Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Istoria Bisericii Ortodoxe in timpul regimului comunist a fost marcată de personalitatea patriarhului Justinian. A avut una dintre cele mai lungi cărmuiri, rezistănd in scaun aproape trei decenii. A fost lăudat şi criticat in egală măsură, fiind văzut atăt drept "omul lui Gheorghiu-Dej", căt şi salvatorul Ortodoxiei.
Patriarhul Justinian
Istoria Bisericii Ortodoxe in timpul regimului comunist a fost marcată de personalitatea patriarhului Justinian. A avut una dintre cele mai lungi cărmuiri, rezistănd in scaun aproape trei decenii. A fost lăudat şi criticat in egală măsură, fiind văzut atăt drept "omul lui Gheorghiu-Dej", căt şi salvatorul Ortodoxiei.
Intre cele două războaie mondiale, funcţia de patriarh fusese una onorifică, ocupantul ei neavănd nici un drept real propriu-zis, ci numai atribuţii in plan simbolic. Miron Cristea, primul numit in scaunul patriarhal, ocupase chiar funcţii politice importante in stat, rolul său fiind şi in acest caz mai mult simbolic. Astfel, după moartea Regelui Ferdinand, in iulie 1927, Patriarhul a fost cooptat in regenţa ce trebuia să vegheze asupra Regelui Mihai I, in vărstă de şase ani. Zece ani mai tărziu, patriarhul a fost şi intăiul premier al noului regim de autoritate monarhică instituit de Regele Carol al II-lea, funcţie ce avea să o deţină pănă la moartea sa, in 1939.
Citește pe Antena3.ro
Instituţia patriarhatului a fost introdusă prin noul statut al Bisericii Ortodoxe Romăne, adoptat la inceputul anului 1949. Din acel moment, deţinătorul funcţiei de patriarh dobăndea noi atribuţii, care nu incălcau autonomia episcopatului. De pildă, patriarhul avea dreptul de a controla modalitatea in care se aplică in eparhii hotărările Sfăntului Sinod. Cel dintăi ocupant al scaunului patriarhal care a beneficiat de prevederile noului statut a fost Justinian Marina. După 1989 s-au făcut numeroase aprecieri legate de personalitatea Intăi Stătătorului BOR in primele decenii de comunism. "Patriarhul roşu", salvatorul bisericii, "omul" lui Gheorghiu-Dej care şi-a datorat ascensiunea colaborării cu regimul, o mare personalitate a epocii sale - toate aceste variante s-au vehiculat.
Şeful BOR se născuse in 1901 in comuna Cermegeşti din judeţul Vălcea şi absolvise Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost mai intăi preot in comuna natală, apoi director al Seminarului Sfăntul Nicolae din Rămnicu-Vălcea. Doisprezece ani a slujit ca paroh la Biserica Sfăntul Gheorghe din Rămnicu-Vălcea, pănă in 1945. In această perioadă este localizat unul dintre cele mai cunoscute episoade din biografia sa. Evadat din lagărul de la Tărgu-Jiu in august 1944, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost adăpostit in casa unui preot vălcean - nimeni altul decăt viitorul patriarh. La moartea soţiei, preotul avea să ia calea călugăriei. După 1945 a urcat in ierarhia bisericească, indeplinind funcţiile de Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, locţiitor de Patriarh.
PRAGMATISM. S-a spus adeseori că patriarhul Justinian a făcut multe servicii puterii comuniste, căreia ii datorează astfel cariera. Publicaţiile bisericeşti din anii â40 ai secolului trecut il menţionează pe preotul Ioan Marina ca fiind una dintre prezenţele cele mai active in urbea vălceană. La iniţiativa lui a apărut prima bancă populară cooperatistă din ţară, numită Banca Populară "Ajutorul" din Rămnicu-Vălcea, al cărei preşedinte a fost chiar preotul Marina. Capitalul social, in valoare de 1,2 milioane lei, a fost subscris de 120 de preoţi vălceni. In anii următori au luat fiinţă bănci populare preoţeşti şi in celelalte judeţe din Oltenia. Instituţia bancară a avut succes. Din profit a achiziţionat cel mai frumos imobil din centrul oraşului, compus din parter şi etaj, cu 26 de camere. Aici s-au amenajat camere pentru un cămin, o sală pentru adunările culturale şi religioase, o bibliotecă, birourile Protoieriei Vălcea, precum şi birourile băncii. Din fondurile colectate incă de la infiinţarea băncii au fost ajutaţi preoţii internaţi in sanatorii şi spitale, soţiile de preoţi suferinde de diverse boli, studenţi teologi, cantine şcolare, cantina bisericilor din oraş, cantina ajutorului legionar şi altele.
