Intelegeri intre marile puteri

Incepand din 1943, dupa "cotitura" de la Stalingrad, URSS se afla intr-o permanenta ofensiva; atat pe plan militar cat si politic si diplomatic. Rolul pe care statul sovietelor incepe sa il detina in politica internationala este confirmat prin deciziile conferintelor aliate, care au loc la sfarsitul razboiului.

Razboi si politica internationala

Anul 1943 este unul de cotitura al celui de-al doilea razboi mondial. Ofensiva Armatei Rosii inceputa la Stalingrad si confirmata la Kursk va consfinti la finele razboiului o noua mare putere in relatiile internationale. Uniunea Sovietica va lua locul Germaniei ca mare putere. Ea participa la luarea (sau impunerea) deciziilor privind viitorul lumii in general, al Europei si implicit al Romaniei, in particular.

POLITICA INTERESELOR. Razboiul impotriva Germaniei naziste a adus de aceeasi parte a baricadei trei puteri: SUA, URSS si Marea Britanie. In perioada interbelica, acestea nu intretinusera relatii diplomatice. Interesul comun i-a determinat insa sa devina aliati. Doua dintre acestea, URSS si SUA vor ajunge la finele razboiului sa fie considerate superputeri. Era rezultatul victoriilor de pe campul de lupta. Antagonismul ideologic dintre marile puteri a trecut la finele razboiului intr-un plan secundar. Aveau un interes comun care le-a determinat sa ajunga la aceeasi masa a tratativelor. Modalitatea de intelegere pe care au aplicat-o a fost impartirea lumii in "sfere de interes si de actiune". Asa erau denumite, in limbajul marilor puteri, state intregi. Si fiecare a cautat sa isi satisfaca cat mai bine propriile interese. In calculele lor nu intrau interesele statelor mici sau mijlocii, decat in masura in care interferau cu propriile lor scopuri. Astfel, de exemplu, Marea Britanie era interesata sa controleze navigatia in Marea Mediterana. De aici interesul sau major pentru Grecia. Pe de alta parte, Uniunea Sovietica, fidela "idealurilor" ei "internationaliste" a urmarit sa isi impuna controlul asupra unui teritoriu cat mai intins, spre centrul Europei.

ANIMOZITATI INTRE ALIATI. Partenerii de dialog la finele razboiului erau vechi adversari ideologici. Rusia sovietica a lui Stalin nu avea nimic in comun cu democratia americana sau cu cea britanica. Acest fapt incepe a deveni motiv de disputa intre noii aliati in conditiile in care era certa infrangerea Germaniei naziste. In fapt, animozitatile au aparut din neintelegerile asupra impartirii sferelor de influenta in centrul Europei. Polonia sau Germania au constituit subiecte de controversa intre marile puteri. Atat Stalin, cat si liderii occidentali foloseau cuvantul democratie pentru a defini viitorul Europei. Dar, fiecare intelegea democratia in felul sau. Pentru Stalin aceasta insemna sistemul social din Uniunea Sovietica, pe care urmarea sa il extinda cat mai departe de granitele statului sovietic.

DECIZII

1943: 28 noiembrie - Conferinta de la Teheran, care reuneste pentru prima data pe "cei trei mari": Roosevelt, Churchill si Stalin. Stalin obtine de la aliatii sai recunoasterea "drepturilor" asupra Tarilor Baltice, a estului Poloniei si a Basarabiei. 1944: 9-18 octombrie - Prim-ministru al Marii Britanii, Winston Churchill se intalneste la Moscova cu Stalin. Aici sunt stabilite celebrele "acorduri de procentaj". Acestea prevad influenta pe care fiecare dintre marile puteri o va avea in statele din centrul si sud-estul Europei. Conform acestora, in Romania, URSS urma sa detina 90%, iar puterile occidentale 10%. 1945: 4-11 februarie - Conferinta de la Yalta, la care participa, I. V. Stalin, W. Churchill si F. D. Roosevelt. Cu acest prilej este adoptata "Declaratia asupra Europei eliberate", prin care sunt trasate principiile democratice ale desemnarii structurilor politice in statele eliberate. 17 iulie-2 august - Conferinta de la Potsdam, care ii reuneste pe cei "trei mari", Stalin, Roosevelt si Churchill. Este reconfirmata impartirea sferelor de interes intre marile puteri in statele europene. Apar primele dezacorduri vizibile intre marile puteri. 1946: iulie-februarie 1947 - Se desfasoara Conferinta de Pace de la Paris, care consfinteste schimbarile politice din Europa.