In preajma zilei de 23 august 1944, membrii PCdR autoexilati la Moscova se intorc in Romania. In frunte cu Ana Pauker, toti sunt personaje pe care Kremlinul, victorios in cel de-al doilea razboi mondial, se baza pentru a instaura dictatura proletariatului pe taram romanesc.
Emigratia romaneasca revine in tara
In preajma zilei de 23 august 1944, membrii PCdR autoexilati la Moscova se intorc in Romania. In frunte cu Ana Pauker, toti sunt personaje pe care Kremlinul, victorios in cel de-al doilea razboi mondial, se baza pentru a instaura dictatura proletariatului pe taram romanesc. Planurile lui Stalin reusesc pentru urmatorii 50 de ani.
Supravietuitorii raidurilor Sigurantei in Romania si ai plutoanelor de executie ale "marii terori" staliniste au ales sa-si continue lupta pentru cauza internationalismului comunist chiar in inima acestuia, la Moscova, sub protectoratul Cominternului. Organizati, majoritatea, in jurul sectiei romanesti de la Radio Moscova - "Radio Romania Libera", unii dintre ei au incercat sa-si refaca, pe taram sovietic, viata profesionala si chiar personala.
DURERILE INCEPUTULUI. Actul de la 23 august 1944 a deschis noi perspective pentru Partidul Comunist din Romania: l-a scos din ilegalitate, ba chiar l-a propulsat in cercurile puterii. Liderii sai pareau impartiti in doua grupari: cei din inchisori, in frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, si cei de la Moscova, reprezentati de Ana Pauker si Vasile Luca. Despre jonctiunea lor, dupa intoarcerea in tara a grupului "fanariotilor moscoviti" (octombrie-noiembrie 1944), nu se prea stiu multe detalii. Cert este faptul ca ambele factiuni aveau de-a face cu o situatie complet noua pentru ele: statutul de legalitate al formatiunii pe care o reprezentau si posibilitatea acapararii puterii cu sau fara participarea partidelor istorice. Convinse de importanta momentului, au incercat sa se organizeze. Se cunosteau intre ei din auzite, detaliile vietii politice le erau cunoscute din zvonuri si presa clandestina aproape anihiliata de autoritati.
Realitatea pe care o descopera grupul condus de Ana Pauker, reprezentanta de seama a Internationalei comuniste, le arata ca sunt exponentii unui partid minuscul, care actionase numai la ordinele Moscovei, a caror serie fusese intrerupta de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. O masura a lipsei de comunicare dintre cele doua grupari poate fi socotita cererea Anei Pauker, la revenirea in Romania, de a se intalni cu conducerea Partidului Comunist impusa de Comintern. Lucru care nu a mai fost posibil, deoarece fara stirea gruparii moscovite, gruparea comunistilor "nationali" din inchisori l-a inlaturat pe Stefan Foris, ultimul secretar general al partidului, numit de Comintern, cu doar cateva luni (4 aprilie 1944) inainte de venirea lui Pauker.
DESTINATIA: BUCURESTI. Momentul reintoarcerii "oilor ratacite" din "patria socialismului" este unul destul de putin spectaculos. Grupul de emigranti comunisti romani in URSS a revenit in patrie pe diverse cai: parasutat de avioanele sovietice, alaturi de Armata Rosie si Divizia "Tudor Vladimirescu" sau pur si simplu profitand de statutul de legalitate pe care l-a capatat PCdR, dupa lovitura de la 23 august 1944.
Majoritatea numelor sonore ale "exilului rosu" devenisera cetateni sovietici, membri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ofiteri in Armata Rosie, functionari ai unor institutii sovietice. Profitand de statutul URSS de invingatoare in razboi, comunistii romani de la Moscova s-au intors in tara pe o pozitie avantajata, ca reprezentanti ai invingatorilor.
PERSONAJELE MOSCOVITE. Cine si cum a revenit la Bucuresti sa preia fraiele conducerii Partidului?
Constantin Doncea (1904-1973) - parasutat in Romania la 19 august 1944, fara a fi reusit sa ia legatura cu conducerea PCdR. Conform spuselor lui Alexandru Barladeanu, Doncea a fost folosit de Armata sovietica in mai multe actiuni. Fusese parasutat si prin Crimeea. El a ramas in istoria partidului ca fiind cel mai brutal primar al Bucurestiului, cooptat pentru o vreme in Comitetul Central si apoi epurat de Gheorghe Gheorghiu-Dej (iunie 1958), acuzat de fractionism. La 15 august 1945 a fost inaintat la gradul de locotenent-colonel de infanterie.
Dumitru Petrescu, Valter Roman, Gheorghe Stoica (Moscu Kuhn) si Petre Borila s-au intors in Romania cu Divizia "Tudor Vladimirescu", divizie in care fiecare dintre ei a activat in functii politice.
Dumitru Petrescu (1906-1969) a fost in comandamentul politic al diviziei ca responsabil al Sectiei Educatie si Cultura. In plus, a fost si loctiitor politic in Divizia "Horia, Closca si Crisan". In tara, si-a zis "Petrescu - Grivita", lucru care nu i-a placut defel lui Dej.
Leonte Rautu (1910-1993), numele de imprumut al lui Lev Oigenstein, fostul sef al sectiei romanesti de la Radio Moscova, a avut privilegiul, alaturi de Petre Borila si Valter Roman (Ernst Neulander), sa se numere printre preferatii Anei Pauker, cea care conta pentru functionarii Cominternului ca lider al PCdR, in anii razboiului. Rautu a fost imediat propulsat in varful aparatului de propaganda de partid, ca adjunct al lui Iosif Chisinevschi si membru al colegiului redactional de la ziarul oficial al partidului, "Scanteia".
Petre Borila (1906-1973), pe numele sau adevarat Iordan Dragan Rusev, a participat la fondarea Diviziei "Tudor Vladimirescu", al carei loctiitor politic a fost si cu care s-a intors in tara. In tara a fost numit ministru adjunct al Fortelor Armate (februarie 1949-martie 1950), functie pe care a detinut-o pana in 1950, cand locul sau a fost luat de Nicolae Ceausescu. A mai fost membru al Biroului Politic si un apropiat al lui Dej.
Fiecare dintre cei intorsi de la Moscova va avea de-a lungul timpului cariere de succes in cadrul partidului, pe care si le vor pastra sau pierde in functie de schimbarile ideologice intervenite in URSS si sistemul de relatii in care intrasera in Romania. Modelul l-au impus chiar ei.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
