Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Monica Lovinescu ● Mircea Zaciu ● Stelian Tănase ● C. Trandafir
Marie-France îmi dă lista definitivă a celor care-au răspuns, graţie eforturilor ei, la Apelul Ligii. Scriu rapid, deşi trudnic, un comentariu de înregistrat luni şi de trimis expres la München. Trudnic, deoarece repetiţia aceloraşi termeni, obsesionali şi tactici (solidaritate, omagiu, persecuţie etc.), sfârşeşte prin a semăna cu un clişeu. În plus, nu sunt chiar atât de sigură de "trezirea colectivă" a scriitorilor, şi de altminteri n-o pomenesc decât în termeni de o prudenţă bolnăvicioasă. Evident, nu doar din scepticism, ci şi pentru a-i proteja pe cei implicaţi. Pe de altă parte, trăim de câtva timp în entuziasmul stârnit de imensa manifestaţie studenţească din Piaţa Tienanmen (sic!). Or, armatei i s-a poruncit să facă "ordine". Deocamdată, soldaţii (unii dintre ei) par a fraterniza cu studenţii. Dar cât va dura?
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 177
Inspecţie la Baia Sprie. Amintiri şi aici, dar mai recente, din vara lui '46, când bătea seceta, ardeau pădurile, iar eu citeam în livadă, întins pe iarba galbenă, "Cartea Oltului". Lacul albastru. Firiza. Din nou doctoriţa B., frumoasă, inteligentă, insinuantă.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 442
Senzaţia asta de putrefacţie, de proces ireversibil în care trăim. Nici măcar de aşteptare. Aşteptarea se leagă de un sfârşit al ei, întrevezi clipa când se sfârşeşte şi începe altceva. Nimeni nu mai aşteaptă, deci nu mai speră nimic. O ieşire din timp. O respiraţie într-un spaţiu fără dimensiuni, dar nu viaţă. Numai o răsuflare. Numai zgomotul trucat al unei respiraţii. Un sfârşit nesfârşit de lume. Ce ne-a adus în acest punct terminus? Cât ar trebui să ne întoarcem în trecutul nostru pentru a afla? Ce trapă? În ce capcană ne-a vârât istoria? Şi a creat impresia că ne-am vârât singuri, de bunăvoie. Domnul Paleologu mă sună dimineaţa, după ce nu-l mai auzisem de trei zile, îngrijorat să nu fi păţit ceva. Fireşte, folosind frazele cele mai banale, ca într-un cifru. Codificarea asta pe care o învăţăm de
40 de ani ca să ne apărăm, să nu dăm altora de bănuit (un terţ pe firele telefonului), că mai vieţuim, că nu ne-am uitat unii pe alţii, că încă mai avem sentimente, onoare, emoţii. Ei bine, miracol, după aproape jumătate de secol, supravieţuim. Infirmi, înjumătăţiţi, chiar dacă apăsaţi de greutatea strivitoare a cotidianului, de manipularea lui sinistră şi cinică.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 89-90
Spiritul sărbătoresc, antioficial, nu se sfârşeşte niciodată. Sărbătoarea la români. Păcat că tradiţia asta prinsă în codul genetic al poporului e călcată în picioare de autocraţie şi sărăcia aproape generalizată... Întâlnirea cu absolvenţii de acum 10 ani: Pătran, Ivonne, Simona lui Biţă (acum), Adrian Brad, Cosmoiu, Dănescu, Gimbir Otilia (măritată cu un arab care ne face poze) etc. A fost una dintre clasele cele mai bune din liceul câmpinean. Îi iubesc şi, parcă, şi ei pe mine. După tot tipicul cu "strigarea" la catalog, ce-au făcut şi ce fac acum, pişcoturile şi şampania, mergem la casele noastre, ne îmbrăcăm de spectacolul cel mare şi plecăm la 14:30. Familii dăscăleşti: Găman, Dabija, Gavriliţă, Mihăilescu, Ioncu. Facem un cuplu nostim eu şi nea Milică, Stan şi Bran, cei fără jumătăţile noastre dragi. Doamnele se gătesc aici îndelung, parcă acum şi-ar confecţiona straiele. Bărbaţii ies la o scurtă plimbare şi la o degustare de berică. La bal ca la bal. Noi, submontani, suntem şi mai sus, tot mai sus, conform indicaţiilor preţioase. Tot ce trebuie, antren, cum la domiciliile noastre nu-i cu putinţă. Râdem tot şi cu delicateţe. La ora 24:00, sărbătoriţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Elene mai sunt, dar "Costici" nu. Abuz de vedetism. Veselie, dans nestăvilit. Numai nea Milică şede într-un peş, admiră şi se instituie în îngerul meu păzitor. Către ora 4:00, mă invită insistent în camera noastră hotelieră, Camera Comună...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
Citește pe Antena3.ro
