Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mircea Zaciu ● Victor Felea ● Nina Cassian ● Radu Ciobanu ● C. Trandafir● Gabriela Melinescu
Spaimă cu Cori. Zi grea. Telefoane. - Textul scrisorii lui Mircea Dinescu către Dere, savuros şi rotund ca o proză caragialeană. Deplin meritat de prezident.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 432
Ieri am primit de la Buzura noua sa carte, "Drumul cenuşii". Lidia a început s-o citească.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 722
Mă tot codesc să notez în acest jurnal torturile ultimelor luni. Cum am încercat fără succes să umblu în cârje, cum am străbătut odăile în cărucior.
În fine, umblu schiopătând, laba dreaptă e tot umflată, nu pot încălţa nici un pantof.
Pe 6 aprilie ar urma să mă mut în două odăi pe hol, pe partea considerată a "bogaţilor" insulei, cu parchet, spălător de vase, aer condiţionat. Am şi plătit 5.000 de dolari filodormă!
Volumul pentru Norton e gata - bune traduceri pe baza textului meu.
Pe 12 aprilie plec la Bloomington pentru un recital, la Matei Călinescu (pe care l-am revăzut cu plăcere).
În România se întâmplă lucruri mari: scrisoarea celor şase (Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu, Silviu Brucan, Gheorghe Apostol). Un proces al ziariştilor trădători, un interviu al lui Mircea Dinescu etc. Dragii mei intelectuali se dovedesc mai demni decât "marea masă".
E Vinerea Mare catolico-protestantă. Cea ortodoxă e aproape de Paştele evreiesc, decalată cu o săptămână. Tradiţia noastră, a mea şi a lui Ali, pe decenii, era să petrecem Învierea cu Irinel şi Doinaş (şi alţii).
Chiar, cum o fi participând Doinaş la ceea ce mişcă în România împotriva "celui mai urât (în toate sensurile) tiran din lume"?
Nina Cassian, Memoria ca zestre. Cartea a III-a, 1985-2005, Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2005, p. 85-86
Azi (24), N. alte două ore la coadă la carne, fără nici o izbândă, "N-au băgat". Constat că J. intră din nou în derivă, pe apele mizeriei cotidiene. Adevărul e că frigiderul e gol. Sigur, există varianta relaţiilor, posibilitatea de a te "descurca", dar nu e genul meu. Cu mare silă am apelat la relaţii pentru a obţine nişte lapte praf pentru Li. Deocamdată fără nici un rezultat.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 174
Dis-dimineaţă, ies în oraş, iau presa (Săptămâna şi Steaua), caut mere, în zadar, în piaţă şi în alimentare bate vântul. Bebe Văleanu trece şi-mi propune să ţin la Casa Tineretului nişte cursuri cu sinteze de literatură română. Să mai vedem... Plecăm eu şi Ghiocel spre locul de baştină, Griviţa-Galaţi. În autobuz, în picioare, striviţi până la Ploieşti şi de aici cu un tren care întârzie numai o oră şi 15 minute. E vânt şi frig. Noroc că întârzie şi autobuzul spre Griviţa. Oameni obosiţi, murdari, urâţi, îmbătrâniţi, negri, vineţi. Praful e de un deget pe scaunul acaparat de Ghiocel pentru mine. Balonul meu, alb-murdar, îşi pierde cu totul albul. Acasă, femei multe la bucătăria de vară, sarmale, pilaf, colive. În camera "de la vale", adorm, cu lumina aprinsă, mai repede şi mai bine decât mi se întâmplă de regulă. Femeile sunt la treabă toată noaptea...
C. Trandafir, Jurnal în curs de publicare la Editura Libra
Când primăvara nu vine decât îngrozitor de greu, poezia umple spaţiul, poezia spaţiului; teme unice pentru modernitate, poezia fiind expresia unui limbaj deviat de la normele semantice-gramaticale ale vorbirii obişnuite. Se spune mereu, pe bună dreptate: limbajul ascunde, şi nu arată. Exact ca şi anotimpul cel mai frumos, când totul pare gri, aurindu-se numai pentru cei care sunt în aşteptare ei înşişi.
Din nou poezia: un alt tip de frazare, nu o deviere metaforică, ci ritmică, acesta fiind principiul forţei ei. Wordsworth - poezia nu se deosebeşte cu nimic de proză, cu excepţia ritmului. De obicei, limbajul uzual nu poate comunica emoţii intense, pentru a comunica emoţii intense trebuie să se coboare până la urlet sau să se înalţe până la cântec. Grija cea mai mare a lui Joyce, scriind proză: a aşeza cuvintele în aşa fel încât ele să conţină o muzică, şi aceasta să nu fie poezie. Poezia fiind cântec fără muzică.
Portretul lui Gunnar Ekelöf, mereu în faţa mesei de scris: expresia feţei lui ironice, grizat de alcool, dar nepierzând bunătatea inteligentă din ochii ieşiţi de sub bascul purtat cu mândrie, cum numai africanii ştiu să poarte acele calote semănând cu nişte cuiburi de vulturi.
Modul emoţional, mintal al lui Ekelöf: acel meninglöshet, lipsa sensului, structura unui fileu fotonic ajungând în toate dimensiunile modurilor de a fi.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 234-235
