13 aprilie 1989

La 13 aprilie, cetăţenilor de rând li se dădea vestea că România a plătit integral datoria externă. Se­mă­nă­turile de primăvară se încheiaseră în alte nouă judeţe.

Participanţii la Plenara Comitetului Central, aflată în a doua zi de lucrări, "analizau propu­nerea" CPEx ca CAP-urile să fie "iertate" de datorii. Cu trei zile mai de­vreme faţă de data oficială, Institutul pentru Relaţii Culturale cu Stră­i­nătatea organiza o "manifestare" în cinstea zilei naţionale a Danemarcei, care coincidea cu ziua de naştere a Reginei Margareta a II-a.

BISERICA FAMILIEI PREZIDENŢIALE
13. Posibilă zi cu ghinion. Bine că n-a mai picat şi marţi. În 1989, a treisprezecea zi a lui Prier s-a nime­rit să fie într-o joi. Teama de cifra 13 sau de cele trei ceasuri rele asociate zilelor de marţi, ce puteau fi altceva decât superstiţii ori scorneli "bă­beşti"? Regimurile comuniste, de­clarate atee, dezaprobau deopotrivă superstiţiile şi religia, catalogându-le drept "practici obscurantiste", specifice omului "primitiv".
Doar Marx numise religia "opiu al popoarelor"... În declaraţii oficiale, că-n practică, însăşi Elena Ceauşescu împărţea pomană în satul natal Petreşti, din Dâm­bo­viţa, "de sufletul" tatălui ei tre­cut la cele veşnice. Iar des­pre "mam-mare", cum era alin­tată în familie Alexan­drina Petrescu, mama Elenei, şi cealaltă Alexandrina, ma­ma lui Nicolae, se spune că mer­geau câte două duminica şi în zilele de sărbătoare la Biserica Naşterea Maicii Dom­nului, din Calea Do­ro­banţilor, peste drum de Liceul I.L. Caragiale.

VESTE PENTRU POPOR
Ziua de 13 aprilie n-a adus vreun  ghinion deosebit. Ba dimpotrivă, aparent a sosit cu o veste bună. Cine-a răs­foit presa la primele ore ale di­mineţii - care din obli­gaţie, care din obişnuinţă, probabil că de plăcere era mai greu - a aflat că România plătise datoria externă, integral şi înainte de termen. Noutate era pentru oamenii obişnuiţi. Cei din "nucleul restrâns al puterii" primi­seră vestea cu numai două săptămâni înainte: Ceau­şes­cu i-a anunţat în şe­dinţa CPEx din 31 martie. "Partidul", adică cei aflaţi în sală, au aflat noutatea miercuri, 12 aprilie, când la Bucureşti în­cepeau lucrările Plenarei Co­mi­tetului Central al PCR.

LA ORDINEA ZILEI
"Poporul", cetăţenii obiş­nu­iţi, au citit ce le transmi­sese Ceauşescu de la microfonul Plenarei: "Doresc să informez Plenara, întregul nostru Partid şi întregul nostru popor că, la sfârşitul lu­nii martie, România a plătit complet datoria ex­ter­nă". Au mai luat la cu­noş­tinţă şi despre ordinea de zi, despre ce s-a vorbit la Plenară: "re­zul­­tatele obţinute pe ansamblul economiei na­ţionale şi utilizarea re­­surselor financiare în anul 1988", preţuri şi tarife, "anularea şi re­e­şa­lonarea unor datorii ale coo­perativelor agricole de producţie", sistematizarea sa­te­lor. S-a vorbit, desigur, şi des­pre "viaţa internă de partid". Se apro­pia Congresul al XIV-lea, şi trebuia pregătit atent şi din vreme. Anunţul că s-a plătit datoria externă nu i-a lăsat indiferenţi pe creatorii folclorului de tip nou. "Ştiai că ne-am plătit toate datoriile? suna un banc care-a circulat în primăvara lui '89. Da, am aflat. Acum nu mai avem nimic!"

CAP-URILE, DATOARE ŞI FRUNTAŞE
Decizia de-a şterge datoriile unor CAP-uri către stat însemna recunoaşterea faptului că agricultura socialistă nu stătea chiar pe roze. Neobişnuit nu era că CAP-urile aveau datorii, lucru oarecum firesc, ci... că nu erau în stare să le plătească, şi că, în realitate, economia era în criză. Iarăşi, anonimii cu imaginaţie au produs rapid un banc "pe temă": "Nicu vi­ne la Ceauşescu şi-i spune vesel: «Tată, tată, datorită în­ţe­lepciunii tale, economia românească a ieşit din criză!» «Da? Mă bucur! Dar eşti sigur, Nicuşor?» «Sigur, tată! A intrat în comă...»" Cu toate acestea, propaganda îşi făcea conştiincios datoria, şi raporta "noi succese". Bunăoară, la 13 aprilie, că semănatul culturilor de primăvară se sfâr­şise în judeţele Bihor, Brăila, Buzău, Constanţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Vâlcea şi Vrancea.

AMBASADOR MORT LA DATORIE
În acele zile, la Bucureşti se petrecea un fapt mai puţin obişnuit: Zu Iank Guk, am­basadorul Coreei de Nord, decedase în timpul exer­ci­tării mandatului. Până la repatriere, pe la catafalc s-au perindat oficialităţi ale partidului şi statului român, alţi diplomaţi acreditaţi în capitala României. Zu Ian Clan,  înlocuitorul temporar al am­basadorului, a primit condo­leanţele. Ion Dincă, membru al Comitetului Politic Exe­cutiv şi prim viceprim-mi­nistru, a transmis din partea lui Nicolae Ceau­şes­cu cele cuvenite în astfel de împrejurări, şi a depus o coroană de flori.

"IMPRESII DE CĂLĂTORIE"
La 13 aprilie, cu trei zile mai devreme faţă de data oficială, Institutul pentru Re­laţii Culturale cu Stră­i­nă­tatea a organizat o "manifestare culturală" prilejuită de ziua na­ţională a Danemarcei, informa o scurtă notiţă din  Scîn­teia, unde s-au prezentat "im­presii de că­lătorie". Danemarca era monarhie cons­ti­tuţională, condusă din 1972 de Regina Margareta a II-a. Ziua de naştere a Reginei - 16 apri­lie, era totodată şi ziua na­ţi­o­nală a statului danez.
În aceeaşi zi, la Geneva, re­prezentantul statului român susţinea punctul de vedere în cadrul sesiunii Economice a ONU pentru Europa.