Joaca de-a democratia

Pentru a arata cat sunt de "democrati", comunistii, prin FND, au lansat o dezbatere publica pe tema reformei agrare. Astfel ca in ziarele coordonate de PCR oamenii politici ai tarii erau chemati sa se constituie intr-o "comisie pentru studierea reformei agrare". In realitate, comunistii nu doreau dezbateri reale, ci capital de imagine.

"Consultarile democratice" - tactica de imagine

Pentru a arata cat sunt de "democrati", comunistii, prin FND, au lansat o dezbatere publica pe tema reformei agrare. Astfel ca in ziarele coordonate de PCR oamenii politici ai tarii erau chemati sa se constituie intr-o "comisie pentru studierea reformei agrare". In realitate, comunistii nu doreau dezbateri reale, ci capital de imagine.

In toamna anului 1944, singurii care se agitau in jurul problemei unei noi reforme agrare erau comunistii. Mai precauti, liderii partidelor National-Taranesc si National-Liberal propuneau ca politicienii Romaniei sa astepte sfarsitul razboiului si abia dupa aceea sa hotarasca noua politica a tarii. Dupa mai multe serii de articole dedicate problemei in presa de stanga, la 30 noiembrie 1944 subsecretarul de stat la Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Romulus Zarnoi (Frontul Plugarilor), le-a cerut partenerilor de guvernare o pozitie clara.

El a lansat ideea alcatuirii unei comisii pentru studierea reformei agrare, in care partidele guvernamentale sa-si desemneze delegati. Probabil aceasta invitatie facea parte din tacticile de destabilizare a celui de-al doilea guvern Sanatescu de catre comunisti, deoarece initial propunerea nu a avut notorietate. In a doua jumatate a lunii decembrie 1944, PNT si PNL au decis sa se implice in dezbaterea problemei agrare, acceptand sa intre in respectiva comisie.

COMISIA. Desi noul organism nu avea obiective clar definite, fiecare partid din guvern si delegati ai institutiilor de profil si-au desemnat proportional membri. PNT, PNL si FND si-a desemnat cate patru delegati, dintre care nume cunoscute erau doar economistul Gheorghe Zane (PNT), Vasile Luca si Romulus Zarnoi (FND). Au mai luat parte la dezbateri cate un reprezentant al Uniunii Centrale a Sindicatelor Agricole din Romania, Academiei de Agricultura, Institutului de Cercetari Argonomice al Romaniei si Casei Padurilor.

Fiecare formatiune participanta la comisie avea obiective diferite, asa ca rezultatul dezbaterilor era previzibil un esec. Desi initiase ideea unui astfel de organism, FND, prin publicatiile sale, a fost primul care a contestat utilitatea sa. Gazetarii Frontului sustineau ca liderii sai sunt prezenti acolo pentru "demascarea reactiunii deoarece PNT urmareste sa tergiverseze".

PUNCTE DE VEDERE. Singurii care au luat in serios dezbaterile din comisia pentru studiul reformei agrare au fost national-taranistii. Acestia detineau presedintia organismului, prin Ion Hudita, care era ministru al Agriculturii si Domeniilor. Acesta a venit la prima sedinta, din 16 decembrie 1944, cu un plan de lucru, propunand sa se studieze cat pamant disponibil era pentru improprietarirea taranilor, cui sa se dea si cum trebuiau impacati cei care ramaneau neimproprietariti. Hudita a reluat liniile programatice interbelice ale national-taranistilor, sustinand infiintarea obstilor satesti care sa administreze domeniile rurale. Propunerea lui s-a lovit de opozitia lui Vasile Luca, liderul FND acuzandu-l ca urmareste tergiversarea lucrarilor, deoarece acest proiect al PNT esuase ani de-a randul. El sustinea ca taranii puteau sa faca singuri reforma agrara, prin constituirea in "comitete satesti" care sa imparta "drept" pamantul.

Negocierile au fost tensionate inca o data de FND la sfarsitul lui 1944, cand, prin publicarea "Manifestului de Anul Nou", promiteau exproprierea si improprietarirea in primavara anului 1945. Toate celelalte formatiuni guvernamentale, cu exceptia FND, considerau ca reforma trebuia facuta dupa incheierea pacii. La inceputul anului 1945, lucrarile comisiei au fost compromise definitiv, prin formularea pozitiei PNL. Aceasta formatiune, sustinuta de Uniunea Centrala a Sindicatelor Agricole din Romania (reprezentanta a marilor proprietari), excludea principiul exproprierii. Liderii liberali, mari proprietari de altfel, propuneau improprietarirea taranilor pe terenurile necultivate si parasite.

