x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnale personale: 18 februarie 1989

0
18 Feb 2009 - 00:00

Duminică. Ne înţelesesem să nu merg la spital ca să mă îngrijesc de casă şi de ale mele. Dimineaţa am avut însă o mare nelinişte în privinţa Voichii şi m-am dus s-o văd. Bine am făcut. Datorită calmantelor se află într-o stare foarte agitată, stăpânită de frică. Am reuşit s-o fac să mănânce şi până la urmă s-a toropit. Am lăsăt-o dormind adânc. Dr. Câmpeanu îmi spune că starea ei se datorează combinării mai multor calmante, acestea totuşi, inevitabile, ca s-o ferească de dureri prea mari.



Ştefan J. Fay, Caietele unui fiu risipitor. Fragmente de jurnal, Bucureşti, Humanitas, 1994, p. 280


Dorinţa care mă torturează fără a avea un obiect, o dorinţă rebelă, hăr­ţu­i­tă de vederea imaginilor înregistrate fără voinţa noastră, pentru că se pare că, asemenea unui subtil apa­rat de fotografiat, creierul absoarbe totul pe pelicula lui de neimaginat.
Deasupra patului, în dreptul locului unde dorm eu, se află o gravură de Chagall. Ulise legat la ochi, cu urechile înfundate cu ceară, dar as­cul­tând deasupra vaporului si­re­nele cu corp de păsări atacându-i pe bărbaţii rătăciţi pe mare. Îmi place gra­vura, e atât de adevărat că si­re­nele au corp de păsări, şi nu de peşti: dorinţele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul aiurând cu iluziile aerului la care omul e puţin adaptat. Omul, ca în Psalmii lui David, un vierme care se poate răsuci în apă sau chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în fluture sau spirit etî. În oraşul acesta superb, dorinţele sunt excitate la culme, natura se estompează, ţinută la respect de arhitecturile fantaste ale granitului şi asfaltului. Mă li­niştesc de "a dori" privind intens un măr, mirosindu-l, observând structura lui sofisticată: o planetă în miniatură.
Mă liniştesc de boala civilizaţiei: consumul, incitaţia la producerea do­rin­ţe­lor – coji goale, munţi în for­me false fă­ră nici un conţinut, decât o vanitate pa­sa­geră a unor minţi avide de câştig rapid.
Şi totuşi... o pereche de pantofi de lac dallinieni, pe care s-au pictat flori şi animale desenate din memorie, au trezit în mine vise şi dorul de a răsfoi albume, dorul de a desena şi pune cuvinte, unele după altele, pe o simplă foaie de hârtie.
Réne s-a întors acasă mai târziu, cu o expresie străină pe faţă. Un om cu totul străin, mi-am spus, un ego nou, care vrea să lupte şi să ia conducerea, să strivească celelalte ego-uri esenţiale, cele cu care eu sunt obişnuită de ani.
Sau poate astfel cineva, conştient, arată pe faţa lui o nouă dimensiune. Se exersează în a dând ceva nou, cum se exersează pe faţa bolnavilor moartea.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II, Iaşi, Polirom, 2002, p. 231-232


A apărut cartea criticului Eugen Lovinescu, volu­mele 6 şi 7, dar tirajul trebuie să fie confi­denţial, de vreme ce la li­brăriile mari din oraş au sosit doar câteva exemplare, repede dis­părute, evident. Nici la depozit nu se mai găsesc, cu toate intervenţiile.
Cis mă lămureşte, în cele din urmă: unul dintre volume conţine Pagini de război (1916). Comparând cu Ediţia Princeps, noua ediţie ("critică"!) e croşetată peste tot şi îi lipseşte textul despre C. Stere. În plus, ce se spune acolo (şi cât a rămas!) nu e de nasul marelui pu­blic, desigur!
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 403
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de