Mostenirea comunistilor, adjudecata!

Cei care l-au inlaturat pe Foris au avut de castigat in urma reusitei planului lor. Unii au castigat pentru tot parcursul vietii - este cazul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau al lui Emil Bodnaras. Altii au avansat in ierarhia partidului, dar fiind in anumite perioade anchetati despre caderea lui Foris - cazul lui Teohari Georgescu.

Ascensiuni fulminante in ierarhia de partid

Organizatorii actului de la 4 aprilie 1944 au fost principalii profitori ai iesirii din scena a lui Stefan Foris. Unii au reusit sa-si asigure din eveniment un capital politic pe parcursul intregii vieti. Este cazul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si al lui Emil Bodnaras. Altii au cunoscut o ascensiune fulminanta dupa acest eveniment, dar pe un termen mai scurt. Participarea la inlaturarea si mai apoi la uciderea lui Foris se va intoarce impotriva lor peste mai putin de un deceniu. Este cazul lui Teohari Georgescu. Cert este ca toti cei implicati se vor regasi in structurile de conducere superioare atat ale partidului, cat si ale statului dupa evenimentele de la 23 august 1944. Toti au beneficiat de ceea ce ei numeau "mostenirea" traditiei comuniste din Romania.

MISIUNE INDEPLINITA. La 16 aprilie, Emil Bodnaras trimite o scrisoare catre Gheorghiu-Dej si Teohari Georgescu, aflati in lagarul de la Targu Jiu. El ii informeaza despre indeplinirea misiunii primite. "Fara valva si fara zvarcoliri. Doar o scurta zvarcolire de 17 minute", asa caracterizeaza Bodnaras comportamentul lui Foris de la 4 aprilie. "Pe cat de lunga a fost pregatirea, pe atat de rapida si concentrata a fost actiunea. In trei ore, masurile au fost completate. Mostenirea ne-a fost predata efectiv, iar capul familiei (Foris), nevasta-sa (Victoria Sarbu) si prietenul casei (arhivarul - Remus Koffler) au fost mutati la un sanatoriu bun... La ora 1 noaptea am depus cheile si toata averea familiei in mainile bunului nostru prieten cel mai batran si cel mai priceput dintre noi cei de aici (Constantin Parvulescu), astazi stalpul principal al familiei."

SCHIMB DE ROLURI. Stefan Foris nu a fost arestat in sensul propriu, ci a fost trecut sub "consemn". Era o masura specifica PCdR-ului. Ea insemna suspendarea din toate functiile detinute in partid. "Pedepsitul" era "consemnat" la una din casele conspirative ale PCdR pe care nu avea voie sa o paraseasca fara acordul conducerii partidului. Aceasta pedeapsa ii fusese aplicata si lui Constantin Parvulescu de catre Foris, dupa ce pierduse o servieta cu documente ale partidului. Acum roata se intorsese in favoarea fostului sanctionat. Constantin Parvulescu a fost constient ca implicarea in debarcarea lui Foris era sansa sa de reabilitare. Si de accedere la functiile superioare in partid. Episodul mult prea recent (1943) al pierderii documentelor partidului intr-un taxi - pe cand se afla cu iubita sa, Ana Toma (sotia din acel moment a lui Sorin Toma, aflat in URSS, si viitoarea nevasta a generalului Gheorghe Pintilie), - il impiedica sa spere la o reabilitare. Multi membri ai PCdR se aflau in inchisori in urma acelui episod. De aceea, atunci cand a aflat de inlaturarea secretarului partidului, el a fost bucuros. Cu atat mai mult cu cat inlocuitor al sau fusese si el desemnat.

TEOHARI GEORGESCU. Unul dintre acuzatorii lui Foris

CARIERA DE COMUNIST. Constantin Parvulescu a fost membru al PCdR inca de la infiintarea partidului, in mai 1921. Nascut in noiembrie 1895, in judetul Valcea, lucreaza ca muncitor in mai multe fabrici din tara. La sfarsitul primului razboi mondial ajunge in Ucraina, unde lucreaza ca mecanic la o moara. In 1919 se inroleaza ca voluntar in regimentul international "Armata Rosie Sovietica", iar mai tarziu ajunge la Moscova. Inflacarat de invataturile marxist-leniniste, Parvulescu se implica in actiunile care au dus la crearea PCdR. Pentru o mai buna pregatire teoretica a lui, Cominternul il trimite sa urmeze cursurile Universitatii Comuniste din Moscova. Dupa finalizarea acestora este numit in functii de raspundere in partid: prim-secretar al Comitetului regional PCdR Basarabia-Chisinau (1929-1930), membru al Secretariatului provizoriu al CC al PCdR si secretar al Comitetului Teritorial Transilvania (1930-1935), membru al Biroului Politic al CC al PCdR (1935-1936). Inevitabil, Parvulescu intra si el, ca si alti comunisti, in atentia autoritatilor romane. Este prins si condamnat la 7, apoi 3 ani de inchisoare corectionala, pe care ii executa la inchisoarea Jilava, intre anii 1936-1939. In timpul celui de-al doilea razboi mondial primeste noi insarcinari; era vazut ca un favorit al Cominternului pentru ocuparea functiei de secretar general al PCdR. Din 1941 este membru al Secretariatului CC pana cand este suspendat din functie de Foris, dupa incidentul pierderii documentelor partidului. Se implica in inlaturarea secretarului general in aprilie 1944, iar ca rasplata va face parte din triumviratul ce conduce PCdR pana in noiembrie 1944.

