Prezentam in cele ce urmeaza cateva fragmente din cartea "Lucretiu Patrascanu. Moartea unui lider comunist", premiata de Academia Romana in 2003, reeditata recent de Editura Curtea Veche Bucuresti intr-o versiune adaugita cu documente provenite din Arhiva Cancelariei CC a PCR.

Comunist si roman

Dupa moartea lui Gheorghiu-Dej, Ceausescu s-a erijat in promotorul comunismului national romanesc. Patrascanu a fost prezentat ca precursor al lui, motiv pentru care fusese ucis. Dupa 1968, s-a afirmat in mod oficial ca Patrascanu a dorit un "comunism national", cu subtextul eliminarii aservirii fata de sovietici.

FRAZA-CHEIE. Argumentul adus era fraza pe care ar fi rostit-o acesta, in iunie 1946, la Cluj: "Inainte de a fi comunist, sint roman". Nicaieri insa in documentele vremii - nici in sedintele Biroului Politic din iunie si iulie 1946, unde Patrascanu a fost criticat pentru discursul sau - nici in textele discursurilor sale din ancheta Securitatii, respectiva fraza nu este mentionata.

VIGILENTA PROPAGANDISTILOR. Cum ajunge cuvantarea de la Cluj obiect de critica? In momentul in care discursul urma a fi paginat in "Scanteia". Sorin Toma (redactorul-sef adjunct al ziarului) il sesizase pe Leonte Rautu (adjunct al sectiei propaganda si agitatie a PCR in acel moment). Si Toma, si Rautu lucrasera in presa din Uniunea Sovietica in timpul razboiului. Venind in Romania contau, asadar, ca experimentati propagandisti. La sesizarea lui Sorin Toma ca in discursul lui Patrascanu sunt "anumite pasagii care provoaca dubii", Rautu trage semnalele de alarma cuvenite. "Vigilenta" lui Sorin Toma este laudata cu acest prilej de catre participantii la sedinta Biroului Politic cu activul de partid. De altfel, peste numai un an Sorin Toma devine redactor-sef al oficiosului partidului, iar in 1948 Rautu "urca" la randu-i in functia de sef al "agit-prop-ului". Ca Patrascanu ar fi spus ca inainte de a fi comunist prevaleaza calitatea de roman nu mentioneaza nici unul.

PLANGERILE COMUNISTILOR LOCALI. In sedinta de partid, cei mai nemultumiti de efectele in plan local ale cuvantarii lui Patrascanu s-au aratat Vasile Vaida si Leontin Salajan, secretarul regionalei de partid Cluj si, respectiv, Oradea. Stilul de lucru al lui Patrascanu - il critica Vaida - este in opozitie cu cel al lui Teohari Georgescu care le-a dat "ajutor de nepretuit" si are autoritate deopotriva in cercurile romanesti si unguresti din Ardeal. Ministrul de Interne, cand vine la Cluj sta de vorba cu conducatorii locali, ei ii "arata greutatile", pe cand cu ministrul Justitiei te intalnesti la gara. Lider clujean atunci, Aurel Vijoli pune greselile lui Patrascanu pe seama faptului ca "a cazut victima faptului ca atunci cand s-a dus in Transilvania a luat contact cu burghezia romaneasca".

LAUDELE TARANISTILOR. Dupa discursul de la Cluj, in "Dreptatea" a aparut un articol scris de Carandino care-l lauda pe Patrascanu. Speriat de asemenea laude, percepute de tovarasii sai ca o incercare de "a sparge unitatea partidului", Patrascanu intervenise prin cunostintele sale ca sa-i roage pe taranisti sa nu-l mai elogieze. Nici laudatorii sai din opozitie nu mentioneaza insa amintita fraza.

NICI SECURITATEA... In realitate, fraza citata nu este continuta in textul cuvantarilor rostite de Patrascanu in 1945 si 1946 la Cluj si Sibiu, texte integral anexate dosarelor de ancheta. Incalzit de succesul oratoric, Patrascanu a rostit-o, - daca asa va fi fost! - , spontan la sfarsitul discursului din 1946, ea fiind adusa la cunostinta conducerii partidului cu interpretari tendentioase, dupa practicile vremii, printr-un denunt. Prezenta a doua declaratii ulterioare pe tema efectelor nocive generate de cuvantarile lui Patrascanu, date de Pavel Apostol la Securitatea din Cluj in 1952 (intr-una din ele aflandu-se si unica mentiune a afirmatiei incriminate), ne indreptateste sa credem ca, in 1946, tocmai el fusese autorul denuntului. Nascut in Arad, de nationalitate evreu, fost asistent al lui Lucian Blaga si ulterior decan al Facultatii de Istorie din Cluj, Pavel Apostol a ramas in constiinta intelectualitatii clujene ca prototip al delatorului. Declaratiile sale din 1952 (cand se afla el insusi anchetat sub acuzatia de sionism) sunt un model de oportunism politic.

ANCHETA

In ancheta Securitatii (1948-1954), pe tema discursurilor sale cu tenta nationalista sustinute in Ardeal in 1945 si 1946, Patrascanu a fost obligat sa dea numeroase declaratii. In fata anchetatorilor atribuie discursurilor sale urmatoarele scopuri: "1. Sa raspund campaniei revizioniste; 2. Sa iau arma Ardealului din mana manistilor; 3. Mi-a convenit sa ridic chestia Ardealului de Nord pentru popularitate personala".