Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Monica Lovinescu ● Florenţa Albu ● Radu Ciobanu ● C. Trandafir ● Gabriela Melinescu
Gelu îmi rezumă telefonic programul cultural de mâine: un apel al Doinei Cornea - a fost din nou bătută pe stradă! - pentru Dinescu şi Deşliu (în favoarea ei n-a semnat nicicând vreun scriitor român, în afară de Dan Petrescu), din nou lista cu semnăturile scriitorilor din exil şi un grupaj Pleşu, cu articolele criticilor din ţară despre cărţile lui.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 160
Un aprilie tot mai agitat, proteste, glasuri care încep să se susţină, să se facă auzite. Puţin, dar mult mai mult decât anii trecuţi. Ecoul din afară şi dinăuntru amplifică multul, puţinul. Nu sunt un erou al zilei - mărturia scrisului, existenţei, refuzului, neaderării, disperării mele nici nu se aude. Mi-ar trebui credinţa în viitorul unor generaţii alese să regenereze totul. Nu mai cred în aceste generaţii puternice, sfinţite de un ideal, nu mai cred în voinţa sacrificiului lor; mi se pare că şi generaţia nou-născuţilor a fost contaminată de frica, inerţia, nepăsarea generaţiilor celorlalte, dresate de-acum. Astfel ne ascundem unii în găoace, aşteptând să fie alţii eroi.
Florenţa Albu, Zidul martor (Pagini de jurnal) 1970-1990, f.l., Cartea Românească, 1994, p. 408
Joi (13), cu articolul la ziar şi pregătiri de plecare. Zi pierdută.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 176
Festina lente. Diana merge la datorie. Iau gazeta, altceva nimic. Aflu numai că a început de ieri să cadă... Plenara CC al PCR. Circul circumscris e ceva vesel, dar ce se întâmplă acum pe meleagurile mioritice e înălţător şi abisal, delir în flăcări. "Stejarul" şi-a adunat gealaţii şi strigă pe cât poate că a achitat datoria "esternă". Ridică în slăvi "iconomia" noastră, de unde reiese geniul lui "iconomic". Răsuflatele slogane cu cele mai înalte trepte sau culmi, cu cea mai mare grijă faţă de om. Aplauze înverşunate, urale, ovaţii glorioase. Şi o glumă populară: Cică Dumnezeu şi EL s-au luat la contrazicere care e primul şi ăl mai mare. Dumnezeu spune e cel mai mare, că a făcut lumea aceasta, în şase zile, din haos. EL, de acolo: "Dar cine a făcut haosul?" Tot EL, Eroul, ameninţă cu generozitate C.A.P-urile că le iartă de datorii. Aplauze prelungite, urale, ovaţii. Buchisesc din Memoriile lui Monnet (Fayard). Mă întâlnesc cu dl. Spulber care îmi şopteşte că tovarăşa E. i-a spus, probabil ca să-mi spună, că pălăvrăgesc împotriva (...) şi fac afirmaţii nepotrivite cu privire la soarta ţăranilor... Mari ciocniri în Gruzia. Şevarnadze, gruzinul, s-a şi repezit acolo. Se spune că poliţia şi armata au intervenit cu "sapele de metal" şi au făcut victime. Imediat l-au schimbat pe mahărul gruzin şi pe alţii din anturaj. Plenară şi la unguri. Gross e reales prim-secretar. Dezminte că ar fi ceva sciziuni pe acolo, deşi reformatorii se adună şi-şi fac o platformă proprie. Participă şi membri ai biroului politic. Altă viaţă...
C. Trandafir, Jurnal în curs de publicare la Editura Libra
Lumina începe să se ridice peste întunericul de cenuşă, şi asta se întâmplă ca în fiecare an: cu o violenţă nouă, plină de energie. Totul poate deveni peste noapte verde, acel verde numai al Nordului din Nord. Un verde cu irizări puternice de albastru, din cauza cerului parcă aplecat în oglinda apelor dulci şi sărate din frumosul oraş Stockholm. Atmosfera mea mintală e suedeză, trăiesc cu oamenii de aici, mănânc hrana lor şi, cel mai important, aşteptăm viitorul, muncind din greu împreună. Deşi, undeva, tot ce stă în spatele celor treizeci de ani petrecuţi în România începe să crească, făcându-se ca o colină pe spinarea mea. O colină sau o cocoaşă, depinde de ce sens dau eu acestui conglomerat misterios, totul depinzând, cred, de ceea ce am trăit inconştient, ceva care s-ar numi camera goală, acolo unde stă sufletul ca un spectator extatic la spectacolul extravagant al spiritului care m-a animat. Şi toate acestea s-ar putea numi ca un nume frumos: memorii suedeze, memorii pe care numai un străin de Suedia le-ar putea numi aşa, un străin care trăieşte schizofrenic în două locuri, sau chiar mai multe, inconştient, dar controlat, mereu conştient, autodisciplinat, prin efort intelectual, de diurnul vieţii suedeze.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 238
Citește pe Antena3.ro
