Principalul scop al comunistilor dupa legiferarea reformei agrare a fost sa-i puna cat mai repede pe tarani in posesia titlurilor de proprietate. Distribuirea actelor de improprietarire crestea credibilitatea Partidului Comunist in ochii taranilor. Insa, in graba cu care s-a facut, aceasta operatiune a fost marcata de numeroase nereguli.

Haosul exproprierii

Legea reformei agrare a fost publicata in Monitorul Oficial la 23 martie 1945. Conform prevederilor sale, procesul de expropriere si improprietarire trebuia sa se faca imediat. In termen de zece zile, primarii localitatilor aveau datoria sa-i convoace in adunare generala pe toti taranii care urmau sa primeasca pamant. Din acestia se alcatuia un comitet local de improprietarire compus din cinci-sapte membri. La nivel superior exista un comitet de plasa care se subordona Comisiei centrale pentru reforma agrara.

MONOPOLUL COMUNISTILOR. Desi in Romania guvernul Groza functiona intr-un cadru pluripartid, reforma agrara a fost apanajul exclusiv al Partidului Comunist. Acesta, prin intermediul "Frontului Plugarilor", a preluat conducerea majoritatii comisiilor locale de improprietarire. In unele cazuri, chiar daca membrii lor facusera parte din "partidele istorice", se legitimau drept reprezentanti ai "Frontului Plugarilor". Mai mult, in cazul unor neintelegeri, medierea era facuta de organizatiile locale comuniste si ale Frontului. Astfel ca, intr-un stat inca democratic, Partidul Comunist controla aplicarea celei mai importante legi, cea a reformei agrare.

EXPROPRIATII. Prin lege, etnicii germani si cei considerati vinovati de dezastrul tarii sau "colaborationisti" erau deposedati complet de proprietatile rurale. Daca in privinta etnicilor germani "partidele istorice" si comunistii s-au inteles, nu acelasi lucru se poate spune despre cealalta categorie. PNT si PNL au militat pentru restrangerea categoriilor de "vinovati" sau "colaborationisti", deoarece multi membri ai lor puteau intra in respectiva categorie. In perioada 1945-1946 au functionat "tribunale ale poporului" care i-au clasificat pe "vinovatii de dezastru", insa de multe ori sentintele au fost subiective. Multi proprietari care-si vedeau avutul amenintat s-au apropiat de Partidul Comunist, scapand de confiscarea averii.

Pe de alta parte, domeniile confiscate acestor expropriati nu au intrat in fondul de improprietarire. In urma sentintelor "tribunalelor poporului", acestea au intrat in posesia Ministerului de Justitiei, care abia in ianuarie 1948 le-a trecut la Ministerul Agriculturii si Domeniilor. De acolo, loturile de pamant au ajuns in mica masura in fondurile de improprietarire, fiind ulterior integrate direct in gospodariile agricole colective.

Cei cu peste 50 de hectare au fost victime ale multor nereguli, atat din partea statului, cat si a taranilor. Acestia din urma au intrat inainte de martie 1945 pe unele loturi, fara ca proprietarii sa-si poata alege pamanturile pe care le pastreaza. Ulterior au urmat procese intre tarani si proprietari, in vara anului 1947 existand peste 2.000 de asemenea litigii in justitie. Fata de reforma din 1921 insa, au existat mult mai putine cazuri in care marii proprietari au putut mitui autoritatile pentru a scapa de expropriere.

GUVERN RESPONSABIL. Dupa venirea la putere a guvernului Groza, comunistii nu s-au mai aratat incantati de ocuparile abuzive de terenuri din partea taranilor, asa cum ei insisi ii indemnasera. Deoarece se legiferase Legea reformei agrare, liderii comunisti sustineau ca taranii se pot constitui "democratic" in comitete de reforma legale. In perioada 1945-1948, guvernul a dat mai multe circulare prin care anunta ca va pedepsi orice fel de intrare ilegala pe proprietatile mai mari de 50 ha.

