"Ostasul fidel al puterii proletare"

Al doilea secretar al Partidului Comunist

Elek Köblös a preluat in 1924 sefia Partidului Comunist din Romania de la ezitantul Gheorghe Cristescu. El va conduce "barca comunista" din 1924, an din care a inceput epopeea ilegalitatii. De meserie tamplar, Köblös a imprimat conducerii partidului o linie mai pragmatica, venita din legatura directa cu practica.

SECRETAR "VIENEZ". Elek Köblös (centru), Alexandru Crisan si Iosif Deszo, in perioada Congresului al II-lea al partidului

Elek Köblös, al doilea secretar al Partidului Comunist din Romania, s-a nascut la 12 mai 1887, in satul Dumbravioara, situat la cativa kilometri nord de Targu-Mures. Coincidenta a facut ca, peste 34 de ani, in 1921, tot intr-o zi de 12 mai, sa fie arestat la Bucuresti, alaturi de ceilalti participanti la Congresul Partidului Socialist care votasera afilierea la Internationala a III-a Comunista.

IN GRIJA MAMEI. Dupa mama, Elek Köblös era secui. Despre tatal sau nu se cunosc multe lucruri. Köblös insusi l-a cunoscut tarziu, deoarece parintii sai nu fusesera casatoriti. Copilul Elek a ramas inca de la nastere in grija mamei, al carei nume de familie l-a si purtat.

Dupa ce a absolvit cele patru clase ale scolii primare din satul natal, Elek Köblös a fost inscris la un liceu din Aiud. In acea perioada, liceul dura opt ani si incepea imediat dupa ciclul primar. Din motive necunoscute, a abandonat scoala dupa patru ani si a fost dat ca ucenic la un atelier de tamplarie din Targu-Mures. Va ramane 5 ani in grija patronului, pana in 1905, pentru a invata meseria de tamplar. In acest context, Elek Köblös se va apropia de miscarea socialista.

SOCIALIST DIN CONSIDERENTE PRACTICE. Transilvania era una dintre provinciile Imperiului Austro-Ungar. Fara a se apropia de dezvoltarea industriala a Occidentului, aceasta zona era mai industrializata decat Regatul Romaniei, cu care se va uni in 1918. Ca numar, predominau insa micile ateliere mestesugaresti. Lucratorii din aceste ateliere s-au organizat in sindicate profesionale. La Targu-Mures exista si o sectie a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Transilvania si Banat.

Elek Köblös a devenit in anii de ucenicie membru al Sindicatului tamplarilor si al Partidului Social Democrat. Apropierea de socialism nu s-a petrecut asadar prin intermediul lecturilor. Köblös a frecventat cercurile muncitoresti in care se dezbateau problemele practice cu care se confruntau lucratorii transilvaneni la inceputul secolului al XX-lea.

Poate din acest motiv, in intreaga sa activitate de militant comunist, al doilea secretar al partidului va fi un om mai aplecat spre practica decat spre teorie. Carentele in privinta pregatirii teoretice ii vor fi reprosate ulterior de "tovarasii" sai de idei, mai bine pregatiti la acest capitol. El insusi va recunoaste acest lucru. Intr-o scrisoare adresata Prezidiului Federatiei Comuniste Balcanice, in februarie 1925, Köblös solicita sa fie eliberat din functia de secretar al Partidului Comunist din Romania pe care o detinea in acel moment si propunea si doua variante: fie sa astepte momentul favorabil pentru a actiona legal, fie sa paraseasca tara pentru 2-3 luni. Cea de-a a doua varianta "ar fi foarte de dorit pentru perfectionarea cunostintelor mele", scria Köblös.

IN SLUJBA PARTIDULUI. Elek Köblös si-a legat numele de principalele momente ale inceputurilor comunismului in Romania. In calitate de delegat din partea filialei Targu-Mures a Partidului Socialist din Transilvania si Banat, a participat la Congresul care a hotarat in mai 1921 afilierea la Comintern. Va fi arestat impreuna cu cei 51 de colegi care votasera afilierea. Va face 10 luni de inchisoare, pentru a fi apoi inculpat in procesul din Dealul Spirii. In actul de acuzare se spunea ca "a activat pentru organizarea nucleelor comuniste, fiecare in orasele respective, aderand in acelasi timp la tactica comunista, lucrand in mod clandestin prin impartirea de manifeste, prin aderari in masa la tactica comunista, cautand sa inaspreasca spiritele, in vederea unicului scop - revolutia". In iunie 1922, Elek Köblös a fost amnistiat.

