Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constantin Mihai avea 37 de ani în 1989 şi era maistru la biroul mecano-energetic la filatura de lână pieptănată din Focşani, judeţul Vrancea. Avea un salariu bun, de 3.700 de lei.
"Nu era nesimţirea asta la salariu. Atunci şeful nu avea voie să aibă salariul mai mare de şase ori faţă de cel mai mic salariu din echipa sa. Un muncitor putea să-şi ia şi el o sufragerie sau ce vroia. Nu ca acum, un muncitor stă cu zece milioane...
Casă aveai de la stat. Nu era stres la serviciu. Lucram de la 7:00 dimineaţa până la 3:30, iar sâmbăta, până la ora 13:00. Eu confecţionam piese de schimb pentru maşinile din fabrică. Se lucra mereu după plan. Erau reparaţii curente care se făceau la maşini. Se făcea revizia 1, revizia 2 şi reparaţii capitale. Trebuia să fie piese de schimb tot timpul în fabrică pentru că maşinile erau verificate la sânge de Ministerul Aprovizionării şi pentru Gopodărirea Fondurilor Fixe.
Fondurile fixe erau utilajele. Dacă te găsea cu maşini în fabrică, din lipsă de piese care se pot face în România, se lăsa cu amenzi. Când aveam nevoie de piese de import trebuia să facem fişe tehnice de import şi luam piesele la schimb, cu grâu sau cu altele. Aşa era atunci! Nu era lipsă de forţă de muncă pentru că erai obligat să lucrezi.
Dacă te găsea în bar sau pe stradă în timpul nopţii, trebuia să prezinţi o legitimaţie şi, dacă nu lucrai, te ducea la secretariatul partidului şi îţi găsea de muncă. Nu erau şomeri. Noi vedeam şomeri doar la televizor şi ne întrebam «ce o fi aia»? În mare, era bine, nu văzusem cum era pe afară, însă era un chin să găseşti la copii ce îţi trebuia. Chiar dacă medicul îţi recomanda să le dai lactate, brânzeturi, carne, nu aveai de unde să iei, chiar dacă aveai bani. Brânză şi lapte mai luam de la ţărani, în rest cumpăram două batoane de salam, le dădeam cu ulei, şi le ţineam în ziar, afară, să reziste toata iarna. Stăteai la coadă pentru orice, să iei pe cartelă.
Deşi nu ne conveneau multe, nu puteai să vorbeşti, nu puteai să spui că nu găseşti de mâncare decât în cercuri restrânse, nu la fabrică sau pe stradă, pentru că nu ştiai pe cine ai pe lângă tine. Securitatea era peste tot! Şi nu era bine să ai conflicte cu ei, copiii tăi purtau după ei vina ta. Ştiu pe cineva care a fost exmatriculat după doi ani de facultate, pentru că părinţii săi nu s-au supus Securităţii.
Pe vremea aia, găseai carne doar de porc şi aia programată la cartelă. De vită nu aveai voie, că era ilegal să tai vite. Mai tăiau unii pe şestache, şi făceau şi puşcărie pentru asta."
Deşi totul se făcea după plan, se pare că în unele sectoare şpaga nu lipsea nici atunci. Constantin Mihai ne-a mărturisit că "atunci puteau să taie vite doar cei care aveau relaţii la poliţie, pentru că împărţeau cu toţi, şi cu şefii poliţiei. Dacă nu aveai cunoştinţe la poliţie, aveai dosar penal.
Şi la medici se dădeau bani. Nevasta mea a născut doi copii prin cezariană şi, de fiecare dată, am dat bani la medic, câteva salarii. Băiatul meu e acum anul I la facultate şi e născut chiar în 1989. A fost cea mai fericită zi din viaţa mea! Eram bucuros că mi s-a născut băiatul. Am dat înainte banii la doctor, pentru că ştiam pe alţii pe care i-au lăsat să moară medicii, că nu au dat bani. Dacă nu dădeai, spunea ba că a ieşit din tură, ba că aşa s-a întâmplat...
Dădea lumea şi cinci-şase salarii o dată la medic, în funcţie de cât de complicată era operaţia. Şpagă a fost dintotdeauna! Aveai bani, că ce era să faci cu ei? Îi tot strângeai, că nu aveai pe ce să îi cheltuieşti."
