x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

24 noiembrie 1989

0
24 Noi 2009 - 00:00

● Victor Felea ● Leonard Gavriliu● Constantin Trandafir ● Florenţa Albu



Astă seară s-a produs în Cehoslovacia evenimentul inevitabil: "Iakes şi ai săi" şi-au dat demisia, în urma a opt zile de manifestări festive la Praga.
La noi, în schimb, delirul dogmatic îşi sărbătoreşte o nouă victorie, în­cre­dinţat că îşi va menţine în continuare poziţia privilegiată.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955-martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 737



Aşadar, ceea ce era fatal să se producă, s-a produs din nou: tragerea unei concluzii absolut eronate de N.C., pe marginea "cuvintelor" rosti­te de delegaţii la Congres, "cuvinte" re­dactate de una şi aceeaşi echipă de ziarişti activişti de partid din do­meniul propagandei, sub regia lui Emil Bobu şi Silviu Curticeanu (după câte am auzit). Paranteza se referă la "regie", căci din echi­pă am făcut şi eu parte, nu-i ceva "din auzite". Deci, în cuvântarea la deschiderea lucrărilor Congresului al XIV-lea, se spune:

"Cred că veţi fi de acord cu mine să subliniem că în Congres au vorbit academicieni, dar au vorbit şi muncitori, şi ţărani şi, să vă spun drept, nu vreau să su­păr pe nimeni, dar am remarcat un înalt nivel de pregătire şi de în­ţelegere la cooperatorii noştri, la muncitorii noş­trii, care nu numai că ştiu să producă, dar au şi un nivel politic şi ideologic ridicat, au înalte cunoştinţe tehnice, ştiinţifice şi cultu­rale, demonstrând apropierea nivelului de dezvoltare între categoriile sociale din patria noastră şi drumul ferm spre crearea unui popor muncitor unit, înarmat cu cele mai noi cu­noş­tinţe ale ştiinţei şi tehnicii în toate do­meniile de activitate. Acesta este poate, cel mai mare succes şi rezultat al construcţiei socialismului în Ro­mâ­nia - omul nou!". Că se înşală asupra di­ferenţei de nivel a cuvântărilor, mai treacă-meargă, dar el trage concluzii, după un "eşantion" de câteva sute de vorbitori, asupra "nivelului" unui în­treg popor - ceea ce este o gravă eroare a "genialului".
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 89



Burniţează. Primele semne de ninsoare. Mi-a fost rău, dar nu scap de "Securitate", la şcoală. Aşa scrie în programul afişat. Ce trebuie făcut? Nimic. Nimeni nu ştie nimic şi nici nu întreabă. Mi-e rău şi stau în pat. Dacă aş putea dormi, mi-ar trece... Nici nu pot citi. Ascult ştiri, cu ochii închişi. S-a terminat Grandioasa mascaradă (n-am alt cuvânt). Mami face rost de zece ouă pentru Diana. Avem hamsii. Margaret Thatcher convorbeşte cu George Bush, Mazovecky e la Moscova, Eugen Ionescu a împlinit 80 de ani, ia cuvântul la televiziunea franceză şi vituperează împotriva "tiranului". Doina Cornea fu eliberată din poprire. Havel şi Dubcek iau cuvântul în marea piaţă din Praga. Demonstraţie gigantică şi...la ora 19:00 toată şandramaua se prăbuşeşte...
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 224



Cred că ar trebui să plec, să dispar pentru ze­ce zile măcar, din Bucureşti. Aseară, după ora zece, s-a sunat la uşa mea insistent, re­petat. Ca de obicei, eram în bucătărie, ascultam la radio diverse posturi, printre bruiaje. Am oprit imediat. Şi iar am auzit soneria - şi nu numai la mine. M-am gândit că mă caută cineva cunoscut - ştiu eu, o urgenţă, o veste rea... Am întrebat cine sună. Exasperată! Mi s-a răspuns că este sectoristul, să deschid. - La ora asta nu aveţi voie să-mi cereţi asta - decât dacă aveţi ordin de percheziţie... Auzeam de dincolo două voci, vorbind încet. Apoi, din nou, una poruncitoare, să deschid, trebuie să stăm de vorbă! Am refuzat - am spus că am soră jurist şi cunosc legea: nu au dreptul să intre în casele oamenilor decât până în ora 7 seara; la asemenea oră, numai cu ordin special! Pe urmă abia, am auzit şi soneria la vecini. A doua zi mi-a spus vecina oficială că trebuia să deschid: era sectoristul, cu un cetăţean binevoitor de pe stradă care se oferise să-l ajute: urmăreau un răufăcător care intrase în blocul nostru şi cum liftul celălalt era oprit la etajul opt... "Şi de ce, din toate apartamentele etajului, s-au oprit să sune numai la mine, m-au somat doar pe mine să deschid?

Sunt neliniştită, mai ales că în ultima vreme, la redacţie, am vorbit tot mai fără reţineri: visul ultim cu Ceauşescu, convingerea că mâine-poimâine o să scoatem chiar discursul şefului din număr... Şi apoi, discuţiile mele tot mai colţoase, cu acest perso­naj oficial, din vecini... Mă gândesc să plec la Sinaia, după corectura revistei.
Florenţa Albu, Zidul martor (Pagini de jurnal) 1970-1990, Bucureşti, Cartea Românească, 1994, p. 429
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de