La inceputul anului şcolar 1948, in viaţa elevilor au apărut o sumedenie de noutăţi. După vacanţă, buchea cărţii le spunea că Alexandru Toma este un mare poet sau că Romănia fusese "stat imperialist". Insă cei mai mulţi n-au aflat aceste lucruri din manuale. Depăşit de situaţie, statul n-a putut tipări milioanele de exemplare necesare.
Cartea şcolară sub semnul politicului
La inceputul anului şcolar 1948, in viaţa elevilor au apărut o sumedenie de noutăţi. După vacanţă, buchea cărţii le spunea că Alexandru Toma este un mare poet sau că Romănia fusese "stat imperialist". Insă cei mai mulţi n-au aflat aceste lucruri din manuale. Depăşit de situaţie, statul n-a putut tipări milioanele de exemplare necesare.
Prin decretul nr. 175 din 3 august 1948 a fost impus sistemul manualului unic. Sarcina intocmirii cărţilor de şcoală nu a revenit insă Ministerului, ci Comisiei de Invăţămănt a Direcţiei de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Central al P.M.R., condusă de Mihail Roller. La partid au fost elaborate manualele pentru ciclul elementar, care dura şapte ani. In prima fază, acestea au fost traduceri ale manualelor sovietice. Ulterior, s-a trecut la intocmirea lor in ţară, dar, in spirit, nu difereau cu mult de cele traduse.
LUAŢI PE NEPREGĂTITE. In raportul din februarie 1949 despre reforma invăţămăntului, prezentat de ministrul Gheorghe Vasilichi in faţa membrilor Biroului Politic, acesta s-a plăns că intămpină serioase dificultăţi in realizarea manualelor pentru toate ciclurile de invăţămănt. "A trebuit să refacem totul dintr-o dată şi să tipărim milioane de exemplare, a spus Vasilichi, ceea ce a făcut ca, la un moment dat, tipografiile noastre să nu mai fie in stare să execute comenzile. (...). In ceea ce priveşte manualele şcolare ale invăţămăntului elementar, acestea au fost făcute din nou. Nefiind o evidenţă exactă şi neştiind numărul copiilor care vor veni la şcoală, şi deci neştiind precis de ce număr de exemplare avem nevoie, am fost puşi in situaţia ca, in ciuda numărului mare de manuale ale invăţămăntului elementar comandate şi tipărite, in momentul de faţă să ne găsim intr-o mare criză. De exemplu, am tipărit peste 300.000 de abecedare de clasa I şi azi nu mai avem nici unul, iar cererile sunt foarte mari. Ne lipsesc şi alte feluri de manuale şi rechizite şcolare, ceea ce ingreunează foarte mult bunul mers al şcoalei." Nici situaţia cărţilor pentru invăţămăntul mediu nu era mai bună. "In special ne lipsesc manualele de limba romănă, pedagogie, biologie. Nu avem aproape deloc manuale tehnice, a căror nevoie se simte foarte mult, dat fiind că invăţămăntul tehnic se compune jumătate din invăţămănt de cultură şi educaţie, şi jumătate din invăţămănt de specialitate profesională."
MANUAL CELEBRU. Studiul istoriei incepea din clasa a III-a elementară. Un manual destinat invăţării acestei discipline avea să devină la răndul lui... istorie, şi să semnifice, peste ani, prototipul stalinismului in materie. Manualul de istorie pentru cursul secundar (liceu), redactat de un colectiv coordonat de Mihail Roller, a avut o primă ediţie in 1947, inainte de reforma invăţămăntului. A fost apoi reeditat in 1948 şi 1952. Periodizarea istoriei Romăniei se făcea in funcţie de evenimentele din Rusia, mai precis după "Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie" (M.R.S.O). Titlurile capitolelor şi lecţiilor sunt sugestive: "Influenţa primei revoluţii burghezo-democratice din Rusia (1905) in Romănia", "Participarea Romăniei la războiul imperialist", "Romănia in epoca imperialistă (Pănă la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie)", "Romănia in perioada avăntului revoluţionar creat sub influenţa M.R.S.O.", "Insemnătatea istorico-mondială a M.R.S.O.", "Participarea Romăniei burghezo-moşiereşti la războiul criminal antisovietic", "Eliberarea naţională a Romăniei de către glorioasa Armată Sovietică". Largi spaţii in manual ocupa istoria patridului comunist. Astfel, elevii de liceu invăţau despre "Crearea P.C.R.", "Congresul II P.C.R.", "Lupta P.C.R. in anii 1929-1933", "Eroicele lupte din ianuarie-februarie 1933" şi altele.
