x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

21 Martie 1989

0
21 Mar 2009 - 00:00

Mircea Zaciu ● Victor Felea ● C. Trandafir



Fizicianul Crişan îmi dă tradu­cerea textului meu despre "simbolismul alimentar", apărut în "Corvina" (Budapesta), ediţie foarte frumoasă. Să scriu editurii, poate obţin şi eu un exemplar. - Primit, prin Cis, nr. 10 din "Orizont", cu "Precizarea" mea, care a apărut fără modificări. În schimb, de la "Steaua" nu pot recupera ma­nuscrisul interviului, iar Cacoveanu, alătadată atât de insistent, se fereşte vizibil să mă mai caute, fireşte, ca să nu fie obligat să-mi dea explicaţii.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, p. 431


Înainte de masă am revăzut cu Cris­tina o parte din textul lui H. Miller (Pri­măvara neagră). Există destule "mă­runţişuri" greu de rezolvat la o tradu­cere. Uneori e nevoie de curaj în adop­tarea unei soluţii convenabile fără să trădezi prea mult versiunea originală.
Cineva îmi spunea ieri că urmează noi reduceri de personal (30%) în dome­niul instituţiilor de cultură. Ce altceva ar putea să facă ideologii, după ce au în­curcat până la absurd toate "iţele"? Încearcă să le încâl­cească şi mai mult, spre a juca în continuare nesăbuita lor partidă. Învârt lucrurile cu susu-n jos, cu josul în sus, le sucesc, le fragmentează, le mută de colo până colo, le fac să dispară şi să reapară, le ajustează, le umflă sau le micşorează etc., spre a obţine avan­­tajele pe care le doresc şi pentru a salva faţada, însă în final hara­ba­bura rămâne inextricabilă, fiind­că nu poţi jongla necontenit cu legile economiei şi ale societăţii, desprin­zându-le din contingent şi necesitate după bunul plac al fanteziei dictatoriale, ca şi cum te-ai afla în plină ficţiune.
De fapt şi la drept vorbind, noi fi­gurăm acum într-o aberantă năs­cocire socială, concepută de nişte capete ce şi-au pierdut cu totul simţul rea­lităţii.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 721-722


Zi metodică şi bună pentru Bucu­reşti, la BAR. Cu noaptea în cap şi cu personalul-melc, la 8:00 sunt deja la capitalişti. Flavius mă aşteaptă în gară, cu o geantă şi mai mare ca de obicei, se plânge că are greutăţi şi suferinţe atroce: "Sunt dă­râ­mat!". Refrenul îl cunosc, aşa că trecem re­pede peste plângerile lui şi mergem la Cartea Românească, dar e prea de­vreme. Trebuie să vor­besc dacă şi "kent" apare "Ion Creangă. Spectacolul lumii", că în decembrie se îm­plinesc 100 de ani de la moartea povestitorului şi etc. Flavius e sceptic şi grăbit, aşa că o iau spre BAR, trec puţin pe la "ba­rul" Uniunii Scriitorilor, e traseul din­totdeauna: Recunosc pe câţiva scrip­tori matinali, crenvurşti, ouă ochiuri, păhăruţe. Viorel Dinescu îmi poves­teşte, cu umorul lui specific, nu ştiu cât adevăr conţine, cum era el aici, la bu­fet, nu de mult cu D.R.P. Li s-a adus o farfurie mai ciudată. La plecare, el a luat farfuria (cu microfon!), a pus-o în geantă şi a plecat. A fost fugărit de doi "tovarăşi", l-au prins, i-au luat geanta cu tot ce avea în ea şi cu obiectul miraculos. Îl întreb de ce nu-i spune lui Eugen Barbu, mentorul lui. I-a spus şi "maestrul" s-a distrat copios. Pe traseu, Dan C. Mi­hăilescu şi cu un amic al lui, la Bi-bliotecă. Din nou, la fişete, dl Ca­­zi­mir. Îi spun că "umblu" după Mateiu I. Caragiale. Patru ore în Sala 1. Serviciu ireproşabil. Pe la 14:00 mă îndrept spre Casa Scînteii. Îi propun lui Mihai Dascăl o viitoare carte - "Introducere în opera lui Mateiu". Foarte amabil con­citadinul, chiar ne ospă­tăm la "Bufet". În corpul celălalt, scurtă convorbire cu dl Dimisianu, îi dau recenzia la "Eminescu şi abisul ontologic", iar la "Contemporanul" îi găsesc pe Ulici, Mircea Herivan şi George Chirilă. Îmi cer de urgenţă "ceva" despre Creangă. Chiar mâine în zori le expediez textul, care e deja scris: "Spectacolul re­ceptării".
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra

Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de