Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stelian Tănase ● Leonard Gavriliu ● Gabriela Melinescu
N-am mai notat pentru că am ţinut jurnalul ascuns, de teama unei percheziţii. Am fost chemat la CMBPCR, unde mi s-a atras atenţia ca pe durata Congresului să nu văd ziarişti străini. Apoi, marţi, secretarul cu propaganda de la sector (o idioată) mi-a atras atenţia să nu mă văd în genere cu străini şi să nu merg la recepţiile ambasadelor etc. Miercuri, directorul teatrului m-a chemat să-mi spună că Securitatea i-a atras atenţia să înceteze colaborarea cu mine dacă continui să văd străini. Aici este punctul nevralgic: străinii. În perioada următoare - Congresul ritualic - ne cazematizăm, şi orice contact în afară este o fisură.
Măsuri excepţionale pentru Congres. Ofiţeri superiori siliţi să-şi ia concediu şi li s-a interzis să ia orice fel de contact cu trupa. Toate zborurile avioanelor militare au fost interzise. Nici un avion nu a plecat în cursă externă. În cinematografe, securişti în civil stau la toate spectacolele, pândind să-i înhaţe pe cei care comentează anti. Părinţilor li s-a atras atenţia să-şi ţină copiii în casă.
Din provincie s-au adus mii de miliţieni, securişti etc. Străzile sunt înţesate cu ei, nu numai în centru, dar şi în cartiere. În staţii de metrou, în intersecţii, dar mai ales pe lângă magazine şi în pieţe. Din 50 în 50 de metri dai de o patrulă. Europa e-n metamorfoză rapidă (a căzut şi Jivkov, era la putere din '54, lovitură în Politburo), dar deocamdată noi nu participăm. Un şofer de taxi mi-a zis: "Lumea e sătulă, nimeni nu mai rezistă". Aşa e, dar acelaşi lucru l-am auzit şi acum zece ani. Oricum, chestiunea succesiunii lui Ceauşescu s-a deschis. Cred că oamenii de la vârf, eşalonul doi, vor încerca să înhaţe puterea pentru ei. În felul ăsta îşi salvează carierele (cred ei). Vor fi, la rândul lor, înlăturaţi de valul doi, de jos, al presiunii populare.
Schizofrenia. În casă, te închizi, dai drumul la radio. Te instalezi, buletinele de ştiri. Europa-n metamorfoză. Nu, în explozie. Se prăbuşesc toate structurile. Păreau solide, veşnice, dar cad peste noapte. Pulsul îmi creşte brusc, o stare de surescitare. Îmi vine să plâng. Asta-mi aminteşte de reacţia pe care am avut-o în adolescenţă, când cineva mi-a adus vestea Tezelor din iulie, în '71. M-au podidit lacrimile. O reacţie iraţională, era prima dată când mi se întâmpla. Presimţeam că intram într-un tunel. Coboram într-o noapte, ştiam, intuiam. (...) Am dus viaţa unuia silit să existe fie pe întuneric, fie într-o lumină sporadică şi artificială, la becuri chioare, prea slabe pentru a detaşa lucrurile, contururile. Dar destul de obscură pentru a le murdări, pentru a le vârî într-o pâclă cenuşie, pentru a le umbri şi ascunde. Pentru a te înşela.
Cu auzul plin de ştirile care anunţă iar şi iar schimbări rapide. Speakerii dau ştiri, sufocaţi de mulţimea lor. Emisiunile se întrerup tot timpul, pentru a difuza o nouă cădere. (...)
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 172- 175
Sunt mobilizat, dimpreună cu alţii, la Comitetul municipal, pentru redactarea de cuvântări pentru Congres. Mă duc în silă, după ce i-am amintit redactorului-şef că eu sunt totalmente împotriva acestui sistem antipatriotic. N-a vrut să mă asculte nimeni. Mi s-au repartizat cinci "cuvinte", din domeniul construcţiilor şi arhitecturii. Le-am "rezolvat" chiar azi. Dom'ne, cum l-o fi citit Lenin pe Ernst Mach? După cum remarcam zilele trecute, într-o discuţie cu Stelian Moţiu, nu găsesc în cartea sa nimic idealist. Mă apuc, pur şi simplu, s-o traduc, pentru că Erkenntnis und Irrtum se dovedeşte a fi un macroeseu extrem de valoros, scris de pe poziţii materialiste şi ateiste, putând servi şi azi la "deschiderea" minţii multora, care încă mai tind să se mintă pe sine şi pe alţii.
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 88
Înainte de a pleca la "luptă" cu oamenii băncilor care mă terorizează cu somaţii noi pentru plata datoriilor, îmi afund faţa în haina lui René, plâng, simţind mirosul de la subsurile lui, miros etern.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 285
