Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A apărut Album de versuri de Stéphane Mallarmé, glose şi iconografie: Şerban Foarţă. Prefaţă de Mihai Pop. E o ediţie (bilingvă) ce ar fi meritat o hârtie mai bună, dar ea e o raritate la noi.
Pentru prima oară, am sentimentul unei traduceri într-adevăr excelente. Şerban Foarţă se dovedeşte un virtuoz care izbu-teşte să modeleze la maximum, în chip nesupărător, limbajul nostru poetic, păstrându-se cu toată rigoarea în tonalitatea specifică a textului mallarméan.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955-Martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 719
De vorbă cu Claude K. Pe vremuri marxist, azi antimarxist, spirit liber, cu care se poate discuta. A fost extrem de provocator. Îl bănuiesc că mă "utilizează " în scopuri intelectuale interesate, pentru a observa reacţiile mele la întreprinderea lui de demitizare. Materialismul lui se combină cu simpatia pe care o resimte pentru ţăranii liberi şi mândri din Maramureş, dar nu se poate împiedica să considere această lume ca sfârşită. Percepţia lui se opreşte aci. Se miră, spune el, "că dumneata care eşti atât de cultivată etc. (!), mai poţi crede în poveştile astea cu satele..." Nu înţelege campania pe care o ducem la Paris împotriva distrugerii satelor. Nu "simte" aceste lucruri. Vezi judecata lui Solomon: adevărata mamă vrea să salveze viaţa copilului ei... Claude K. nu are sentimente filiale adevărate faţă de această lume, pe care totuşi a iubit-o. Linia care ne desparte atinge domenii adânci, imagini păstrate pe subconştient, şi care răsar la chemarea cuvântului "sat". A vedea în satele vechi valori atemporale care trebuie ocrotite i se par o iluzie de tip idealist. Am vorbit apoi despre emisiunea televiziunii belgiene ("România, dezastrul roşu") care i s-a părut slabă. Apelul Doinei Cornea către Ceauşescu nu l-a convins. Părerea lui este că nu s-au pus adevăratele probleme, care sunt de ordin politic: în realitate, Fondul Monetar Internaţional este satisfăcut, Ceauşescu îşi plăteşte datoriile, multe persoane trăiesc bine în România... N-am reacţionat, vrând la rândul meu să văd din ce sunt făcute gândurile lui, la antipodul obsesiilor noastre.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, 291-291.
Treaba e "blie" şi eu o cam dau pe comedie... La Casa Ştiinţei, un concurs pe o temă serioasă: "Eminescu, omul deplin al culturii româneşti". Mă mir: mai încape şi poetul? Conduc ostilităţile, prezentator, examinator. Sunt aici toţi dascălii de română; patru licee, în formaţie de câte trei elevi. Al cincilea nu are nimic. Carmen Gh. tremolează, e poftitoare să ia note mari, premii, deşi are elevi modeşti. Bebe Văleanu i-a arătat întrebările şi răspunsurile încă de ieri. Gherasim, marele ei amic, spune că lui, ca adversar de la alt liceu, nu i le-a comunicat. Juriul ajunge la concluzia că elevii lui Carmen au ieşit pe ultimul loc. Îmi pare rău, dar n-am motive… La Carmen acasă. Coniac cu glazură. Ea face o criză de nervi. Se repede la Ghiţă, olteanul, să-l sugrume. El: "Aoleu, mi-e să nu crepe!" (…) Încă un pic din antologia ruşinii: "Aduceţi flori: e sărbătoare / Când mama, profesorul, savantul ni-s veghe către mâine,/ Alături de-un viteaz şi demn conducător!" (Florentin Popescu); "E ziua celui ce trăieşte-n noi/ Unindu-se pe veci cu primăvara/ E ziua celui ce ni-i azi stindard/ În zbor solar spre comunista eră" (C. Atomii); "O ţară scăldată de apele mării/ Are totdeauna nevoie/ De-o şiră-a spinării ce nu se-nconvoaie" (Ion Brad). Vai, chiar aşa se numeşte serialul nostru: "Şira spinării"! "România, vatra mea milenară,/ Inima tânără,/ Fruntea înaltă/ Privirile tale pătrunzătoare/ Poartă numele simbolic/ Moştenit de părinţi/ Din piatră, din râu, din câmpie,/ Nume de noi înşine ales:/ Nicolae". Iac-aşa e! Lista cu larve poate continua mult şi bine.
C.T. Mărgărit, Jurnal nepublicat
