x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

18 mai 1989

0
18 Mai 2009 - 00:00

● Monica Lovinescu ● Mircea Zaciu ● C. Trandafir ● Livius Ciocârlie



O pagină şi jumătate, în Libération, articolul semnat de Véro­nique Soulé: "Les ècrivains rou­manins on froid", alături de un interviu cu­min­te cu Marin Sorescu. O feli­cit pentru articol, dar mai ales pentru prudenţa cu care şi-a ascuns anumite "surse" (Hăulică, de pildă). Atât a lucrat cu noi, încât a sfârşit prin a adopta stilul de "clandestinitate".
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 177


Vizită la preotul Bizău, văd câteva tablouri frumoase, aflu că stampele japoneze s-au găsit multe la anticariatele bucureştene, între 1.500 şi 8.000 de lei. Se poate cumpăra avantajos şi pictura lui Vânătoru. Casa părintelui, prea încărcată. (...) Inspecţie la Baia Mare. Drum reconfortant, citit tot timpul cartea lui Livius (mereu
subtil, excepţional), privit peisajul: ploi repezi, soare, culori din Ciucurencu. Aşteptat la gară. Seara, la Moldoveni, unde văd un foarte bun peisaj de Bochiş, care acum e în Franţa.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 441


La Beijing, studenţii au manifestat în timpul vizitei lui Gorbaciov. Mişcarea lor a antrenat un milion de persoane în Piaţa Tien An Men. E evoluţie de necrezut. Şefii comunişti s-au dus să viziteze pe greviştii foamei la spital. Această "chine­ză­rie" va duce oare la sfârşitul comunismului în China?
Sanda Stolojan, Nori peste  balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas,1996, p. 298


La librărie pun cărţi "deoparte" şi iau presa, că s-a întors coana Sandală. Îi telefonez lui Petre Băneşti să se descurce cum poate şi să ne aducă icre, din pământ, din iarbă verde şi, dacă se poate, din peşte de la baltă. În Ro­mâ­nia literară, Ileana Berlogea scrie despre "înnoirea genului comic", Traian Podgoreanu despre "perspectivă filosofică şi creaţie literar-artistică", C. Cubleşan despre Radu Tudoran, Paul Caravia despre "interpretări teoretice ale culturii", Bogza continuă cu tabletele, Ţoiu cu "Creangă", Eugen Simion numai cu Marta Petru. Versuri ca lumea de Ioanid Romanescu. Am motive de luminare sporită. Chiar şi "simpozioanele omagiale", când aud de ele, îmi creează o stare de plăcere sado-masochistă, mai ales că sunt nume respectabile ale literaturii române: Ion Arieşanu, Olimpia Berca, Livius Ciocârlie, Eugen Dorcescu, Alexandru Jebeleanu, Simion Mioc, Ivo Muncian, Mircea Şerbă­nescu, Eu­gen Todoran, Gheorghe I. Tohă­nea­nu, Cornel Ungureanu, Sma­randa Vultur. Nu reiese în ce constă "simpozionul omagial", doar că a participat şi tov. Vasile Bolog, secretar C.J. Timiş al PCR... Alte de­mon­straţii la Chişinău. Simion Grosu şi alţi "conservatori" din nomenclatură stri­gă: "Nu! Nu! Nu!" introducerii al­fabetului latin...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra


Mi se pare că Gorbaciov a început să se lase înţeles. Între altele, prin analogie cu Deng Xiaoping. S-a crezut că Deng ar fi liberal. De fapt, nu ca oamenii să trăiască altfel, să respire mai liber l-a interesat. A vrut, cu mentalitate imperială, ca sistemul să fie mai eficient, ţara mai puternică, şi a înţeles că pentru asta trebuie să facă reforme, să dea nişte înlesniri. Când s-a văzut că studenţii erau decişi, dar nu voiau mai mult decât dialog, dacă ar fi fost cât de cât liberal ar fi acceptat. Aşa, când s-a îngroşat gluma, le-a dat la cap. Iar speranţa pe care şi-au pus-o studenţii chinezi în Gorbaciov este de un comic trist. El, care, e evident, conduce totul, şi-a făcut un so­viet su­prem cum îi convine: cu câţiva protestatari ca să facă gălăgie şi să impresioneze favorabil Occidentul şi cu destul de mulţi stângişti ca să "nu-l lase" să înainteze prea repede. Întrebarea este dacă nu va fi ucenic vră­jitor. Dacă nu declanşează un proces care nu va mai putea fi oprit.
(Greşeam. Cu excepţia ultimei fra­ze, în privinţa lui Gorbaciov gre­şeam. Odată procesul declanşat, a con­dus din ce în ce mai puţin, iar spre sfârşit, deloc. Însă n-a făcut mare lucru ca să se salveze. L-a interesat mai mult ca ce începuse să continue decât să se sal­veze pe el. O mutaţie extraordinară în mentalitatea unui condu­cător din Est şi chiar în general).
Livius Ciocârlie. Paradisul derizoiu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 49
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de