CINE IMPARTE... Graba cu care s-a aplicat reforma agrara a creat conditiile ideale pentru abuzuri in distributia loturilor expropriate. De multe ori, in comisiile locale au intrat tarani care nu aveau dreptul sa primeasca pamant in baza legii din martie 1945. Apoi, sefii acestora si-au distribuit loturile cele mai fertile. Pagubitii acestui sistem au fost soldatii aflati inca pe front sau vaduvele de razboi, despre care legea spunea ca aveau intaietate in primirea de pamant.

In martie 1948, guvernul a declarat ca reforma agrara s-a incheiat. Fusesera expropriati 155.823 de proprietari. In realitate, la sfarsitul anilor ’50 inca se mai distribuiau titluri de proprietate in unele judete, chiar daca colectivizarea era in plina desfasurare. Totusi, reforma agrara din 1945 s-a aplicat rapid, respectand previziunile guvernului. Spre exemplu, reforma din 1921 nu se incheiase la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.

Prin aceasta lege, Partidul Comunist a acumulat un capital insemnat de popularitate in randul taranilor saraci si nu numai. Activistii sai au cutreierat satele, intrand in contact direct cu marea masa a populatiei si raspandind mesajul comunist.

REGELE A SCAPAT!

Printre prevederile curioase ale reformei agrare a fost exceptarea exproprierii Domeniilor Regale si ale Bisericii, pasuire inexistenta la reforma din 1921. Casa Regala era cel mai mare proprietar funciar al Romaniei, posedand 151.740 de ha teren arabil. Domeniile silvice ale Coroanei se intindeau in 20 de judete. Aceste loturi erau cultivate prin invoieli agricole cu taranii. De asemenea, pe unele domenii existau ferme de animale si intreprinderi de prelucrare a lemnului. Si Biserica poseda loturi insemnate. Comunistii au recurs la o astfel de strategie pentru a conserva relatiile cu institutiile traditionale ale statului. Ei aveau nevoie de o imagine buna in ochii acestora, cel putin pana la preluarea fraielor puterii. Spre exemplu, in primavara anului 1945, guvernul Groza a facut apel la Biserica in mai multe randuri sa-i incurajeze pe tarani, in predicile duminicale, sa cultive pamantul. Deoarece exista o stare de incertitudine privind soarta pamanturilor arabile, se intarziase mult campania de insamantari. Dupa consolidarea puterii, comunistii au renuntat la amabilitati, Domeniile Regale si Bisericesti intrand in fondul de protocol si la GAC-uri.

VA PREZENTAM SPRE LECTURA

Lavinia Betea, "Am facut Jilava in pantofi de vara. Convorbiri cu Ioana Berindei" Bucuresti, Editura Compania, 2005, 240 p. Printre ultimele volume aparute la Editura Compania, in colectia ClarObscur se numara volumul de convorbiri al Laviniei Betea cu doamna Ioana Berindei. Aceasta din urma este fiica politicianului national-taranist Ion Hudita, unul din apropiatii lui Iuliu Maniu incepand cu a doua jumatate a anilor ’30. In toamna anului 1947, Ion Hudita a fost arestat in cadrul "vanatorii de politicieni burghezi", incepand calvarul pentru familia sa. In atmosfera tensionata, Ioana Berindei a intrat in atentia Securitatii, fiind implicata in tentativa unui coleg de partid al tatalui sau de a scapa de inchisoare. Pe nume Coslovschi, el se ascundea la diversi prieteni, incercand sa-si piarda urma prin Bucuresti. In schimbul de bilete aferent acestei operatiuni, a intrat si Ioana Berindei. Nu este clar daca a fost o intamplare sau un plan al Securitatii, insa pentru trei ani Ioana Berdindei a suferit calvarul inchisorilor, insarcinata fiind. Interesant este ca in aceasta "afacere" a fost intemnitat si ginerele lui Mihail Sadoveanu, aliat de nadejde al PCR.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 105

Calculul Marilor Puteri. Inainte de terminarea razboiului, marile puteri si-au pus problema administrarii teritoriului pierdut de Romania in favoarea Ungariei in vara anului 1940. Cea mai interesata s-a dovedit a fi Uniunea Sovietica. Sub administratia militara sovietica. Contrar promisiunilor facute in Conventia de Armistitiu, in Transilvania de Nord a fost instalata o administratie militara sovietica. Acest fapt a creat o stare intensa de tensiune interetnica.