x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnale personale: 21 februarie 1989

0
21 Feb 2009 - 00:00

Nici o poştă, nici o veste. Plângân­du-mă lui C. (vizitatorul meu de ieri), îmi spune că un amic de-al lui a păţit la fel şi, fiind în bune relaţii cu dirigintele poştei, s-au dus să i se plângă. Iar acela a replicat cinic: "Să fie clar: ce trebuie să primeşti primeşti, ce nu trebuie nu pri­meşti!".



Ţinut curs Arghezi, episodul 1945-1948, până la textul lui Sorin Toma, pe care vreau să-l analizez data viitoare (Poezia putrefacţiei...). – Isprăvi ale Ierbivorului: în Tribuna, recenzând o foaie din exil, apărută la Roma, unde colaborează şi fiica lui Gala Galaction, Luki, despre care el n-a auzit şi îşi închipuie (strict fonetic) că  e vorba de un bărbat, comentează ca atare! Mai încolo, vorbeşte despre "compozitorul" Brăiloiu... Răspunde, săptămânal, la o întrebare (chiar aşa îi zice rubricii), pe care şi-o pune singur, începând cu formula ceremonioasă: "Stimate tova­răşe academician..." şi debitează tot soiul de banalităţi ori prostii. Expresia totalei decăderi a istoricilor clujeni, de! – La radio, P.R. relatează peri­peţiile plecării sale din ţară.
Si non è vero... – Scrisoare de la Manfred, pusă pe 13 XII anul trecut: o felicitare de Crăciun, în care însă îmi scria că lectoratul de română continuă să fie vacant, Guvernul român n-a mai trimis pe nimeni. Promite să-mi mai scrie, mai pe larg, însă eu n-am mai primit nimic. Cum nu primesc poştă nici de la ai mei. – Vizita lui Gàl Ernö, întors după şase luni de plimbări prin Occident. A trecut şi prin Suedia, unde s-a văzut cu V.Z., excepţional traducător din lite­ratura noastră (inclusiv Voiculescu) şi care a fugit acum vreo doi ani cu soţia şi doi nepoţi, via Budapesta, unde s-au îmbarcat într-un avion spre Stockholm. G. l-a găsit alt om, întinerit, lucrând la Poştă, unde triază scrisori două nopţi pe săptămână contra unui salariu care le ajunge. Norocul lui e că suedezii n-au introdus trierea automatizată. – Scandal din nou la "Dacia", cu un roman al lui Cornel Cutuţiu, în urma unui denunţ la "foruri", anchetă, deplasarea unui reprezentant al CCES etc. Denunţul scoate din context frânturi de frază şi acuză autorul de "atitudini duşmănoase", se pare că e mâna lui Vaida & Re­­breanu, reveniţi în ofensivă. – Filmul lui Aşcoldov: Comisarul. Nu-l vom vedea, fireşte.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Albatros, 1998, p. 405-406


Azi a bătut vântul tare; arborii se îndoiau, vântul ca un clocot dinspre mare. Miroase a mi­­nerale, a măruntaiele apei, miroase a fiinţe pe care nu le văd, dar ele mă ating, îmi intră pe gură, în sânge, plutind pe sistemul meu nervos. Fiinţe ne­vă­zute, martore ale crimelor cotidiene şi ale celor care sunt încă planuri în structurile perfecte ale celulelor.
A fost o zi în care n-am vorbit cu adevărat cu nimeni, vocea s-a ascuns, vocea s-a stins. Mă au­zeam spunând lucruri con­ven­ţionale, forme abstracte ale limbii, carcase fără măduvă, un simulacru de limbă. M-am întors acasă rănită în adânc, am luat lexiconul suedez şi l-am citit din nou ca pe un roman psihedelic, atunci am auzit cum cântă lexico­nul din propriul lui gât, ca un la­rin­ge enorm, dându-mi şi mie pof­ta limbii adevărate, spălată, de­cantată de scoriile sociale, de ghipsurile crispării şi de frica de a nu părea altcineva decât cel care sunt.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II, 1984-1989, Iaşi, Polirom, 2002, p. 232-233
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de