x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnalul omului simplu "Am ales Între dragoste şi rachete"

"Am ales Între dragoste şi rachete"

de Petru Zoltan    |    Aura Stoenescu    |    13 Feb 2009   •   00:00

Pentru Tenică Eftemie din Bum­beşti-Jiu, anul 1989 a fost unul de răs­cruce, în care a trebuit să aleagă între iu­bire şi cariera militară. După ce a cu­cerit inima "prinţesei balului" din sat, a renunţat la dosarul depus pentru şcoala de ofiţeri de artilerie, din cauză că cea sortită să-i fie soţie avea doi fraţi fugiţi în Canada.



În după-amiaza zilei de 3 februa­rie, Me­la, sora lui Tenică a lu’ Popescu Eftemie, stătea zgribulită în staţia de au­tobuz, în faţa Fabricii de Cauciuc, unde făcea practica. Un bărbat îm­bră­cat în civil s-a dus lângă ea şi i-a şoptit cu tâlc: "Mela, ştiu că eşti sora lui Tenică. Eu sunt un agent care-i verifi­că dosarul pe care l-a depus pentru şcoala de ofiţeri şi trebuie să te veri­fic şi pe tine. Mergem la liceu, să stau de vorbă cu profesorii şi colegii tăi, pentru caracterizare…".

Când a aflat întâmplarea Tenică, i-a în­ghe­ţat sângele în vene. Şi-a dat sea­ma că nu-i de glumă, că nu se poate juca cu autorităţile statului: "Aveam do­sarul depus pentru Şcoala de Ofi­ţeri «Leontin Sălăjan» din Braşov – Ar­tilerie Antiaeriană şi Rachete. Îmi fă­cu­sem, cum se cerea, autobiografia, în care trebuia să scrii fraţi, părinţi, bu­nici, veri, unchi şi mătuşi, iar dacă eşti în­surat, la fel şi în familia nevestei. Se ştia că totul se veri­fică, iar cine are ru­de afară n-are nici o şansă. Dar când au luat-o pe soră-mea să verifice şi cercul în care se învârte mi s-a făcut pielea de găină. Cum eu tocmai reu­şi­sem să cuceresc inima iubitei mele, Cristiana, în acea seară mi-am dat seama că trebuie să aleg între dra­gos­te şi haina de ofiţer".

Toată noaptea a stat Tenică şi s-a zvârcolit în pat, după ce soră-sa i-a povestit cum a abordat-o agentul. Atunci i-a fost foarte clar ce urma să se întâmple, chiar dacă sectoristul dă­du­se raportul că e "curat": "Mili­ţi­a­nul de sector, Gheorghe Jurcă, i-a spus lui tata că a fost şi el întrebat de mine, dar a spus numai vorbe bune. Mă gândeam eu că sigur ştia că jucam în horă cu sora celor doi fraţi plecaţi în Canada şi, e adevărat, nu m-a pârât, dar nu puteam continua aşa. O iubeam prea mult pe Cristiana să renunţ la ea, aşa că am luat hotărârea să nu mă mai duc la vizita medicală, ultima necesară după verificarea dosarului". Fraţii Cristianei, Nicu şi Doru Roşca, fugiseră din ţară în 1986. La adăpostul întunericului, cei doi au traversat Dunărea pe la Baziaş. Au trecut în­so­ţiţi de călăuze, cu o barcă procurată pe furiş, după ce parcurseseră peste 100 de kilometri prin păduri, să fie siguri că nu sunt urmăriţi. Şi duşi au fost.

Cum o cunoscuse Tenică pe Cristi­a­na? Pe vremea aceea, singura dis­trac­ţie a tinerilor de la sate era balul de sâmbătă seară, ce se ţinea la Că­mi­nul Cultural. Când Cristiana a apărut la bal pentru prima dată, toţi băieţii au rămas ca fermecaţi. Nu că n-ar mai fi fost fete frumoase în sală, dar ea a captat toate privirile.

Şi cum Tenică era un tânăr falnic, cu o mustaţă ca a lui Tudor Vla­dimirescu – eroul naţional năs­­cut pe plaiurile Gorjului, Cristiana l-a re­marcat din prima sea­ră. Dar până s-o cucerească a avut mult de tras, după cum povesteşte chiar el: "Pe vre­mea mea, când îţi plăcea o fată, tre­buia să intri lângă ea în horă, ca să-şi dea seama că o placi. Dar de in­trat intrau mulţi, că la mulţi le-a că­zut cu tronc. În a doua fază, când simţeai că şi ei i-ar plăcea de tine, în­drăzneai să plă­­teşti horă înainte şi o chemai în ho­ră lângă tine, dar trebuia să fii si­gur, că altfel te făceai de mare ru­şine. Asta pentru că aşa e obiceiul la noi, până băiatul din frunte nu cheamă o fată, nici o alta nu intră în hora băieţilor, aşa că tot balul era cu ochii pe el. Deci, vă daţi seama ce fericire a fost pentru mine când Cristiana a răs­puns la che­ma­rea mea. Iar în faza a treia, când fata intra singură lângă băiat în horă, toată lumea ştia că cei doi sunt ca şi promişi unul altuia". Tenică şi Cristiana au acum doi copii şi 20 de ani de când se iubesc. Oana are 12 ani, dar s-a născut prematur, iar soţii Eftemie luptă neîncetat să o ajute să nu mai fie considerat un copil cu nevoi speciale. Mihnea e înfiat încă de la naştere şi se bucură de aceeaşi iubire şi atenţie ca şi Oana. După cum se vede, viaţa i-a încercat mult pe cei doi soţi, dar nu i-a despărţit, dimpotrivă. Cât despre Cristiana…, ea o să afle abia acum, din paginile noastre, că soţul ei a renunţat la haina de ofiţer ca s-o poată lua de nevastă.

×
Subiecte în articol: tenică tenic