusiv al celui din 1958, cu ilegalistii

In 1958 se implineau 25 de ani de la "eroicele lupte ale muncitorilor petrolisti si ceferisti din ianuarie-februarie 1933", asa cum era numita oficial greva din 1933. Evenimentul, celebrat cu mult fast, a constituit prilej de aduceri-aminte, fiind povestit in fata tinerei generatii. "Grivita 33" intrase in topul realizarilor partidului in ilegalitate, si nu oricum, ci pe unul dintre locurile fruntase.

Ne-am astepta ca vechii combatanti de la Grivita - lideri ai grevei sau simpli participanti - sa fi rememorat ei insisi episodul, sa fi privit inapoi cu nostalgie si sa se bucure impreuna, ciocnind eventual un pahar, pentru ca idealul ce-i manase atunci in lupta triumfase intre timp. Dar sistemul comunist are o logica a lui proprie, diferita de cea obisnuita. Putem afirma astazi, pe baza documentelor de arhiva, ca scenariul imaginat mai sus este contrazis de niste realitati dure.

CONTEXTUL. In 1956, Nichita Hrusciov, liderul URSS dupa moartea lui Stalin, a condamnat cultul personalitatii predecesorului sau si excesele perioadei staliniste. Peste Europa de Est a inceput sa bata vantul schimbarii. Au fost inlocuiti liderii din majoritatea partidelor comuniste, asociati cu teroarea si stalinismul. Regimurile comuniste pareau sa intre intr-o faza mai relaxata a existentei lor. Spre deosebire de celelalte tari comuniste, care dupa evenimentele de la Moscova isi schimbasera la randul lor liderii, in Romania, Gheorghiu-Dej s-a mentinut la conducerea partidului.

ACUZATUL. Doncea a iesit de pe scena Grivitei cu ocazia unei plenare a Comitetului Central al PMR care a avut loc in iunie 1958. Doncea nu a fost singurul acuzat, alaturi de el figurand mai multi ilegalisti. Acuzatiile oficiale au fost citite in sedinta de Nicolae Ceausescu.

Cea mai grava invinuire care i s-a adus lui Doncea a fost aceea ca duce o "activitate de calomniere si improscare cu noroi a rolului conducator al partidului". "Doncea Constantin, nesocotind faptele reale, calcand in picioare adevarul istoric, se indeletniceste de ani in sir cu denaturarea istoriei luptelor de la Grivita, incercand in scop de autoevidentiere sa minimalizeze rolul conducator al partidului, precum si rolul cadrelor de baza ale partidului, in frunte cu tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, in organizarea si conducerea eroicelor lupte ale muncitorilor ceferisti", se spunea in textul acuzator citit la plenara de Nicolae Ceausescu. Minimizarea rolului partidului si al lui Gheorghiu-Dej constituiau deci pacatul capital al ilegalistului. "Cei mai in varsta isi amintesc ca, in plina activitate de pregatire a luptelor de la Grivita, Doncea a pus la cale de pe atunci actiuni calomnioase, cu scop diversionist si fractionist de compromitere si de slabire a autoritatii conducerii de partid si in special a tovarasului Gheorghiu, care conducea activitatea de organizare a muncitorimii ceferiste", se spunea in proiectul de rezolutie.

FRAZA DISCORDIEI. Indignarea membrilor CC a fost starnita de o nefericita formulare a lui Doncea, rostita cu prilejul unui colocviu de la Institutul de Istorie a Partidului, din care reiesea ca, la Grivita, Partidul Comunist a fost foarte putin vizibil. Doncea a incercat sa se disculpe, spunand ca s-a referit la un anumit moment si nu la intreaga desfasurare a grevei. "Trebuia sa vedem cate persoane au format comitetul de actiune (...) S-a aratat ce am facut la 28 februarie, din cele cate stiu, si s-a ajuns apoi la 2 februarie (...) Eu, cand am vorbit, am vorbit de noaptea de 2 februarie. In discutia pe care am avut-o la Institutul de Istorie am vorbit pana la 2 februarie", a repetat el insistent. La 2 februarie a avut loc o noua serie de negocieri intre Guvern si grevistii reprezentati de sindicatul dominat de social-democrati, in care se infiltrasera si unii comunisti. La Atelierele CFR Grivita existau trei sindicate, dar unul singur era recunoscut de Guvern ca fiind legal - cel social-democrat. Autoritatile au declarat solutionata cea mai mare parte a revendicarilor economice, conflictul de munca fiind practic inchis cu aceasta ocazie.

