Prin indepartarea lui Gheorghe Tatarescu de la Ministerul de Externe, Partidul Comunist Roman cucereste si ultima "reduta" din guvernul Groza. Ultimii diplomati de cariera care nu facusera inca "trecerea" la comunisti sunt indepartati. In departamentele ministerului, ambasade si legatii, intra reprezentantii "clasei muncitoare".
Tovarasa Ana, la Externe
In toamna anului 1947, comunistii pregateau asaltul final asupra controlului deplin al puterii. Dupa debarasarea de Tatarescu (6 noiembrie) si condamnarea fruntasilor taranisti la pedepse grele (11 noiembrie), singurul obstacol mai ramanea regele. Inainte de acest moment, guvernul s-a "intarit" prin plasarea a doi lideri importanti ai Partidului Comunist la Externe (Ana Pauker) si Finante (Vasile Luca). NOUA STRATEGIE EXTERNA. La terminarea conflagratiei mondiale (9 mai 1945), Romania avea putine contacte externe. Din punct de vedere al dreptului international, pana la semnarea pacii, se afla inca in stare de razboi cu Natiunile Unite. In consecinta, toate eforturile se indreptasera spre negocierea statutului sau la Conferinta de Pace. Insa dupa semnarea si ratificarea Tratatului de Pace (prima jumatate a anului 1947), politica externa a Romaniei a fost redefinita. Pentru a evita "incidentele", pe parcursul vizat de sovietici si de PCR, titularul de la Externe, Gheorghe Tatarescu, a fost inlocuit cu "Tovarasa Ana", fosta reprezentanta a PCdR. Investirea Anei Pauker si a celorlalti comunisti intrati in Guvern ca si ministri secretari de stat s-a facut in cadru festiv, la 7 noiembrie 1947. Evenimentul s-a suprapus cu ample manifestatii pregatite din timp pentru a serba "Marea Revolutie Socialista din Octombrie 1917". In primul sau discurs, ministrul enumera noile repere externe ale Romaniei - URSS si tarile socialiste: "Relatiile de stransa prietenie cu Uniunea Sovietica constituie fundamentul intregii politici externe a statului roman democrat, politica de pace si independenta nationala. Experienta istorica a ultimilor ani a confirmat pe deplin convingerea impartasita de toti democratii si toti iubitorii de tara din Romania ca relatiile de prietenie cu URSS, care nu ne precupeteste in toate ocaziile ajutorul material si diplomatic, sunt dictate de insasi interesele nationale ale tarii noastre. De aceea stim ca vom fi exponenti ai vointii intregului popor, muncind pentru strangerea si consolidarea continua a acestor relatii, care datorita caracterului profund democratic al politicei sovietice sunt constituite pe scrupuloasa respectare a suveranitatii si independentei noastre. Aceasta prezinta un contrast izbitor fata de politica imperialistilor anglo-americani... O stransa comunitate de interese si nazuinti ne leaga de tarile democrate din vecinatatea noastra: Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Albania. Suntem chemati sa contribuim in mod activ la consolidarea acestei prietenii pe care o privim ca una din garantiile fundamentale ale pacii". Acest discurs anunta modificarea fundamentala a relatiilor externe ale Romaniei moderne. Inca de la infiintarea statului, in 1859, principalul aliat fusese Franta, atat inainte, cat si dupa primul razboi mondial. Dupa 1947, acest sistem de politica externa este "abandonat", iar modelul "democratiei" devine Uniunea Sovietica, care fusese principalul inamic al Romaniei in perioada interbelica. De asemenea, pentru prima data in istorie Ungaria devine "tara prietena" a Romaniei, pe fondul "relatiilor fratesti" intre statele socialiste.
Citește pe Antena3.ro
|
SPRE EST
"Relatiile de stransa prietenie cu Uniunea Sovietica constituie fundamentul intregii politici externe a statului roman democrat, politica de pace si independenta nationala. Experienta istorica a ultimilor ani a confirmat pe deplin convingerea impartasita de toti democratii si toti iubitorii de tara din Romania, ca relatiile de prietenie cu URSS sunt dictate de insasi interesele nationale" Ana Pauker |
OBIECTIV: ONU
|
In discursul de investire, pe langa afirmatii propagandistice, Ana Pauker a atins si probleme sensibile ale politicii externe in 1947. Spre exemplu, Romania nu primise dreptul de a face parte din Organizatia Natiunilor Unite, desi solicitase aceasta inca din 1946. Ana Pauker spera ca acest eveniment sa se produca: "In fata guvernului nostru stau sarcini deosebit de serioase. Noi dorim sa asiguram tarii noastre locul ce i se cuvine intre natiunile libere si egale in drepturi. Sangele varsat pe frontul antihitlerist de ostasii celor 14 divizii romanesti constituie cel mai puternic argument in favoarea primirii Romaniei in randul Organizatiei Natiunilor Unite. Totusi, datorita
rezistentei opuse de anumite state, ni se refuza acest drept ce a fost acordat unor tari al caror aport la victoria Natiunilor Unite este mai mult decat indoielnic. Noi nu vom obosi sa revendicam acest drept al nostru".
|