Prin indepartarea lui Gheorghe Tatarescu de la Ministerul de Externe, Partidul Comunist Roman cucereste si ultima "reduta" din guvernul Groza. Ultimii diplomati de cariera care nu facusera inca "trecerea" la comunisti sunt indepartati. In departamentele ministerului, ambasade si legatii, intra reprezentantii "clasei muncitoare".

Tovarasa Ana, la Externe

In toamna anului 1947, comunistii pregateau asaltul final asupra controlului deplin al puterii. Dupa debarasarea de Tatarescu (6 noiembrie) si condamnarea fruntasilor taranisti la pedepse grele (11 noiembrie), singurul obstacol mai ramanea regele. Inainte de acest moment, guvernul s-a "intarit" prin plasarea a doi lideri importanti ai Partidului Comunist la Externe (Ana Pauker) si Finante (Vasile Luca).

NOUA STRATEGIE EXTERNA. La terminarea conflagratiei mondiale (9 mai 1945), Romania avea putine contacte externe. Din punct de vedere al dreptului international, pana la semnarea pacii, se afla inca in stare de razboi cu Natiunile Unite. In consecinta, toate eforturile se indreptasera spre negocierea statutului sau la Conferinta de Pace. Insa dupa semnarea si ratificarea Tratatului de Pace (prima jumatate a anului 1947), politica externa a Romaniei a fost redefinita. Pentru a evita "incidentele", pe parcursul vizat de sovietici si de PCR, titularul de la Externe, Gheorghe Tatarescu, a fost inlocuit cu "Tovarasa Ana", fosta reprezentanta a PCdR.

Investirea Anei Pauker si a celorlalti comunisti intrati in Guvern ca si ministri secretari de stat s-a facut in cadru festiv, la 7 noiembrie 1947. Evenimentul s-a suprapus cu ample manifestatii pregatite din timp pentru a serba "Marea Revolutie Socialista din Octombrie 1917". In primul sau discurs, ministrul enumera noile repere externe ale Romaniei - URSS si tarile socialiste: "Relatiile de stransa prietenie cu Uniunea Sovietica constituie fundamentul intregii politici externe a statului roman democrat, politica de pace si independenta nationala. Experienta istorica a ultimilor ani a confirmat pe deplin convingerea impartasita de toti democratii si toti iubitorii de tara din Romania ca relatiile de prietenie cu URSS, care nu ne precupeteste in toate ocaziile ajutorul material si diplomatic, sunt dictate de insasi interesele nationale ale tarii noastre. De aceea stim ca vom fi exponenti ai vointii intregului popor, muncind pentru strangerea si consolidarea continua a acestor relatii, care datorita caracterului profund democratic al politicei sovietice sunt constituite pe scrupuloasa respectare a suveranitatii si independentei noastre. Aceasta prezinta un contrast izbitor fata de politica imperialistilor anglo-americani... O stransa comunitate de interese si nazuinti ne leaga de tarile democrate din vecinatatea noastra: Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Albania. Suntem chemati sa contribuim in mod activ la consolidarea acestei prietenii pe care o privim ca una din garantiile fundamentale ale pacii".

Acest discurs anunta modificarea fundamentala a relatiilor externe ale Romaniei moderne. Inca de la infiintarea statului, in 1859, principalul aliat fusese Franta, atat inainte, cat si dupa primul razboi mondial. Dupa 1947, acest sistem de politica externa este "abandonat", iar modelul "democratiei" devine Uniunea Sovietica, care fusese principalul inamic al Romaniei in perioada interbelica. De asemenea, pentru prima data in istorie Ungaria devine "tara prietena" a Romaniei, pe fondul "relatiilor fratesti" intre statele socialiste.

