x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnale personale 24 Martie

24 Martie

24 Mar 2009   •   00:00

Mircea Zaciu ● Victor Felea ● Nina Cassian ● Radu Ciobanu ● C. Trandafir● Gabriela Melinescu



Spaimă cu Cori. Zi grea. Telefoane. - Textul scrisorii lui Mircea Dinescu către Dere, savuros şi rotund ca o proză caragialeană. Deplin meritat de prezident.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 432


Ieri am primit de la Buzura noua sa carte, "Drumul cenuşii". Lidia a început s-o citească.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 722


Mă tot codesc să notez în acest jurnal torturile ultimelor luni. Cum am încercat fără succes să umblu în cârje, cum am străbătut odăile în cărucior.
În fine, umblu schiopătând, laba dreaptă e tot umflată, nu pot încălţa nici un pantof.
Pe 6 aprilie ar urma să mă mut în două odăi pe hol, pe partea consi­derată a "bogaţilor" insulei, cu parchet, spălător de vase, aer condi­­ţ­i­o­nat. Am şi plătit 5.000 de dolari filodormă!
Volumul pentru Norton e gata - bune traduceri pe baza textului meu.
Pe 12 aprilie plec la Bloomington pentru un recital, la Matei Călinescu (pe care l-am revăzut cu plăcere).
În România se întâmplă lucruri mari: scrisoarea celor şase (Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Ră­ceanu, Silviu Brucan, Gheorghe Apos­tol). Un proces al ziariştilor trădători, un interviu al lui Mircea Dinescu etc. Dragii mei intelectuali se dovedesc mai demni decât "ma­rea masă".
E Vinerea Mare catolico-protestantă. Cea ortodoxă e aproape de Paştele evreiesc, decalată cu o săp­tămână. Tradiţia noastră, a mea şi a lui Ali, pe decenii, era să petrecem Învierea cu Irinel şi Doinaş (şi alţii).
Chiar, cum o fi participând Doinaş la ceea ce mişcă în România împo­triva "celui mai urât (în toate sensurile) tiran din lume"?
Nina Cassian, Memoria ca zestre. Cartea a III-a, 1985-2005, Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2005, p. 85-86


Azi (24), N. alte două ore la coadă la carne, fără nici o izbândă, "N-au băgat". Constat că J. intră din nou în derivă, pe apele mizeriei cotidiene. Adevărul e că frigiderul e gol. Sigur, există varianta relaţiilor, posibilitatea de a te "descurca", dar nu e ge­nul meu. Cu mare silă am apelat la relaţii pentru a obţine nişte lapte praf pentru Li. Deocamdată fără nici un rezultat.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 174


Dis-dimineaţă, ies în oraş, iau pre­sa (Săptămâna şi Steaua), caut mere, în zadar, în piaţă şi în alimentare bate vântul. Bebe Văleanu trece şi-mi propune să ţin la Casa Tineretului nişte cursuri cu sinteze de literatură română. Să mai ve­dem... Plecăm eu şi Ghiocel spre lo­cul de baştină, Griviţa-Galaţi. În autobuz, în picioa­re, striviţi până la Ploieşti şi de aici cu un tren care întârzie numai o oră şi 15 minute. E vânt şi frig. Noroc că întârzie şi au­tobuzul spre Griviţa. Oameni obo­siţi, murdari, urâţi, îmbătrâniţi, negri, vineţi. Praful e de un deget pe scaunul acaparat de Ghiocel pentru mine. Balonul meu, alb-murdar, îşi pierde cu totul albul. Acasă, femei multe la bucătăria de vară, sarma­le, pilaf, colive. În camera "de la vale", adorm, cu lumina aprinsă, mai repede şi mai bine decât mi se în­tâmplă de regulă. Fe­meile sunt la treabă toată noaptea...
C. Trandafir, Jurnal în curs de publicare la Editura Libra


Când primăvara nu vine decât îngrozitor de greu, poezia umple spaţiul, poezia spaţiului; teme unice pentru modernitate, poezia fiind expresia unui limbaj deviat de la normele semantice-gramaticale ale vorbirii obişnuite. Se spune mereu, pe bună dreptate: limbajul ascunde, şi nu arată. Exact ca şi anotimpul cel mai frumos, când totul pare gri, aurindu-se numai pentru cei care sunt în aşteptare ei înşişi.
Din nou poezia: un alt tip de frazare, nu o deviere metaforică, ci ritmică, acesta fiind principiul forţei ei. Wordsworth - poezia nu se deo­sebeşte cu nimic de proză, cu excep­ţia ritmului. De obicei, limbajul uzu­al nu poate comunica emoţii intense, pentru a comunica emoţii intense trebuie să se coboare până la urlet sau să se înalţe până la cântec. Grija cea mai mare a lui Joyce, scriind proză: a aşeza cuvintele în aşa fel încât ele să conţină o muzică, şi aceasta să nu fie poezie. Poezia fiind cântec fără muzică.
Portretul lui Gunnar Ekelöf, mereu în faţa mesei de scris: expresia feţei lui ironice, grizat de alcool, dar ne­pier­zând bunătatea inteligentă din ochii ieşiţi de sub bascul purtat cu mân­drie, cum numai africanii ştiu să poarte acele calote semănând cu nişte cuiburi de vulturi.
Modul emoţional, mintal al lui Ekelöf: acel meninglöshet, lipsa sensului, structura unui fileu fotonic ajungând în toate dimensiunile mo­durilor de a fi.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 234-235
          

×
Subiecte în articol: jurnale personale