Rusia: primul stat bolsevic pe harta lumii

La inceputul secolului al XX-lea, Rusia era unul din putinele state autocratice din Europa. Pentru 80% din populatie, formata din tarani analfabeti, notiunea de libertati democratice era necunoscuta. Pentru restul... fie un vis frumos, fie un cosmar. Revolutia a fost implinirea unui vis frumos!

Ultimele zile ale tarismului

IDEAL APARAT CU ARMA. Garzile Rosii apara cuceririle revolutiei. Propaganda sovietica va exagera ulterior atat numarul, cat si forta trupelor contrarevolutionare, pentru a sublinia meritele bolsevicilor

Imperiul Rus era condus cu "mana de fier" de tarul Nicolae al II-lea. Organizarea politica si sociala era mai degraba medievala: o "ordine" bazata pe autoritatea tarului, sprijinit de o nobilime decazuta, milioane de tarani care plateau taxe, o administratie insuficienta si corupta, o politie secreta (Ohrana) care supraveghea totul.

Orice critica a regimului era interzisa. Orice cerere de reforma este privita ca o amenintare directa la autocratia tarista. Libertatea de exprimare era interzisa, activitatea intelectualilor, strict supravegheata de catre agentii Ohranei, infiltrati pretutindeni. Ordinea trebuia respectata cu orice pret.

In spatele ordinii insa se ascundea haosul. Diverse grupari politice doreau acelasi lucru - detronarea tarului. Membrii lor erau mai ales studenti din diverse universitati, satui de atmosfera apasatoare din Rusia. Ei formau "intelighentia", o categorie sociala, formata din intelectuali de formatie diversa, care, inspirati de ideile din vestul Europei, doreau schimbarea situatiei politice.

In 1914, la inceputul primului razboi mondial, Imperiul Tarist conta ca una din marile puteri ale lumii. Trei ani mai tarziu nu mai exista. Iesise din lupta, nu invins de armatele inamice, ci dezintegrat din interior. Anul 1917 marcheaza sfarsitul unei epoci si infiintarea primului stat bolsevic in lume.

ADVERSARI SI MIJLOACE DE ACTIUNE. Opozitia la tarism nu era unitara. Era formata dintr-o serie de grupari, cu obiective si mijloace de lupta diferite, dar cu un adversar comun - autocratia tarista. Cei mai moderati erau liberalii, cunoscuti si sub numele de "cadeti". Acestia doreau sa obtina un regim democrat, prin concesii din partea tarului si militau pentru guvernarea pe baza unei constitutii si a unui parlament reprezentativ.

Gruparile de stanga erau cele mai radicale. Inspirati de ideile marxiste, membrii acestora vedeau in violenta singura cale de a rasturna regimul tarist. Unele mizau pe organizarea unor clase sociale in vederea revolutiei. Altele, pe atentate teroriste.

Cea mai puternica grupare de stanga in 1917 era cea a socialist-revolutionarilor. Membrii acesteia erau cunoscuti sub numele de "eseri", de la initialele gruparii. Baza lor teoretica era marxismul. Cum in Rusia erau foarte putini muncitori, rolul acestora il vedeau preluat de tarani, populatia majoritara. Gruparea avea si o puternica organizatie clandestina, care a efectuat numeroase atentate teroriste. Printre victime s-a aflat si tarul Alexandru al II-lea, ucis in 1861 printr-un atentat cu bomba.

Socialistii erau adeptii liniei "ortodoxe" marxiste. In viziunea lor, revolutia trebuia sa se bazeze pe muncitori, al caror numar, desi foarte mic raportat la populatie, era in crestere la inceputul secolului. Cu exceptia unui mic grup social-democrat, asa-numitii "marxisti legalisti" care doreau emanciparea muncitorilor prin reforme progresive, majoritatea socialistilor mizau pe revolutie. Atentatele teroriste cu bomba erau insa dezaprobate, considerandu-se ca mobilizarea maselor era calea care garanta succesul.

Nici in randurile "revolutionarilor" nu exista insa unitate. In urma congresului de la Londra (1903), ei s-au despartit in doua grupari: mensevicii si bolsevicii, cei din urma condusi de V.I. Lenin. Disputa era determinata de rolul partidului in randurile muncitorilor. Mensevicii considerau ca acestia aveau constiinta revolutionara, partidul fiind forumul in care se organizau. Lenin afirma ca muncitorii nu aveau constiinta revolutionara. Partidul, format din "revolutionari de profesie", urma sa fie statul major care ii va conduce. Nu era vorba asadar despre un partid de masa, ci de un grup de profesionisti care organizau revolutia folosindu-se de muncitori.

In ciuda acestor diferente doctrinare, apartenenta diferitelor grupari revolutionare nu era deloc clara. O buna parte dintre ele erau pur si simplu grupari anarhiste, inspirate din ideile lui Mihail Bakunin sau Piotr Kropotkin. Obiectivul lor era desfiintarea efectiva a statului. Avand ca simbol un steag negru, tactica favorita de actiune a anarhistilor era organizarea de atentate teroriste cu bomba.