ECOURI. Vestea numirii Anei Pauker la Ministerul de Externe a "provocat" manifestatii de bucurie pentru muncitorii si muncitoarele din fabrici. Comitetele acestora au trimis scrisori de felicitare, publicate in coloanele Scinteii pe prima pagina. Reproducem in cele ce urmeaza un astfel de "ecou", model al viitoarelor telegrame si adeziuni ale "oamenilor muncii": "Noi, salariatii intreprinderii E. Wolff SAR, trimitem salutul nostru fierbinte Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si felicitari entuziaste pentru numirea unor incercati, devotati, hotarati si iubiti conducatori ai clasei muncitoare in fruntea Ministerului de Externe si Finante, ministere care au fost pana acum cuiburi de tradare a intereselor tarii si al poporului". Evenimentul a fost relatat si de presa europeana de stanga. Astfel, ziarul italian Unita prezinta pe larg "trecutul glorios" al Anei Pauker in timpul razboiului: "O faza importanta din viata Anei Pauker se plaseaza in anii grei ai razboiului actual, scria ziarul mentionat, cand ea organizeaza si insufleteste divizia «Tudor Vladimirescu», care a participat glorios la alungarea trupelor germane. Ana Pauker este o glorie a miscarii muncitoresti internationale".

MINISTERUL FEMEILOR. Dupa venirea Anei Pauker la Ministerul de Externe, diplomatii de cariera incep sa fie chemati in tara de la misiunile din strainatate. In locul lor sunt trimisi oameni noi, fara pregatire de specialitate, multi recrutati din randul muncitorilor din fabrici. Acestia s-au integrat cu greu rigorilor diplomatice, fiind actorii unor incidente neplacuta in primii ani ai "republicii populare". In departamentele ministerului Ana Pauker a plasat foarte multe femei. Unele erau foste ilegaliste, altele sotii, surori sau cunostinte ale fostilor ilegalisti. Incepand din 1945, Ana Pauker se implicase activ in organizarea institutionala a femeilor, participand la sedintele si congresele acestora. Ulterior va fi acuzata ca exagerase cu numirea tovaraselor in functiile de conducere din minister, considerat de unii, ironic, "Ministerul de Externe al Femeilor" din Romania.

"DIPLOMATIA MUNCITOREASCA". Dupa obtinerea controlului total al puterii prin abdicarea regelui, guvernul comunist a luat masuri pentru ruperea totala de Occident. Pentru a taia legaturile intelectualilor cu Vestul, in vara anului 1948 s-au luat mai multe masuri in acest sens. Prin Legea cultelor si a invatamantului au fost desfiintare scolile confesionale catolice, care tineau legatura cu Roma. Apoi, in toamna, Institutul Cultural Francez, care functiona din mai 1924, a fost scos in afara legii prin abrogarea acordului romano-francez din 1939.

SPRE EST "Relatiile de stransa prietenie cu Uniunea Sovietica constituie fundamentul intregii politici externe a statului roman democrat, politica de pace si independenta nationala. Experienta istorica a ultimilor ani a confirmat pe deplin convingerea impartasita de toti democratii si toti iubitorii de tara din Romania, ca relatiile de prietenie cu URSS sunt dictate de insasi interesele nationale" Ana Pauker

OBIECTIV: ONU

In discursul de investire, pe langa afirmatii propagandistice, Ana Pauker a atins si probleme sensibile ale politicii externe in 1947. Spre exemplu, Romania nu primise dreptul de a face parte din Organizatia Natiunilor Unite, desi solicitase aceasta inca din 1946. Ana Pauker spera ca acest eveniment sa se produca: "In fata guvernului nostru stau sarcini deosebit de serioase. Noi dorim sa asiguram tarii noastre locul ce i se cuvine intre natiunile libere si egale in drepturi. Sangele varsat pe frontul antihitlerist de ostasii celor 14 divizii romanesti constituie cel mai puternic argument in favoarea primirii Romaniei in randul Organizatiei Natiunilor Unite. Totusi, datorita rezistentei opuse de anumite state, ni se refuza acest drept ce a fost acordat unor tari al caror aport la victoria Natiunilor Unite este mai mult decat indoielnic. Noi nu vom obosi sa revendicam acest drept al nostru".