Din punct de vedere politic, preotul Marina era apropiat de Partidul Naţional Ţărănesc, iar dintre liderii ţărănişti, de Ion Mihalache. Documentele de arhivă disponibile in ultima vreme arată că acesta din urmă l-ar fi dorit inscăunat ca episcop de Argeş, dar Mihai Antonescu şi-a dat acordul numai pentru cărja episcopală din Bălţi, propunere neacceptată de Mihalache.
Strategii pe termen lung. Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Clujului, in amintirile sale despre Patriarhul Justinian, relatează o discuţie referitoare la punctul de vedere al şefului BOR faţă de puterea comunistă şi totodată referitor la misiunea sa: "Orice instituţie mare trebuie să aibă o strategie. Strategiile sunt de două feluri: pe termen scurt şi pe termen lung. Strategia pe termen scurt se bazează pe o presupunere, uneori credinţă, că in curănd vin americanii şi ne scapă de comunişti. Voi, tinerii, aşa găndiţi. Voi sunteţi tineri, credeţi că vin americanii. Eu nu voi incerca să vă sugerez credinţa voastră. Credeţi ce vreţi, dar politica Bisericii o fac eu, iar eu sunt convins că americanii nu vin, sau cel puţin, nu vin curănd. Această stăpănire comunistă este de durată, iar strategia bisericii trebuie să fie o strategie pe termen lung. Strategia pe termen scurt presupune confruntare cu un duşman inegal şi, pentru asta, nu este posibil acest lucru. Eu doresc ca pe durata acestei stăpăniri, preoţii mei să nu fie in puşcărie, ci in bisericile lor, ca preoţi, pe căt este posibil. De aceea, o strategie pe termen lung presupune găsirea unui modus vivendi, un dialog cu noua putere şi realizarea a ceea ce se numeşte compromis in orice politică şi in orice diplomaţie."
SOLUŢII DE CRIZĂ. Spiritul practic al Patriarhului Justinian a făcut ca monahismul ortodox să depăşească momentele de criză. Dintre acestea, poate cel mai important a fost deposedarea mănăstirilor de suprafeţele insemnate de pămănt pe care le aveau in proprietate sau folosinţă. A fost ideea Patriarhului Justinian ca aşezămintele monahale să devină centre meşteşugăreşti. "Este absolută nevoie să se infăptuiască viaţa de obşte, transformăndu-se mănăstirile in ateliere, unde să se lucreze covoare, scoarţe romăneşti, stofe frumoase", spunea Inalt Prea Fericitul Patriarh in cuvăntul de deschidere a cursurilor seminarului monahal de la Mănăstirea Văratec in martie 1949. Urmănd indemnul inaltei feţe bisericeşti, călugării şi călugăriţele au organizat in mănăstiri cooperative meşteşugăreşti şi ateliere. De exemplu, la Mănăstirea Ţigăneşti se realizau covoare, stofe, broderii, la Plumbuita - sculptură, tămplărie, turnătorie de clopote. Obiectele realizate in mănăstiri erau preluate de unităţile comerţului de stat spre comercializare ori export.
Apărătorul preoţilor
Justinian nu era un necunoscut la investirea sa cu cea mai inaltă funcţie in biserica ortodoxă. Cărmuitor in vremuri tulburi, inalta faţă bisericească a avut dificila misiune de a conduce corabia bisericii in vremuri tulburi. Din documentele intocmite de fosta Securitate reiese că Justinian Marina, inscăunat ca Patriarh al Romăniei in vara lui 1948, s-a preocupat de soarta preoţilor aflaţi in temniţele comuniste. Fiind sesizat de familii, Patriarhul a adresat o telegramă Episcopiilor, in care cerea să se elaboreze tabele cu toţi preoţii inchişi. "Domnul Minstru Stanciu Stoian işi aminteşte că lucrarea i-a fost adusă de la Patriarhie (listele primite din teritoriu - n.n.) cu o adresă, cuprinzănd rugămintea patriarhului de a se interveni la Ministerul de Interne pentru a se cerceta situaţia celor inchişi", grăieşte documentul. Mai departe, Ministerul Cultelor a dat curs solicitării Patriarhului, inaintănd-o către Ministerul de Interne.