"INSURECTIA ARMATA". BOLSEVIZAREA RUSIEI. Razboiul a fost factorul care a determinat caderea regimului tarist. Infrangerile de pe frontul cu Germania, combinate cu situatia grea a populatiei, au aprins scanteia revolutiei. A contribuit la ura impotriva familiei imperiale si faptul ca tarina provenea din familia imperiala germana, alti apropiati ai tarului fiind de aceeasi origine. La sfarsitul lui februarie 1917, revolutia s-a declansat spontan pe strazile Petrogradului, capitala Rusiei. Atitudinea dura a tarului nu a folosit la nimic, trupele trimise sa innabuse protestul fraternizand cu manifestantii. La 2 martie 1917, tarul a abdicat, conducerea fiind preluata de un guvern format din liberali si socialist-revolutionari.

Pentru toti socialistii rusi, revolutia a fost o surpriza. Nici socialist-revolutionarii, nici bolsevicii nu o anticipasera. Unul dintre martorii evenimentelor, scriitorul Leon Donici, relateaza ca "...pana atunci nimeni nu se gandise la socialisti. Revolutia fusese facuta de garnizoana Petrogradului si de regimentul de garda, si nu de socialisti". Guvernul care a venit la putere era slab si nehotarat. Situatia pe front continua sa fie dezastruoasa, iar la Sankt Petersburg, rebotezat Petrograd, functiona si un sfat (soviet) al muncitorilor, care impartea puterea cu noul guvern, sporind confuzia.

Treptat, pe fondul nemultumirilor soldatilor si a populatiei din ce in ce mai afectata de razboi, Rusia s-a scufundat si mai mult in haos. Bolsevicii, in frunte cu Lenin, au profitat de situatia astfel creata. Venit din Elvetia prin Germania intr-un tren blindat, Lenin a trecut imediat la actiune. A mobilizat printr-o propaganda abila populatia nemultumita si a organizat grupari paramilitare, cunoscute sub numele de "Garzile Rosii". Bolsevicii se pregateau pentru preluarea puterii.

Dupa o prima tentativa esuata (iulie 1917), bolsevicii au reusit sa preia puterea in noaptea de 24-25 octombrie (7-8 noiembrie dupa calendarul nou). A fost o "revolutie" planuita cu grija. Astfel, se instaureaza primul guvern bolsevic din istorie. In 1921, la capatul a patru ani de razboi civil, bolsevicii inving, punandu-se astfel bazele Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS).

REVOLUTIONARI RASPLATITI

Mirajul revolutiei bolsevice in epoca a fost de necontestat. In randurile Armatei Rosii au luptat chiar si romani. Un caz celebru este Constantin Parvulescu, care a facut din aceasta participare un mare merit revolutionar. Parvulescu a ramas in istoria ultimilor ani ca semnatar al unui memoriu adresat lui Nicolae Ceausescu in anii ’80, prin care condamna politica acestuia. Despre el, fostul lider comunist Alexandru Barladeanu relateaza astfel in interviurile sale: "Are o istorie foarte interesanta. S-a nascut la sfarsitul secolului trecut, la Constanta, cred (...). In timpul primului razboi civil, revolutia rusa l-a prins la Odessa, ca militar. A trecut de partea Armatei Rosii si chiar a luptat in randurile ei, prin 1917-1918. Din cate stiu, a fost membru al partidului comunist chiar de la intemeiere." Membrii de partid cu functii inalte isi amintesc de el ca omul care confunda "a abtine" cu "a obtine" in cadrul sedintelor: "Cine se obtine?".

PARADOXURILE RUSIEI TARISTE

La inceputul secolului al XX-lea, in Rusia existau cam 100 de milioane de tarani si un milion de muncitori. O buna parte dintre acestia din urma erau tot tarani, care munceau sezonier in fabrici, cand nu era nevoie de ei la arat sau la stransul recoltei. Prin urmare, clasa muncitoare in numele careia Lenin declansase revolutia, reprezenta un procent mai mic de 1% din populatia rusa. In numele ei va fi instaurata teroarea rosie.

Piotr Alexeievici Kropotkin, faimos reprezentant al curentului anarhist, era... print, descendent si mostenitor al unei familii de vechi nobili. La varsta de 30 de ani insa, prin nu se stie ce imprejurari, tanarul print devine dusman inversunat al oricarui regim politic si al tarismului in special. Principalul sau merit este ca a dat anarhismului o baza stiintifica. Ideile sale au transformat anarhismul intr-o doctrina ce supravietuieste si azi.

VIGILENTA

"Cand poporul va incepe sa produca independent, monitorizarea capitalistilor (transformati in lucratori de birou) si a domnilor intelectuali, care nu s-au dezbarat de comportamentul lor capitalist, se va extinde la scara intregii natiuni si nimeni nu se va putea eschiva in vreun fel, caci nu va mai exista loc de scapare" - V.I. Lenin

DICTIONAR

INTELIGHENTIA - In Rusia tarista, intelighentia a constituit gruparea din randurile careia se recrutau "revolutionarii de profesie". Interesul membrilor acestui grup pentru cultura i-a facut sa intre in contact cu ideile marxiste si anarhiste. Lipsa unei educatii complete nu le-a dat, insa, posibilitatea de a le privi dintr-o perspectiva critica. Aplicarea fara discernamant a acestor idei in practica a condus la ororile de mai tarziu. In ultima instanta oamenii au devenit mai putin importanti decat teoriile fiind sacrificati pentru acestea.