IMPLICARE DIRECTA

Constantin Parvulescu a fost implicat direct in elaborarea planului pentru debarcarea lui Stefan Foris din functia suprema de conducere a PCdR. El singur recunoaste acest lucru, in anul 1952, desi se fereste sa dezvaluie amanunte ale planului initial. In discutia pe care o are cu Emil Bodnaras, el recunoaste chiar faptul ca acesta a fost cel care l-a convins sa se alature echipei "conspiratorilor". "(...) tu (Emil Bodnaras - n.n.) m-ai informat despre plan, ce trebuie sa facem, am fost cu totul de acord. Am discutat amanunte, m-ai lamurit sa primesc, sa dau tot ce-mi cere ca sa pot sa intru din nou in Secretariat si de acolo sa lucram, sa-l inlaturam (pe Stefan Foris - n.n.)."

FALSUL LUI BODNARAS

In momentul destituirii, Emil Bodnaras i-a prezentat lui Stefan Foris un mesaj venit, sustinea el, din partea Internationalei Comuniste. Acesta continea trei puncte: "1. conducerea actuala inceteaza sa mai functioneze pe data comunicarii; 2. se constituie o noua conducere formata dintr-un grup de tovarasi desemnati; 3. toate legaturile urmeaza sa fie predate, inclusiv cifrul conspirativ (adica numele si casele conspirative), tovarasului Spataru si vechea conducere se pune la dispozitia conducerii desemnate". In realitate mesajul a fost inventat de Emil Bodnaras pentru a-l impresiona pe Foris si a-l determina sa nu opuna rezistenta. Solutia inlaturarii pasnice a lui Foris era preferata celei violente. Dar in baza acestui mesaj a fost desemnata conducerea provizorie a partidului. Aceasta era formata din Constantin Parvulescu, Iosif Ranghetz si Emil Bodnaras. Triumviratul a preluat "de la vechiul Comitet Central al Partidului Comunist din Romania toate functiunile de conducere, asumandu-si, din acest moment, intreaga raspundere pentru toate actele de conducere si organizare". Acesta se va afla in fruntea PCdR-ului pana in octombrie 1944.

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA

Gheorghe Parusi - "Cronica Bucurestilor" Editura Compania, Bucuresti, 2005, 312 pag. Pentru orice cititor iubitor al cronicilor din vechime, lucrarea de fata este o lectura mai mult decat captivanta. Prin texte care pastreaza savoarea limbajului arhaic si ilustratii inedite, autorul a conceput o cronica a orasului Bucuresti in doua parti: Bucurestiul din documente si Bucurestiul din suflet. Gheorghe Parusi a reusit exemplar sa reconstruiasca imaginea Capitalei asa cum a fost ea incepand din 1512 si pana in 1947. Cele patru secole de istorie au fost scrise avand la baza letopisete, culegeri de documente vechi si insemnari ale contemporanilor romani si straini din diversele epoci, acte normative sau regulamente si presa vremii. "Cronica sentimentala" regasita in partea a doua a lucrarii este o suita de amintiri ale "nostalgicilor" Bucurestilor de alta data, aranjati in carte in ordine alfabetica. Descrierii centrului orasului cu cladirile, bisericile, strazile sale i se alatura fragmente memorabile despre periferie, unde cuvantul de ordine era "mahalaua". Din orice parte ai privi Bucurestiul, te incanta peisajul si diversele categorii de oameni care-l anima.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 81 Emisarii Moscovei, haituiti de nazisti. Comunistii din intreaga lume, dupa 1939, au fost in permanenta "vanatI" de nazisti, internati sau executati. Multi dintre ei se refugiaza in URSS. Ofensiva sovietica creste prestigiul comunistilor. Batalia de la Stalingrad din 1942-1943 a marcat un moment de rascruce in razboi, cand anglo-americanii si aliatii vor prelua ofensiva pe frontul european. In vreme ce Armata Rosie se indrepta spre Romania, simpatizantii comunisti se vedeau din ce in ce mai aproape de preluarea puterii.