ELEVUL ION ILIESCU ŞI ISTORIA LUI ROLLER. Inainte de reformă, in februarie 1948 a apărut "Revista elevilor". In primul număr, noua publicaţie a iniţiat o anchetă referitoare la manualele şcolare. Printre alţii, un elev pe nume Ion Iliescu din "clasa a VIII-a Liceu Teoretic", şi-a expus opiniile legate de manualul de istorie: "Mă voi referi la manualul de istorie, căci am o inclinare deosebită către această materie. Imi place să studiez faptele trecutului, spre a scoate dintr-insele invăţămintele pentru prezent. Din păcate, setea mea de cunoştinţe in acest domeniu nu era deloc satisfăcută pănă in acest moment. Manualele şcolare, ca şi majoritatea cărţilor cu subiect istoric ce se găseau in comerţ, transformau istoria intr-un basm neverosimil. Noul manual unic pentru clasa a VIII-a imi oferă pentru intăia dată o imagine ştiinţifică a istoriei moderne şi contemporane. Am citit cartea filă cu filă incă din primele zile ale anului şcolar. Am avut astfel prilejul să intălnesc o expunere amănunţită a cauzelor sociale ale Revoluţiei Franceze (care era ridiculizată in vechile manuale); am putut cunoaşte in adevărata lor lumină evenimentele de la 1848; de asemenea, am găsit date interesante despre Comuna din Paris şi mişcările muncitoreşti din a doua jumătate a secolului trecut. Intreaga carte este intemeiată pe o concepţie unitară, intărită prin argumente logice şi ştiinţifice. Datorită noului manual, am reuşit să-mi limpezesc o serie de nelămuriri şi să-mi insuşesc o idee generală bine fundată asupra unei perioade pe care o consideram inainte ca o simplă acumulare de fapte fără legătură şi fără un conţinut istoric."
Neculuţă, poetul-cizmar
Nedreptăţit de "orănduirea burgheză", in manualele şcolare de limba romănă şi-a făcut loc după 1948 opera poetului-cizmar Dumitru Theodor Neculuţă. Ion Vitner, critic literar al "vremurilor noi", a mers mai departe cu repararea nedreptăţii şi i-a dedicat volumul "Viaţa şi opera lui D. Th. Neculuţă". In capitolul dedicat biografiei aflăm, printre altele, despre copilăria nefericită a viitorului cizmar-poet, precum şi că adevărata chemare artistică a simţit-o pentru muzică, poezia fiind abia a doua opţiune. "Nu a fost uşor pentru Neculuţă să renunţe la visurile sale de violonist şi să exercite o meserie pentru care nu avea nici un fel de inclinaţie specială (cizmăria, n.n.). Din această dramă a existenţei sale s-a născut insă - in contact cu mişcarea muncitorească - o puternică conştiinţă de clasă a exploatatului, o măndrie a muncitorului care nu se apleacă in faţa oprimării nemiloase, o ură neimpăcată impotriva lumii bazată pe exploatarea omului de către om, cum nici un alt poet pănă la dănsul nu manifestase in versuri. Violonistul impiedicat de a-şi desăvărşi arta işi transpune toată pasiunea pentru muzică, toată suferinţa şi toată ura lui impotriva societăţii care-i sugruma aspiraţiile, in versuri ţăşnite ca o lavă fierbinte."