Trezirea din vis

In ciuda ideii acreditate ulterior, regimul comunist nu a inceput brusc, in seara zilei de 23 august. Era doar inceputul unei perioade complicate. Trei ani Romania s-a jucat cu focul si s-a "ars". A schimbat taberele, incercand sa dreaga ce se mai putea. Sovieticii aveau insa memorie buna. Vremea scadentei sosise.

Vremuri de sperante si dezamagiri

In ciuda ideii acreditate ulterior, regimul comunist nu a inceput brusc, in seara zilei de 23 august. Era doar inceputul unei perioade complicate. Trei ani Romania s-a jucat cu focul si s-a "ars". A schimbat taberele, incercand sa dreaga ce se mai putea. Sovieticii aveau insa memorie buna. Vremea scadentei sosise.

In perioada cuprinsa intre septembrie 1944 si 6 martie 1945, in numai sase luni, Romania a schimbat trei guverne. Instabilitatea puterii nu reprezenta insa o noutate pe malul Dambovitei, "unde totul e tratat cu lejeritate". Au existat in istoria acestor locuri si domnii de cateva zile, perioadele stabile, cu domnii indelungate reprezentand mai degraba exceptia decat regula.

Si-n guvern, Si-n opoziTie. Ineditul situatiei create in primele luni de dupa 23 august a constat in aceea ca o forta politica s-a aflat simultan si la guvernare, dar si in Opozitie. Partidul Comunist - partid de guvernamant incepand cu 23 august 1944 - a sabotat in toata aceasta perioada actiunile guvernului in care avea reprezentanti. Generalul Constantin Sanatescu, seful primelor doua guverne de dupa 23 august, nota in acest sens in jurnalul sau: "Comunistii isi urmeaza planul dictat de Moscova si scot masele de lucratori la manisfestatii. Ministrii comunisti din guvern nici nu se intereseaza de treburile departamentelor lor, fiind ocupati cu intrunirile si discursurile incendiare ce trebuie sa tina la aceste intruniri. (...) Cu toate apelurile facute catre membrii guvernului, nu gasesc intelegerea necesara la comunisti - de-a ne asterne pe lucru serios si de a scapa tara asta din greutatile prin care trece".

RAZBOIUL. Ineditul situatiei in care s-a aflat Partidul Comunist in primele luni de dupa 23 august nu este singura caracteristica care da perioadei o nota aparte. In Proclamatia catre tara, rostita de Rege la radio in seara zilei de 23 august, era anuntat natiunii debutul unei "ere noi". In seara aceea, entuziasmul populatiei a fost invers proportional cu privatiunile si nesiguranta pe care le aduce cu sine orice razboi. Trezirea la realitate a venit insa repede. Razboiul nu se terminase. A mai durat inca noua luni. Activitatea celor doua guverne Sanatescu, ulterior si cea a guvernului condus de un alt general, Nicolae Radescu, a fost puternic marcata de realitatea conflagratiei. Romania schimbase taberele, adversarii de ieri erau aliatii de azi si invers. Schimbarea taberei se facuse greu, dar se facuse. Numai ca simpla vointa a romanilor nu a contat deloc. Sovieticii, impotriva carora luptasera trei ani, aveau memoria buna. Au aratat de la inceput ca nu sunt dispusi sa treaca cu vederea pierderile suferite de pe urma Armatei Romane. Ramura de maslin venea prea tarziu. Pentru URSS, in ciuda actului de la 23 august, Romania era un stat care pierduse razboiul cu sovietele si trebuia sa plateasca. Vremea scadentei sosise.

CONVENTIA DE ARMISTITIU. Si scadenta s-a numit Conventia de Armistitiu. Prin prevederile sale, depasea cadrele unui act strict militar. Erau prevazute nu numai indatoririle care reveneau Armatei Romane in noua sa postura de aliat al Armatei Rosii. In Conventia semnata la 12 septembrie si in anexe era prevazut si cuantumul sumei pe care statul roman trebuia sa o plateasca in contul despagubirilor de razboi, modalitatile de plata, termene. Toate statele invinse, nu numai Romania, au fost obligate sa plateasca despagubiri invingatorilor, sa indeparteze din posturi-cheie persoanele care slujisera regimurile anterioare - naziste sau fasciste - , sa isi reduca efectivele militare, sa se inscrie pe calea democratiei.

Pentru primele guverne de dupa 23 august, problema indeplinirii obligatiilor prevazute in Conventia de Armistitiu a constituit "cuiul lui Pepelea". Necesitatea indeplinirii unor indatoriri in fond normale a fost transformata de sovietici intr-o arma cu doua taisuri. Ca beneficiari ai Conventiei, numai sovieticii puteau aprecia cam cat de bine se achita Romania de sarcini. Si au interpretat in functie de factorul politic. Daca un guvern de la Bucuresti devenea indezirabil in ochii Moscovei, indepartarea sa se producea sub motivatia ca nu e indeajuns de eficient in a indeplini prevederile Conventiei de Armistitiu. Acest act juridic s-a constituit astfel intr-o adevarata "sabie a lui Damocles", care a cazut de doua ori. Prima data, asupra celui de-al doilea guvern Sanatescu, in decembrie 1944, a doua oara, in februarie 1945, cand cabinetul generalului Nicolae Radescu a fost inlocuit cu cel condus de Petru Groza, un apropiat al comunistilor.

NEINTELEGATORI
"Cu toate apelurile ce fac la membrii guvernului, nu gasesc intelegerea necesara la comunisti - de-a ne asterne pe lucru serios si de a scapa tara asta din greutatile prin care trece" - Constantin Sanatescu