3 decembrie 1989

● Stelian Tănase ● Leonard Gavriliu ● Gabriela Melinescu ● Constantin Trandafir

În metrou, colindătorii. Copii zdren­ţă­roşi, care nu ştiu vorbele, cerşind apoi cu o căciulă de lână mov. Au ieşit înainte de calendar cu Moş Ajunul. Ci­neva le spune că s-au grăbit. Vagonul era rece ca un fri­gider, un frig tăios, care-ţi intră până-n oase, în măduvă, în stomac. Te chirceşte. E ca-ntr-o subterană, locul cel mai sinistru din lume.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 183



"Specializarea în filozofie" s-ar putea intitula un eseu consacrat definirii multiplelor ramuri specia­lizate ale acestei forme a conştiinţei sociale.
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 93



Lumina zilei s-a schimbat, soarele se pregăteşte pentru înălţarea pe care o numim solstiţiul de iarnă pe 21 decembrie. Am recitit cartea mea de nu­vele, "Omul pasăre", ca să-mi rea­mintesc timpul în care am scris-o - timpul în care trăiam mai mult noaptea, stelar, fumând şi bând, în­vă­luită într-o atmosferă ciudată de su­ferinţă eliberatoare care mă înălţa într-o altă dimensiune. În acel timp a apărut în mine germenele unei noi exi­genţe: de a scrie mult, publicând puţin sau deloc. Exemplul meu viu era poetul Tomas Tranströmer, răb­da­rea lui de înger, înalta lui exigenţă care-l obligă să lupte cu textul până la limita ilu­mi­nă­rii din interior. Poetul lucrează din greu ca psiholog, confruntându-şi în fie­care zi sensibi­litatea cu criminali şi delincvenţi de tot felul, având în acelaşi timp răspunderea unei familii cu doi copii, ducând barca socială cu o mare demnitate senină.

Din nou se zvârcoleşte istoria: în RDG se demască deschis corupţia tiranilor. Nu se aude nimic despre România, cu toate că oamenii au ajuns la capătul puterilor. Numai vestea că Nadia Comăneci, prima ba­lerină, cum au numit-o în Italia, a părăsit ţara şi Ceauşescu a trimis Securitatea după ea. Eva Ström telefonează pentru a-mi spune că interviul cu Brigitta (Tritzig) despre cărţile mele este excelent. Abia am terminat convorbirea cu Eva, că mă sună Eva Bonnier, cu o voce plăcută, erotică, trezind în mine amintiri dintr-o viaţă precedentă în care eu am fost foarte apro­piată unor fiinţe pe care le voi cunoaş­te mai târziu.

Stabilim să ne vedem vineri, la ora 10:00. Această dată mă bucură, ca şi cum ar fi vorba despre începutul unei noi vieţi literare pentru mine. Şi ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, mă sună şi Marianna Jeffmar, care a vorbit cu editorul şi traducătorul Phi­lippe Bouquet, acesta e interesat să pu­bli­ce romanul meu în Franţa. Philippe a părăsit Actes Sud şi a creat o editură nouă, Manya. L-am cu­noscut mai de­mult, la Paris, cu oca­zia marii expoziţii cu planşele pă­să­rilor lui Rudbeck, şi Re­né fusese foarte încântat de traduce­rea studiului introductiv al profesori­lor din Uppsala, datorată lui Philippe, şi foarte uimit de puternica personali­ta­te a profesorului universitar şi tradu­că­­to­ru­lui entuziast şi competent al ope­­re­lor lui Stig Gaderman, Ivar Lo Jo­ha­nsson. În această zi binecuvântată iau decizia simplificării vieţii mele: a lă­sa deo­parte, pentru un timp, alte ac­ti­vi­tăţi ca gravura, desenul sau pictura.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 288-289



Victoire şi Diana pleacă în excursie la Poiana Braşov. Baie generală cu apă încălzită la aragaz... Mari spe­culaţii pe tema demisiei de aseară, în bloc, a Cabinetului est-german. Şi pe seama întâlnirii celor doi coloşi. Am o domnişoară la consultaţie, Cristina de la Comarnic. Îl invit pe finul Dan să degustăm ţuiculiţă comărni­ceană. Finul mă pofteşte la ei, la o masă copioasă, care îmi surâde. Vin, pe rând, excursionistele. Sandrino ne vizitează, iar, pe de altă parte, Bush vizitează, cu treburi, Belgia, la în­tâlnirea NATO.
Am cam pierdut şi ziua de azi. Mai sunt bune şi relaxările, nu o continuă crispare. Totul e ca destinderea să nu devină cronică... "Adeseori, frumu­seţea e un protest" (Bogza). Premiul Cervantes a fost acordat unui scriitor para­guayan. Turneul lui Paul Mc Cartney prin Europa. Centenar Wittgenstein. Premiile Goncourt, Renaudot, Femina, Medicis. "Lucrare imnică" de faimosul Ion Vergu Dumitrescu.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 230