x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

18 noiembrie 1989

0
18 Noi 2009 - 00:00

Stelian Tănase ● Leonard Gavriliu ● Gabriela Melinescu



N-am mai notat pentru că am ţinut jur­nalul ascuns, de teama unei per­che­ziţii. Am fost chemat la CMBPCR, unde mi s-a atras atenţia ca pe durata Congresului să nu văd ziarişti străini. Apoi, marţi, secretarul cu propaganda de la sector (o idioată) mi-a atras atenţia să nu mă văd în genere cu străini şi să nu merg la recepţiile ambasadelor etc. Miercuri, directorul teatrului m-a chemat să-mi spună că Securitatea i-a atras atenţia să înceteze colaborarea cu mine dacă continui să văd străini. Aici este punctul nevralgic: străinii. În perioada următoare - Congresul ri­tualic - ne cazematizăm, şi orice contact în afară este o fisură.

Măsuri excepţionale pentru Congres. Ofiţeri superiori siliţi să-şi ia concediu şi li s-a interzis să ia orice fel de contact cu trupa. Toate zbo­ru­rile avioanelor militare au fost interzise. Nici un avion nu a plecat în cursă externă. În cinematografe, se­cu­rişti în civil stau la toate spectaco­lele, pândind să-i înhaţe pe cei care comentează anti. Părinţilor li s-a atras atenţia să-şi ţină copiii în casă.

Din provincie s-au adus mii de miliţieni, securişti etc. Străzile sunt înţesate cu ei, nu numai în centru, dar şi în cartiere. În staţii de metrou, în intersecţii, dar mai ales pe lângă magazine şi în pieţe. Din 50 în 50 de metri dai de o patrulă. Europa e-n metamorfoză rapidă (a căzut şi Jivkov, era la putere din '54, lovitură în Politburo), dar deocamdată noi nu participăm. Un şofer de taxi mi-a zis: "Lumea e sătulă, nimeni nu mai rezistă". Aşa e, dar acelaşi lucru l-am auzit şi acum zece ani. Oricum, chestiunea succesiunii lui Ceauşescu s-a deschis. Cred că oamenii de la vârf, eşalonul doi, vor încerca să înhaţe puterea pentru ei. În felul ăsta îşi salvează carierele (cred ei). Vor fi, la rândul lor, înlăturaţi de valul doi, de jos, al presiunii populare.

Schizofrenia. În casă, te în­chizi, dai drumul la radio. Te instalezi, bule­tinele de ştiri. Europa-n me­tamorfoză. Nu, în explozie. Se prăbuşesc toate structurile. Pă­reau solide, veş­nice, dar cad peste noapte. Pulsul îmi creşte brusc, o stare de surescitare. Îmi vine să plâng. Asta-mi aminteşte de reacţia pe care am avut-o în adolescenţă, când cineva mi-a adus vestea Tezelor din iulie, în '71. M-au podidit lacrimile. O reacţie ira­ţio­na­lă, era prima dată când mi se întâm­pla. Presimţeam că intram într-un tunel. Coboram într-o noap­te, ştiam, intuiam. (...) Am dus viaţa unuia silit să existe fie pe întuneric, fie într-o lumină sporadică şi artificială, la becuri chioare, prea slabe pentru a detaşa lucrurile, contururile. Dar destul de obscură pentru a le murdări, pentru a le vârî într-o pâclă cenuşie, pentru a le umbri şi ascunde. Pentru a te înşela.

Cu auzul plin de ştirile care anunţă iar şi iar schimbări rapide. Speakerii dau ştiri, sufocaţi de mulţimea lor. Emisiunile se întrerup tot timpul, pentru a difuza o nouă cădere. (...)
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 172- 175


Sunt mobilizat, dimpreună cu alţii, la Comitetul municipal, pen­tru re­dac­tarea de cuvântări pentru Congres. Mă duc în silă, după ce i-am amintit redactorului-şef că eu sunt totalmente împotriva acestui sistem antipatriotic. N-a vrut să mă asculte ni­meni. Mi s-au repartizat cinci "cu­­vinte", din domeniul cons­truc­­ţiilor şi arhitecturii. Le-am "re­zolvat" chiar azi. Dom'ne, cum l-o fi citit Lenin pe Ernst Mach? După cum remarcam zilele trecute, într-o dis­cuţie cu Stelian Moţiu, nu găsesc în cartea sa ni­mic idealist. Mă apuc, pur şi sim­plu, s-o traduc, pentru că Erkenn­tnis und Irrtum se dovedeşte a fi un macroeseu extrem de valoros, scris de pe poziţii materialiste şi ateiste, putând servi şi azi la "des­chi­derea" minţii multora, care încă mai tind să se mintă pe sine şi pe alţii.
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 88



Înainte de a pleca la "luptă" cu oamenii băncilor care mă tero­ri­zează cu somaţii noi pentru plata da­toriilor, îmi afund faţa în haina lui René, plâng, simţind mirosul de la subsurile lui, miros etern.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 285
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de