"DEZERTAREA" FND. Paralel cu "joaca de-a democratia" din comisia pentru studierea reformei agrare, comunistii duceau "lupte" si pe alte fronturi pentru ascensiunea la putere. Dupa intoarcerea lui Gheorghiu-Dej de la Moscova si Congresul Confederatiei Generale a Muncii, ei au declansat ofensiva finala pentru inlaturarea guvernului Radescu. Astfel ca, la 29 ianuarie 1945, in Scanteia a fost publicat programul de guvernare al FND, care prevedea si reforma agrara. Comunistii propuneau confiscarea terenurilor agricole ale "criminalilor de razboi" si ale proprietarilor care posedau peste 50 ha. Improprietarirea era prevazuta sa se faca cu despagubire catre stat, in zece rate anuale.

Aceste prevederi loveau chiar in interesele unor lideri ai frontului. Spre exemplu, printul Scarlat Calimachi si avocatul Petru Groza erau mari proprietari de pamant, care urmau sa fie inevitabil atinsi de prevederile unei legi in spiritul programului de guvernare FND. Aceste domenii nu erau lucrate direct de proprietari, ci prin "invoieli" si "dijme" cu taranii, tocmai procedeele blamate de propaganda comunista.

PROIECTUL DE REFORMA AL PNT In fata ofensivei propagandistice a PCR, national-taranistii au cautat s-o contracareze. In sedinta acestui organism din 10 februarie 1945, Ion Hudita a venit cu un proiect de lege al PNT.

Acesta era intocmit de Ion Mihalache, fiind in mare parte asemanator cu cel al PCR, atat din punct de vedere al conditiilor de expropriere, cat si de plata a pamantului.

Singura deosebire era reprezentata de propunerea infiintarii "obstilor satesti". Nu comunistii au criticat cel mai dur proiectul, ci Uniunea Centrala a Sindicatelor Agricole din Romania. Proiectul, venit din partea unui partid "istoric" si democratic, lovea direct in interesele sale.

Dupa aceasta ultima "runda" de discutii in contradictoriu, activitatea comisiei s-a blocat. Comunistii aveau si ei un contraproiect de lege agrara, dar voiau sa actioneze primii in legiferarea lui.

PROPAGANDA

In paginile publicatiilor editate de FND sau in brosurile comuniste, pozitia "partidelor istorice" fata de reforma agrara era prezentata in culori sumbre: "Calomniile, zvonurile ticluite de mosieri se tin lant: soldatii de pe front cer ca reforma agrara sa fie amanata pana la incheierea pacii. Auziti ce indrazneala de banditi. Se asaza in dosul bravilor soldati care isi dau viata pe frontul din apus, sa nimiceasca pe stapanii fascisti ai tradatorilor de tara, si striga in numele soldatilor ca acestia vor ca fratii lor sa ramana robi mai departe la boieri. Taranimea insa nu tine seama nici de sfaturile fatarnice ale lor, nici de indemnul lui Radescu la asa-zisa cumintenie, si cu mic, cu mare porneste la camp, se revarsa din sat in sat sa imparta mosia boiereasca, sa infaptuiasca marele act istoric pentru care au luptat si s-au jertfit de veacuri mosii si stramosii lor".

ORIGINI

Graba Partidului Comunist de a prezenta taranimii un proiect de reforma agrara era bine orchestrata de "centrala" de la Moscova. Nu intamplator reprezentant al FND in "Comisia pentru studiul reformei agrare" era Vasile Luca, comunist care activase in URSS in perioada razboiului. El cunostea bine tactica sovietica de castigare a sprijinului taranimii. Modelul era oferit de primele masurile luate de Lenin in 1917, dupa castigarea puterii. Acestea au fost "Decretul asupra pacii" (prin care Rusia era scoasa dintr-un razboi costisitor si nepopular) si "Decretul pentru pamant" (prin care taranii au beneficiat de o reforma agrara la care n-ar fi visat niciodata in regimul tarist). Cand si-au consolidat puterea, sovieticii au "rupt" alianta lor cu taranii saraci care fusesera improprietariti, colectivizand agricultura. Dupa 23 august 1944, taranimii romane i se pregatea acelasi scenariu.

MAINE, EPISODUL 104

Reforma agrara, la bun sfarsit. Dupa mai bine de jumatate de an de propaganda in favoarea unei reforme agrare radicale, comunistii au legiferat in martie 1945 improprietarirea taranilor saraci. "Reforma democratica" prezinta nereguli. Principalul scop al comunistilor dupa legiferarea reformei agrare a fost sa-i puna cat mai repede pe tarani in posesia titlurilor de proprietate, insa operatiunea a fost marcata de numeroase nereguli.