"Frumos ne-am ocarat...

"Frumos ne-am ocarat unii pe altii...", spun martorii ca au fost cuvintele pronuntate de Stalin la primirea ministrului de Externe al Germaniei naziste. La masa care-a urmat, Stalin a toastat pentru Hitler si a propus, cu cinic umor, sa se bea pentru evreul Kaganovici, aflat intre oficialii sovietici. Ribbentrop a onorat grabit invitatia facuta. Kaganovici, la randu-i, a inchinat pentru slava lui Hitler, care promitea sa-i starpeasca pe toti evreii de pe suprafata pamantului"

"" "Frumos ne-am ocarat unii pe altii...", spun martorii ca au fost cuvintele pronuntate de Stalin la primirea ministrului de Externe al Germaniei naziste. La masa care-a urmat, Stalin a toastat pentru Hitler si a propus, cu cinic umor, sa se bea pentru evreul Kaganovici, aflat intre oficialii sovietici. Ribbentrop a onorat grabit invitatia facuta. Kaganovici, la randu-i, a inchinat pentru slava lui Hitler, care promitea sa-i starpeasca pe toti evreii de pe suprafata pamantului" Documentele de arhiva si memorialistica publicata in ultimii ani dezvaluie culisele si stratagemele Pactului Ribbentrop-Molotov. In 1939, Stalin izbutise sa devina stapanul absolut al popoarelor sovietice si totodata al miscarii comuniste internationale. Prin "marea epurare" ii adusese sub ascultare deplina pe reprezentantii comunismului din tara sa si de peste hotare. Iar conjunctura internationala prezenta semne ca abia acum putea trece la infaptuirea utopiei Manifestului Cominternului. "Proletariatul international nu-si va baga sabiile in teaca pana cand nu va fi creata Federatia Republicilor Sovietice din intreaga lume" - amenintasera Lenin si Trotki, in 1919, la crearea lui. Pentru aceasta, Stalin era pregatit de-acum.

Comandantii Armatei Rosii vorbeau despre "marele razboi" inca de la inceputul anilor ’30, iar poetii promiteau jertfa pe campurile sale de lupta pentru ca "patria noastra sa straluceasca din Japonia pana in Anglia". Dintr-o data, insultele ce si le aduceau reciproc sovieticii si nazistii inceteaza. O tacere suspecta de vreme ce Stalin pare a purta, in 1938, serioase tratative privind securitatea colectiva cu Anglia si Franta. Tratative despre care Stalin stie ca sunt sortite esecului, dar care-l atrag in cursa pe Hitler. Ca nu cumva acesta sa incheie aliante ostile politicii sale cu Vestul, Hitler decide ca are nevoie de Stalin. La 19 august 1939, printr-o telegrama anunta Kremlinul de sosirea lui Ribbentrop la Moscova. "Frumos ne-am ocarat unii pe altii...", spun martorii ca au fost cuvintele pronuntate de Stalin la primirea ministrului de Externe al Germaniei naziste. La masa care-a urmat, Stalin a toastat pentru Hitler si a propus, cu cinic umor, sa se bea pentru evreul Kaganovici, aflat intre oficialii sovietici. Ribbentrop a onorat grabit invitatia facuta. Kaganovici, la randu-i, a inchinat pentru slava lui Hitler, care promitea sa-i starpeasca pe toti evreii de pe suprafata pamantului. La cina din seara semnarii pactului, Hitler a primit vestea asteptata printr-un biletel. "Dupa ce l-a parcurs - povesteste arhitectul Speer in memoriile sale - s-a inrosit ca un rac, a izbit in masa, facand sa zornaie paharele, si a strigat cu voce pitigaiata: "Am reusit! Am reusit!".

Necunoscand prevederile sale secrete, gazetarii vremii au prezentat Pactul Ribbentrop-Molotov ca "o sansa pacii". Prin protocolul secret, "sansa acordata pacii" era o impartire a Europei intre cele doua genii rele ale secolului al XX-lea. Fiecare spera ca va reusi mai devreme sau mai tarziu sa-l invinga pe celalalt si sa recupereze teritoriile asupra carora consimtise in 1939 sa-i apartina.

In zilele care-au urmat semnarii sale, la nivelul liderilor cominternisti s-a instalat confuzia. La 7 septembrie 1939, Stalin da curs intalnirii solicitate de Gheorghe Dimitrov, conducatorul Cominternului, pe tema pactului recent incheiat. Conform stenogramei scoase din arhive, la intalnire au fost prezente alte doua personalitati sovietice proeminente - Molotov, ministrul de Externe, si Jdanov, ideolog al partidului. Intre ai sai, Stalin se exprima foarte direct. Razboiul ce se desfasoara in Europa e un conflict al tarilor capitaliste. Un lucru bun pentru telul revolutiei mondiale, de vreme ce, luptandu-se intre ei, imperialistii se vor slabi reciproc. Si nu e singurul avantaj! Razboiul anuleaza diferenta care exista inainte intre statele capitaliste democratice si fasciste. Disparitia Poloniei, din punctul sau de vedere, inseamna doar ca un stat burghez a incetat sa existe cu beneficiul ca nimeni nu se plange ca sovieticii cuceresc noi teritorii si populatii. Dupa aceste explicatii, Stalin cere participantilor la intalnire ca orice propaganda antifascista sa inceteze. Nu cumva sa-i dea ocazia lui Hitler de a spune ca pactul nu este respectat si sa-i acuze pe sovietici de ostilitati din partea Cominternului.

Dupa tipic, discutia cu Stalin urma sa se transforme in directive politice pentru liderii partidelor comuniste din Europa. Singurul text cunoscut, dintre cele transmise acestora de Comintern, este cel in germana. Razboiul actual este un razboi imperialist, se spune in el. In nici o tara, clasa muncitoare si, inca si mai mult, partidul comunist sa nu-l sprijine, astfel ca deputatii comunisti trebuie sa voteze impotriva creditelor de razboi. Iar dusmanul partidelor comuniste, impotriva carora acestea "trebuie sa treaca pretutindeni la o ofensiva decisiva" este... social-democratia!

Ca pactul a fost o alianta gandita de Stalin ca o solutie temporara o dovedesc si directivele clare ale Cominternului ca functionarii sai sa ramana in tarile invadate de Hitler. Ei trebuiau sa conserve aparatul clandestin prin care urmau a fi conectati in orice moment la cauza revolutionara.

Invazia Uniunii Sovietice din iunie 1941 a fost o surpriza neplacuta pentru Stalin: Hitler i-o luase inainte in tradarea pactului din 1939. "Frumos ne-am batut intre noi...", s-ar fi putut lauda autorii sai la sfarsitul razboiului. 35 de milioane de morti numai in Europa au fost victimele utopiei si cinismului lor.