Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recuperat unele dintre caiete. Recitit, nu fără uimire, note din anii ’50, uneori plăcut surprins, alteori... Dacă aş avea timp să le transcriu, fără a le modifica însă.
Cel mult, ici-acolo, strict stilistic. – Peter se întreabă dacă în noua situaţie se va putea călători în vară. Dar cine ştie ce va fi până în vară!? S-ar putea să fim în pragul unor mari răsturnări, după cum la fel de posibil ca totul să fie tratat simplu "accident". Depinde de dimensiunea icebergului. În ce mă priveşte, toute réflection faite, începe să-mi fie totuna: mă încredinţez voii Celui de Sus. Dacă nu mi se va da drumul, am ce să fac. – La potenza, un colocviu Marin Sorescu (organizat de Caraggiani), la care poetul n-a putut participa. Nu l-au lăsat? – Ascultat un interviu al lui Gheorghe Apostol, la "Voice of America", de o duritate în ton fără precedent. "Individul ăsta..." ş.a. Întrebat dacă, după toate, nu se teme să se întoarcă în ţară, replică tăios, pe un ton de Mitică: "Nu mi-e frică, dom’le!". Zice că vrea să moară cu capul sus, cum a trăit.
Chiar aşa să fi trăit?! – De la Chişinău, versuri de Andrei Vartic, agitatorice, înregistrate live în faţa unei asistenţe în delir. Să nu-ţi vină a crede urechilor. Tot acolo, a apărut ieri revista "Glasul", editată de Uniunea Scriitorilor, prima publicaţie cu litere latine, tipărită în Letonia şi "neoficială"... Reascultat textul "celor şase". Impecabil ca ton, gravitate, concizie. Memorabile formule, între care: "Nu puteţi muta România în Africa!" sau "Trebuie să recunoaşteţi, domnule preşedinte, că o societate nu poate funcţiona dacă autorităţile, chiar de sus, arată dispreţ faţă de lege!". Şi încă: "De ce să urbanizaţi satele, dacă nu puteţi asigura condiţii urbane de viaţă nici în oraşe?!". Şi: "Cum veţi îmbunătăţi relaţiile externe ale României, atâta vreme cât toţi conducătorii statelor necomuniste europene refuză să se întâlnească cu Dvs.?". Sau: "Aţi început să schimbaţi geografia zonelor rurale, dar nu veţi putea muta România în Africa!". Despre izolarea noastră crescândă ş.a.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 426
Am omis ieri să notez, aşa de amorul artei, referirile din scrisoare cu privire la neconstituţionalitatea interdicţiei de a vorbi cu persoane "străine" fără să dai de veste poliţiei; violarea corespondenţei şi nerespectarea secretului convorbirilor telefonice; acuzaţia că se consumă fonduri enorme fără a fi cunoscut nimic în această privinţă, cum ar fi Centrul Civic, care înghite miliarde din cauza capriciilor permanente ale monarhiei etc. Să mai spună acum cineva că nu există contestaţie din interior. Şi încă ce contestaţie! Nu se aude intelectualitatea decât vag, câteva nume mai rezonante, câţiva pitulaţi, majoritatea – de serviciu patriei, partidului şi Conducătorilor iubiţi. Comunitatea internaţională îşi face datoria în acest sens.
Într-adevăr, o săptămână memorabilă. În media românească, delir agitatoric întru cinstirea dinastiei... Filmul de la televizor ne amuză prin infantilism. E un muzical tălâmb şi spaniol. El e necunoscut, dar tare valoros, n-are încredere în destinul său, deşi e vioi nevoie mare. Ea îl găseşte, îl duce cu maşina la Madrid, îi face un fel de propagandă mincinoasă, că ar fi sărit în mare după miss Brazilia, îl pune, regizat, să sară în apă după un copil care înoată perfect, dar intervine mai repede poliţia, îl pune să cânte în cuşca leilor. Se află de aceste matrapazlâcuri, ea, ziarista, e dată afară de la jurnal, el cântă la televizor, ea priveşte şi leşină şi gata. Proşti sunt cei care se uită. Şi m-am uitat ca să pot adormi, ceea ce nu se întâmplă decât cu o pastilă...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
