"Bunul samaritean ne-a dus direct la Miliţie"

Daniel N. avea 24 de ani în 1989, lo­cuia şi lucra în Bacău. Cea mai ma­re pasiune a lui era pescuitul.

"Mer­geam la pescuit cu prietenii în zona ba­rajelor de pe Siret, de la Faraoani, un­deva lângă Bacău. Ne duceam aproape la fiecare sfârşit de săp­tă­mâ­nă. Locul ăla nu era numai pre­fe­ra­tul nostru, ci al tu­turor pescarilor din Bacău. În fie­care week-end, gara era plină de bărbaţi cu undiţe. Din păcate, permisele de pescuit se ob­ţi­neau foarte greu şi majoritatea îşi satisfăceau pasiunea ilegal.

Şi Miliţia, şi cei de la Asociaţia Vâ­nă­torilor ştiau că pe baraj se dă la peşte ilegal. Iar raziile erau ceva frecvent. Numai că, din marea aia de oameni, dacă reuşeau să prindă 2-3...

Într-o sâmbătă, în vara lui 1989, ne pregăteam să plecăm de pe baraj la trenul care pleca spre Bacău pe la do­uă jumate. Făceam cam o ju­mă­ta­te de oră de mers pe jos până la gară. La un moment dat, a apărut pe mal un om cu o maşină mare, cu atelier mo­bil în spate. Adică, avea în spate o benă cu strung şi alte utilaje din as­tea, şi în faţă o cabină. Şoferul, care mai era cu un bărbat în faţă, a oprit şi ne-a întrebat pe toţi care eram acolo dacă nu vrem să mer­gem cu ei la Bacău, să nu mai dăm banii pe tren, că ei oricum se duceau încolo. Aproape toţi am zis că mer­gem. Eram vreo 20-25 de oameni. Ne-a înghesuit pe toţi în atelierul mobil şi am plecat la drum.

Singura cale de comunicare între at­e­lierul mobil şi cabina şoferului era o sonerie. Omul care conducea ne-a zis că, atunci când ajungem în Ba­cău, la locul în care vrem să co­bo­râm, să sunăm, şi el opreşte pe dreapta.

Când am intrat în oraş am în­ce­put să apăsăm pe rând pe bu­to­nul soneriei. Se auzea că sună, dar ma­şina nu oprea. A mers întins până în centru şi a oprit fix în faţa sediului Miliţiei.

Noi am rămas interzişi. Ne-a deschis uşa un ofiţer care ne-a pus să coborâm şi să ne împărţim în două - în stânga cine are permis de pes­cuit, în dreapta cine nu are. «Peş­tele la interval şi sculele se confis­că», a zis miliţianul.

Decizia finală a fost absout năucitoare. Cine nu avea permis a primit doar un aver­tis­­ment. Cine avea, a luat amendă şi i s-a tăiat şi din salariu la serviciu. Ches­tia e că asta s-a întâmplat în pe­ri­oa­da de prohibiţie. Iar logica mi­li­ţi­e­nilor a fost că ăia cu permis ştiau că n-au voie să pescuiască, deci au încălcat legea cu bună ştiinţă, pe când cei fără nu aveau nici idee".