Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regimurile autocratice recurg tot mai frecvent la blocarea sau limitarea accesului la internet, fragmentând un spațiu construit pe ideea de conectivitate și creând astfel sfere digitale separate.
China se laudă cu cea mai mare comunitate de utilizatori de internet de pe planetă - 1,125 de miliarde de persoane, până la sfârșitul anului 2025, așa după cum susțin datele oficiale.
Cu toate acestea, după cum precizează o glumă extrem de gustată de utilizatori, Marele Zid „Firewall” al Chinei, care blochează nu doar conținutul considerat sensibil din punct de vedere politic, ci și platforme globale precum „Google” și „Meta”, a creat ceva ce seamănă mai degrabă cu cel mai mare intranet din lume, adică o rețea privată, internă, accesibilă doar membrilor unei anumite comunități.
Beijingul nu este o excepție, ci un pionier. Investițiile masive în aparatul de „suveranitate cibernetică” - termen pe care criticii îl traduc prin „cenzură” și „represiune” - au devenit un model și pentru alte regimuri autoritare.
Astfel, un spațiu definit prin conectivitate se fragmentează tot mai mult, nu doar din cauza intereselor comerciale și a bulelor informaționale, ci și prin decizii impuse de state. Fenomenul a dat naștere „splinternetului”, un internet fragmentat în zone distincte și controlate.
China exportă modele și tehnologii de cenzură, legitimând astfel controlul extins al statului asupra spațiului online prin intermediul Conferinței Mondiale a Internetului și furnizând guvernelor instrumentele, legislația și expertiza necesare pentru supravegherea și controlul discursului public.
Beneficiile sunt atât de ordin politic, cât și economic.
Numeroși experți în informatică consideră că Iranul utilizează deja tehnologie de origine chineză. În toamna anului trecut, informații scurse în spațiul public au dezvăluit că „Geedge”, o companie chineză asociată unui informatician supranumit „părintele Marelui Firewall”, a dezvoltat și comercializat tehnologii de cenzură către state precum Etiopia, Pakistan și Myanmar.
Organizația pentru drepturile omului „Article 19” a documentat, la rândul său, modul în care infrastructura digitală și parteneriatele de guvernanță promovate de China contribuie la consolidarea autoritarismului în regiunea Indo-Pacifică.
Record de blocări și întreruperi
În 2025, au fost înregistrate cel puțin 313 întreruperi intenționate ale accesului la internet în 52 de țări - un număr-record, potrivit organizației „Access Now” și a coaliției globale #KeepItOn pentru drepturile digitale.
Astfel de măsuri apar frecvent în perioade de conflict sau în timpul reprimării unor proteste, atunci când lipsa accesului la informații poate avea consecințe nu doar represive, ci și letale.
Iranul a revenit recent, parțial, la conectivitatea online, după o perioadă de 88 de zile de restricții severe.
Cu toate acestea, pe fondul limitărilor care continuă să existe, sentimentul dominant rămâne mai degrabă frustrarea decât ușurarea.
Deconectarea cetățenilor de la restul lumii este dificilă din punct de vedere tehnic, costisitoare economic și profund nepopulară, după cum a constatat deja și Teheranul.
Modelul chinez este însă mai sofisticat, iar alte state încep să îl adopte. În timpul restricțiilor din Iran, cetățenii au continuat să aibă acces la servicii interne, inclusiv la aplicații de mesagerie monitorizate de stat și la platforme locale de distribuire a conținutului video.
Și Rusia pare să meargă în aceeași direcție. Autoritățile testează, potrivit unor informații, un sistem de tip „listă albă”, care ar permite accesul doar la site-uri aprobate de Kremlin.
În paralel, Moscova promovează agresiv „Max”, o aplicație susținută de stat, prezentată drept alternativă la „WhatsApp” și „Telegram”, platforme supuse restricțiilor.
Oficialii ruși invocă riscurile de fraudă și terorism, însă obiectivul pare să fie consolidarea controlului asupra spațiului digital.
Cu toate acestea, Rusia ar putea întâmpina dificultăți în clonarea succesului Chinei.
Beijingul a reușit să dezvolte alternative locale pe care mulți utilizatori le consideră substituenți acceptabili ai platformelor occidentale sau chiar produse superioare în anumite privințe.
„WeChat”, spre exemplu, oferă într-o singură aplicație funcționalități pe care utilizatorii le găsesc adesea mai atractive decât cele disponibile pe „WhatsApp”.
Pe măsură ce restricționarea accesului la internet devine mai ieftină, mai simplă și mai puțin controversată pentru anumite state, activitatea organizațiilor care apără libertatea digitală capătă o importanță tot mai mare.
Cu toate acestea, Statele Unite au redus finanțarea destinată unor astfel de inițiative. Democrațiile europene ar trebui să compenseze acest deficit, însă multe dintre acestea reduc, la rândul lor, sprijinul acordat societății civile din afara granițelor.
Concomitent, țările care sunt dispuse să confrunte marile companii tehnologice americane ar trebui să le ceară acestora să răspundă pentru modul în care operează în statele autoritare.
De asemenea, guvernele democratice ar trebui să ofere sprijin și consiliere companiilor mai mici, care pot fi constrânse de regimuri străine să elimine conținut sau să limiteze libertatea de exprimare.
Libertățile digitale nu reprezintă o temă secundară, ci fac parte din dreptul fundamental al omului la informare și liberă exprimare.
Ascensiunea „splinternetului” nu îi afectează doar pe cei care trăiesc direct sub astfel de restricții, ci slăbește caracterul deschis și global al internetului pentru toată planeta.
Citește pe Antena3.ro
