Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Joi, 14 septembrie, cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu îşi continuau vizita în judeţul Iaşi. În afara "obiectivelor economice" reprezentative pentru economia moldavă, cei doi au fost primiţi la Institutul Politehnic din capitala Moldovei. Persoane abilitate din conducerea Fabricii de zahăr de la Ianca, judeţul Brăila, anunţau că toate problemele au fost depăşite. Produsele culturii est-germane erau prezentate publicului din România. Confruntat cu problema emigrărilor masive către Germania Occidentală, via Ungaria, guvernul de la Berlin îşi arăta oficial îngrijorarea faţă de autorităţile de la Budapesta.
ÎN MIJLOCUL VIITORILOR INGINERI
Pe tot parcursul vizitei, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost însoţiţi de Emil Bobu, secretar al CC al PCR, şi de Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei Comitetului Central. Programul zilei a debutat la Institutul Politehnic. Înalţii oaspeţi au fost întâmpinaţi de "cadrele didactice ale prestigioasei universităţi ieşene, ale celorlalte instituţii de învăţământ superior, mii şi mii de studenţi şi elevi", asigura presa centrală, profund interesată de "numere mari" şi unanimităţi depline. Împreună cu autorităţile locale, i-au primit pe cei doi Ion Teoreanu, ministrul Învăţământului, Ioan Toma, prim-secretar al CC al UTC, şeful "ideologic" al studenţimii Matei Ani şi Poliana Cristescu, preşedintele Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Cameluţa Beldie, rectorul Politehnicii, a prezentat realizările şcolii de ingineri. S-a vernisat o expoziţie, apoi Facultatea de Tehnologie Chimică. Pe agenda zilei au urmat vizite la Întreprinderea metalurgică de Tevi Sudate, unde cuplul a fost preluat de Petru Enache.
În aceeaşi zi a fost inspectat şi Combinatul de Utilaj Greu, emblema industriei ieşene.
IAŞIUL, CITADELA INDUSTRIEI TEXTILE
La Întreprinderea "Ţesătura", eventualelor curiozităţi ale vizitatorilor era gata să le răspundă Maria Flucsă, titulara portofoliului industriei uşoare. Cum se pregăteau viitorii specialişti cu studii medii au aflat Ceauşeştii din trecerea prin Liceul Industrial "Victoria". Cei aproximativ 2.500 de absolvenţi din fiecare an şcolar obţineau la finalizarea studiilor diplome de filatori, finisori, confecţioneri, tricoteri, ţesători, mecanici de întreţinere a utilajelor din fabricile de profil. La Iaşi, ca pretutindeni în ţară, Ceauşeştii au fost conduşi astfel încât să vadă pe viu exemplificarea principiului "Învăţământ-Cercetare-Producţie", enunţat în toate documentele de partid, care impunea ca cifrele de şcolarizare să fie corelate cu nevoile economiei. Bunăoară Iaşiul era un important centru al industriei uşoare. Un liceu industrial de profil - iar pe treapta următoare Politehnica - pregătea specialişti în domeniu. Facultatea de Textile din capitala Moldovei a fost înainte de Revoluţie unica din ţară. Interesantă în special pentru fete, spre încântarea colegilor dintotdeauna majoritari la Politehnică.
DULCE DE LA IANCA
"Tânără fiind, fabrica de zahăr de la Ianca, judeţul Brăila, s-a confruntat în primii ei ani de activitate cu o serie de greutăţi, număra ziarul «România liberă» şi câteva neajunsuri. Mai întâi au fost necazuri cu proiectul, apoi anumite utilaje n-au răspuns comenzilor şi, nu în ultimă instanţă, nu toţi lucrătorii au avut cunoştinţele şi experienţa necesară în fabricarea zahărului." Toate acestea erau însă depăşite în septembrie 1989, dădeau asigurări Nicolae Vasile, directorul fabricii inaugurate în 1981, secondat de adjuncta sa Elena Albici, confirmaţi întru totul de inginerii Iordan Gherman şi Ion Dudulea. Amplasată într-un judeţ "agricol", ce dispunea de suprafeţe însemnate de teren arabil, fabrica de la Ianca fusese proiectată să obţină praful dulce prin prelucrarea producţiei de sfeclă de zahăr a CAP-urilor şi IAS-urilor locale, precum cele din localităţile Traianu, Ianca, Bărăganu, Victoria, Tudor Vladimirescu. Între timp, spuneau directorii, s-a reglat şi fluxul de transport dinspre producători spre fabricant. Zilnic, camioanele din dotarea fabricii sau trenurile de marfă transportau materia primă către Ianca. Astfel că ciclul tehnologic gândit de proiectant erai aidoma cu cel realizat, declara conducerea. În 1989, România dispunea de aproximativ 30 de fabrici de zahăr. În anii '80 apăruseră la Calafat, Zimnicea, Năvodari, Babadag, Fundulea, Lieşti, Teiuş, Carei, Tătăranu, Truşeşti, Drăgăneşti-Olt, Răcari, Olteniţa, Călăraşi.
"ZILELE CULTURII DIN REPUBLICA DEMOCRATĂ GERMANĂ"
Începeau "Zilele culturii din Republica Democrată Germană", dedicate celei de-a 40-a aniversări a proclamării Germaniei comuniste. Programul cuprindea expoziţii, concerte, recitaluri instrumentale, spectacole, gale cinematografice, discuţii despre teatrul şi muzica contemporană. În prezenţa lui Herbert Plaschke, ambasadorul Germaniei Democrate în România, la sala Dalles, în deschiderea "Zilelor" au vorbit Suzana Gâdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (ministrul culturii), şi Peter Lorf, adjunct al ministrului culturii din RDG. Cu acelaşi prilej au fost vernisate o expoziţie de pictură şi grafică conţinând lucrări semnate de artişti plastici est-germani, precum şi una de carte.
ÎNGRIJORĂRI BERLINEZE
Nu doar responsbilii cu diplomaţia culturală est-germană au avut de lucru. "Prietenia" dintre statele aflate în spatele Cortinei de Fier dădea semne de uzură. "Guvernul RDG a luat la cunoştinţă cu surprindere, se spunea într-o notă a Ministerului de Externe de la Berlin adresată instituţiei omoloage din Ungaria, preluată de agenţiile de presă, de hotărărea guvernului R.P. Ungare de a facilita plecarea cetăţenilor RDG, fără documente valabile, în terţe state." Cu patru zile în urmă, la
10 septembrie, statul maghiar anunţase deschiderea graniţei cu Austria "imperialistă". În aceeaşi zi, aproximativ 15.000 de cetăţeni est-germani aflaţi de mai multe luni în Ungaria au trecut în Austria, cu destinaţia Germania Federală, nestingheriţi de vameşii unguri: la punctele de trecere a frontierei nu li s-au solicitat documente de călătorie valabile, eliberate de RDG.