Arestarea capilor miscarii comuniste din mai 1921 a avut efectul scontat de autoritati: paralizarea activitatii noului Partid Comunist. Abia in 1922, liderii iesiti din inchisoare au trecut la organizarea efectiva a acestei formatiuni politice. In octombrie 1922, la Ploiesti au inceput lucrarile celui de-al doilea Congres, un fel de continuare a primului, care trebuia sa aleaga organele de conducere si sa definitiveze statutul. Cu aceasta ocazie, Elek Köblös a fost ales in Comitetul Central.

In cursul anului urmator se vor definitiva si celelalte structuri de conducere ale partidului - Biroul Politic si Secretariatul. Köblös a facut parte din ambele. In Secretariat s-a ocupat de sectorul organizatoric, practic a doua functie in partid.

In toamna anului 1922 a calatorit la Moscova, pentru a participa ca delegat din partea Partidului Comunist din Romania la Congresul al IV-lea al Cominternului.

Pentru a castiga mai multi adepti printre maghiarii din Transilvania, liderii comunisti au decis editarea unui ziar in limba maghiara. Elek Köblös a primit astfel sarcina de a scoate ziarul Munkas, organul central al Partidului Comunist din Romania in limba maghiara.

Congresul al III-lea al partidului s-a tinut in august 1924 in afara granitelor tarii, la Viena. Elek Köblös a fost ales in cea mai inalta functie - secretar al Partidului Comunist din Romania, Sectie a Internationalei a III-a.

Din 1924, pentru Partidul Comunist si implicit pentru Köblös incepea "epopeea ilegalitatii".

PRAGMATISM

"El (Elek Köblös - n.r.) stapanea prezentul. Fara a fi lipsit de viziunea viitorului, pe dansul il interesa ceasul, ziua in care vorbea, in care activa si tot ce era necesar pentru lupta si vedea ca este necesar" - Mihail Cruceanu, avocat comunist

EVENIMENT: LANSARI DE CARTE

Marti, 14 decembrie, ora 16:30, la Libraria Carturesti, a avut loc lansarea lucrarii lui Liviu Roitman "Evreii din Romania in perioada comunista. 1944-1965", a volumului "Holocaustul evreilor romani. Din marturiile supravietuitorilor", editat de Institutul Roman de Istorie Recenta si a Anuarului Institutului Roman de Istorie Recenta, intitulat "Politica externa comunista si exil anticomunist". Toate cele trei lucrari au vazut lumina tiparului la Editura ieseana Polirom. Primele doua lucrari isi propun sa contribuie la mai buna intelegere a istoriei contemporane a evreilor din Romania. Daca volumul lui Liviu Roitman "Evreii din Romania in perioada comunista. 1944-1965" se bazeaza pe numeroase surse de arhiva, "Holocaustul evreilor romani. Din marturiile supravietuitorilor" valorifica surse de istorie orala, din ce in ce mai necesare pentru scrierea istoriei recente. Anuarul IRIR "Politica externa comunista si exil anticomunist" propune cateva directii largi de cercetare a trecutului recent.

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA

Nicolas Werth, Istoria Uniunii Sovietice de la Lenin la Stalin (1917-1953), Traducere, cuvant inainte si note de Florin Constantiniu, Ed. Corint, Bucuresti, 2000, 136 p. Sovietologul francez Nicolas Werth a realizat o sinteza de istorie a Uniunii Sovietice in doua volume. Primul - lucrarea de fata - se refera la perioada cuprinsa intre octombrie 1917 (debutul loviturii de stat bolsevice de la Petrograd) si moartea lui Stalin (1953). Volumul al doilea continua incursiunea pana la momentul venirii lui Mihail Gorbaciov la carma PCUS. Temele fundamentale ale lucrarii sunt, dupa cum declara autorul, "problema continuitatii si a rupturilor dintre teoria leninista si practica stalinista, cea a rolului detinut de stat si de societate in geneza, apoi in formarea «sistemului sovietic», cea a ponderii istoriei ruse in stalinism". Utilitatea prima a volumului pentru cititorul roman, subliniata in prefata, consta in faptul ca Uniunea Sovietica a influentat politica externa a statului roman in perioada interbelica, iar dupa 1944 "a modelat, in chip funest, evolutia Romaniei".

SAPTAMANA VIITOARE - EPISODUL 19

Nasterea unei natiuni. In 1922, pe harta lumii a aparut un nou stat: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Aceasta Uniune grupa intr-un fel de federatie etniile din fostul Imperiu Tarist. In fapt, centralismul Imperiului Tarist se pastrase. Centrul de comanda al noului stat era la Moscova, iar locul tarului a fost preluat de secretarul general al Partidului Comunist.