"Pe vremea aia cosmetica era foarte bănoasă"

În 1989, Sorina Vulpan avea 21 de ani. "Tot anul am mers la un curs de calificare organizat de Cooperativa Igiena împreună cu Ministerul Învăţământului. Aveam ore de dermatologie, de chimie cosmetică, iar practica o făceam la un salon aflat pe Batiştei, în apropiere de Ambasada Americii.

Cosmetica se învăţa într-o vreme la o şcoală postliceală care se desfiinţase. Am vrut să fac acest curs, pentru că aveam o vecină care făcuse acea post-liceală; acum lucra la un salon cosmetic de la Casa de Modă şi era tot timpul foarte aranjată.

Eu lucrasem în Igiena pe financiar, dar cât timp a durat cursul n-am mai mers la serviciu. Zi de zi învăţam, cu excepţia duminicilor. Era nevoie de noi cosmeticiene, pentru că urma să se dea în folosinţă noi blocuri, care aveau la parter, printre altele, şi salone de cosmetică.

Mi-a plăcut foarte mult, am învăţat să fac reţete de creme, pentru că pe vremea aia nu se găseau atât de multe cosmetice ca azi. Din lanolină şi vitamine făceam cremă pentru masaj facial. Preparam chiar şi ceara de epilat, din ceară de albine de la Apimondia şi colofoniu. Mi-aduc aminte că prima clientă care a venit la mine la epilat era o cu­noştinţă şi eram foarte stresată, pentru că era destul de complicat cu epilatul: fâşia trebuia sa fie nici foarte groasă, nici foarte subţire, ca să poată fi luată bine.

Exersam pe colege diverse teh­nici. Ştiu că dacă ne prindea că ne pensăm singure ne dădea peste mână; când tragi firul, trebuie să o faci în sensul în care creşte şi, practic, nu ai cum să faci bine lucrul ăsta asupra ta. Fiecare dintre cursante avea o trusă dotată cu un bol de porţelan, o casoletă metalică pentru comprese, un păhăruţ de ochi cumpărat de la Tehnica Medicală, în care pregăteam vopseaua de gene şi sprâncene.

Mai aveam pensule, trusă de ma­chiaj, o pensetă, o paletă de lemn şi o cratiţă pentru ceară, plante me­dicinale şi miere, carbonat de calciu, carbonat de magneziu. Folo­seam ce creme se găseau pe atunci, Miraj, Farmec, Pel-Amar (asta nici nu mai e acum pe piaţă), dar şi lapte praf, ulei de porumb şi de măsline, ulei de migdale, tărâţe, suc de morcovi.

Lucram mult pe bază de produse naturale şi de aceea am avut multe lecţii despre efectele diverselor fructe asupra pielii, că unul e astringent, că unul hrăneşte etc. Uite, de exemplu, o reţetă de emulsie pentru ten uscat şi normal, pe care noi o preparam acolo: se topesc la baie de apă 5 g de lanolină cu 15 g de vaselină, 80 g de parafină, 5 g unt de cacao şi 1,5 g colesterol, până la omogenizare. Apoi se încorporează 0,3 g de borax. Se mai pot adăuga 5 g de vi­tamina A uleioasă şi 10 g de vita­mina F soluţie.

Fiecare clientă avea o fişă a pielii, unde notam la ce face alergii, ce regim alimentar are şi ce îi recomandam să folosească în conti­nuarea tratamentului pe care îl făcea la noi.

Veneau multe femei la salonul ăsta, era central şi veneau doamne sus-puse. Profesoara noastră, An­da, era prietenă cu Dana Năstase, care se aranja la salonul din Batiştei. Parcă eram fabrică, aveam foarte multe cliente şi se lucra încontinuu. Angajatele de la Igiena erau mereu elegante, coafate; acum am prietene cosmeticiene care se duc degeaba la serviciu, pentru că femeile nu mai vin la salon.

Pe vremea aia, cosmetica era foarte bănoasă. Mă gândeam să dau la ASE, dar o cosmeticiană îşi rezolva toate problemele, că ştia o groază de lume, şi avea şi bani. În lumea aia gri, salonul de cosmetică era o insulă colorată."