Ce spusese de fapt in fata lui Roller la Institutul de Istorie? Ca in noaptea de 2 februarie s-a format o delegatie, care a mers la Ministerul Comunicatiilor pentru a negocia revendicarile muncitorilor. La inapoierea delegatiei s-a constatat ca "revendicarile pe care le-a adus nu erau cele pe care le cerusem noi", spunea Doncea. Atunci s-a discutat in Comitetul de greva ce trebuia sa faca in continuare si Comitetul a decis incetarea protestului. "Intre timp, secretarul organizatiei de baza (a PCdR - n.n.), care era Petre Gheorghe, a spus sa-l chemam pe tovarasul Stoica Gheorghe, dar, fiind strazile pline de lume, ne-am gandit ca n-ar fi bine sa facem acest lucru, intrucat puteam sa deconspiram casa. Nu ne puteam permite sa mergem pe strada sa cautam pe cineva din conducerea partidului cu care puteam sa discutam ce trebuie sa facem", a spus fostul grevist. Acest moment a fost caracterizat de el ca un moment foarte greu al grevei, in care nu stiau ce ar fi mai bine sa faca: sa accepte revendicarile sau sa continue greva? "A existat acea framantare, cand nu stiam ce sa facem, sa mergem inainte sau sa ne limitam numai la atat", s-a aparat acuzatul.

"INGAMFAT, ORGOLIOS SI AMBITIOS"

Gheorghe Vasilichi, fostul tovaras de inchisoare si evadare, a spus ca l-a cunoscut pe Doncea "in munca de pregatire a luptelor de la Grivita". Vasilichi l-a acuzat ca a negat rolul conducator al partidului inca din 1933. "El a fost scos la suprafata de valurile miscarii muncitoresti de la Grivita, insa, dat fiind ca era un om limitat, peste masura de ingamfat, orgolios si ambitios, el n-a inteles nici atunci si nici mai tarziu ca eroicele lupte de la Grivita din februarie 1933 au fost conduse de partidul nostru. In procesul de la Craiova (...) aveam nesfarsite discutii cu Doncea, sa-l convingem ca totusi a fost partid la Grivita, ca fara partid nu s-ar fi facut nimic", spunea Vasilichi. Fost luptator in rezistenta franceza, Vasilichi scapase ca prin urechile acului de excluderea din partid si poate chiar de inchisoare. La inceputul anilor ’50, pe fondul declansarii unui nou val de procese staliniste in lagarul socialist, s-a sugerat de la Moscova eliminarea celor ce luptasera in Spania si in rezistenta franceza. Stalin a murit in 1953, iar "spaniolii" si "francezii" din Romania au scapat. Vasilichi a inteles, din cate se pare, ca "nu vremile sunt sub om, ci bietul om este sub vremi" si in 1958, ca sa se apere pe el insusi, a fost unul dintre cei mai vehementi acuzatori ai lui Doncea.

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA

Miercuri, 23 martie, la sediul Fundatiei Europene Titulescu a avut loc lansarea volumului "Acte si documente" (1859-1919). Parte a seriei "Organizarea institutionala a Ministerului Afacerilor Externe", lucrarea reuneste actele normative in baza carora s-a constituit si a functionat aceasta importanta institutie a statului roman modern in perioada mentionata. Volumul lansat miercuri a fost ingrjit de Ion Mamina, Gheorghe Neacsu si George C. Potra. Desi la eveniment era anuntata participarea tuturor ministrilor de Externe ai Romaniei postdecembriste, nu a fost prezent decat Adrian Severin. In opinia fostului ministru, un astfel de volum vine foarte tarziu intr-o tara care a performat in domeniul diplomatiei si care are o traditie diplomatica remarcabila. Volumul cuprinde 55 de documente. Cel mai vechi este Decretul din 2 iulie 1859, prin care au fost puse bazele Ministerului de Afaceri Straine. Altele prezinta modificarile in timp ale structurii organizatorice a MAE, atributiile ministrului, schimbarile survenite in activitatea diplomatica dupa instaurarea monarhiei, dar si actele prin care se fixa vestimentatia reprezentantilor romani in strainatate sau ceremonialul Curtii Domnesti pentru primirea diplomatilor straini.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 46

Cine a fost Gheorghiu-Dej? Biografia primului lider comunist al Romaniei - indiferent de criteriile, locul si timpul aprecierii - va ramane fascinanta prin ascensiunea personajului. Aderenta la comunism nu prevestea un viitor bun. La Atelierele CFR Galati, tanarul Gheorghiu a intrat intr-o noua etapa de viata, marcata de contactul cu comunistii din Romania. Acestia nu erau populari intr-o tara in care majoritatea oamenilor traia din economia agrara si unde sarbatoarea nationala glorifica si astazi tocmai unirea din 1918.