Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mihnea mă înştiinţează că Doina Cornea şi-a încetat greva foamei (din moment ce Dan P. e din nou acasă).
Hurezeanu a vorbit cu Mariana Marin - şi ea în greva foamei: au mai semnat petiţia împotriva realegerii lui Ceauşescu: Liviu Ioan Stoiciu, Petru Ilieş şi Liliana Prager (traducătoare).
Alt telefon, de la Mititelu (BBC). Petru Creţia a înregistrat la 13 noiembrie un mesaj către intelectualii români, de transmis prin BBC şi "Europa Liberă", fie de ziua lui Ceauşescu (26 ianuarie), fie, dacă se întâmplă ceva, înainte. Ne va trimite textul şi scrisoarea pe care ne-a adresat-o P.C.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 233
Ieri la Bucureşti a nins. A fost frig. Liviu Ioan Stoiciu a fost împiedicat la Focşani să vină la Bucureşti. Pur şi simplu la gară nu a fost lăsat să urce în tren de doi securişti. Primit telefon de la soţie că s-a întâmplat ceva grav şi nu poate veni. Am crezut că a fost arestat. M-am speriat. Toată ziua mi-am petrecut-o alergând. Bogdan Ghiu, Buduca, Doru Mareş. Dar pofta de a întreprinde ceva e mare. Unde poate să ducă acest drum? A te scufunda într-o existenţă semiclandestină este ceea ce fac. Asta trebuie învăţat. De lupta contra imprudenţei, lăudăroşeniei şi a acestei irepresibile dorinţe de a provoca, de a sfida. A te deprinde să taci. A vorbi şi a acţiona chiar dacă telefonul e ascultat, prietenii în jur anchetaţi. Ei sunt cu ochii pe mine. (...)
Ceauşescu, baie de mulţime în Piaţa Palatului după "numărarea" voturilor. Televiziune în direct, entuziasm popular americănesc. Un speaker latră vorbe goale. Scandări.. parcă văd un mort. E obosit şi de timp, fără viaţă. Sau mi se pare. Regizarea entuziasmului e extrem de primitivă. (...)
Extrem de interesant ca situaţie umană exerciţiul de a strânge semnături pe un protest. Motivaţia refuzului este de o varietate neaşteptată.
Unora textul nu li se pare suficient de radical. Dacă ar fi după ei, ar fi trebuit un text mult mai dur. Alţii fac întâmpinări asupra unor nume de pe listă. De ce este cutare? Eu nu merg cu Y. Cu ăla v-aţi găsit voi să combateţi? Unii sunt mai sinceri şi invocă frica. Într-un evantai larg: a-şi pierde slujba, de a fi anchetaţi de poliţie, de a avea neplăceri, în general, cu statul. Îmi amintesc brusc limitele libertăţii lor: că nu au altă sursă de venituri decât leafa, că au copii, că nu contează în ochii autorităţilor, că la cel mai mic semn de opoziţie vor fi striviţi. Toţi privesc grav hârtia cu protestul şi-şi văd propriile limite şi temeri. Fiecare vrea să ducă o viaţă linişită. O semnătură pe un protest te poate scoate din buncărul pe care abia l-ai încropit. Numai că este o falsă siguranţă, mereu neplătită. Mereu scurtată. Preţul plătit este din ce în ce mai costisitor. Te minţi că eşti lăsat în pace dacă-ţi vezi strict de treburile tale. (...) Idiosincrazia poliţiei pentru grupuri şi contactele între oameni, mai ales cu străini. Ghicim aici tentativa de a îngheţa, de a produce nemişcarea societăţii civile, de a mortifica individul, de a-l lipsi de speranţă, de a-l împiedca pe individ şi - o dată cu el - societatea, de a se metamorfoza. A impune îngheţarea înseamnă a ţine sub control. Şi acest punct de vedere poliţienesc primează pentru dictatură.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 175-180
Caut într-un sertar ticsit de hârtii actul meu de naştere. Nu-l găsesc şi pace. Tot scormonind, dau de o pagină pe care citesc: Jurnalul unui scriitor, de Dostoievski. Şi, puţin mai jos, alte două însemnări cu un scris pe care nu-l pot identifica. Scris sucit, greu de descifrat. Cu ajutorul lupei reuşesc să le transcriu: L'imitation de Jesus Christ, în traducerea lui Lammenais. Şi dedesubt: "Un vis imposibil pentru mine: să citesc pe Platon în elineşte". Memoria nu mă ajută să-mi amintesc apartenenţa acestor note, sigur străine. Ce caută în sertarul meu? Încă o hârtie în acelaşi sertar cu o însemnare a surorii mele, în franţuzeşte.
Arşavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Institutul European, Iaşi, 1994, p. 213-214
Există o mare tensiune în aer, indiferent de viaţa ordonată a societăţii în care trăim, ajung până la noi curenţi ciudaţi ai unei viitoare dezordini pline de suferinţă. Seara l-am văzut la tv pe Dubcek vorbind după douăzeci de ani de tăcere, la Praga. Lumea se frământă în ţările comuniste, nemaisuportând lanţurile. În arhipelagul suedez s-au descoprit din nou submarine ciudate, despre care se crede că sunt ale ruşilor. Unele dintre ele au ajuns chiar în apropierea palatului regal! Comentariile politicienilor sunt contradictorii: unii spun că sunt animale marine, alţii că sunt submarinele NATO care vânează submarine ruseşti. Nimeni nu poate trăi în linişte atât timp cât în lume popoare întregi sunt închise, de atât timp, în infernul imperiului roşu şi Vestul n-a făcut nimic pentru a le ajuta să se elibereze.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 286
