Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziarele au publicat "relatări" şi telegrame trimise lui Ceauşescu de "adunările oamenilor muncii" din Bucureşti şi Transilvania contra manifestărilor din Budapesta. Prin telegrame i s-au adresat lui Ceauşescu şi fruntaşii la secerişul orzului. În spiritul încheierii "războiului rece", la Geneva au fost reluate negocierile sovieto-americane.
GLASUL INDIGNĂRII POPORULUI
Fără vreun comunicat oficial explicit privind "manifestările" de la 16 iunie de la Budapesta, a treia zi, angajaţii marilor uzine bucureştene şi transilvănene s-au întrunit ("un singur gând, o singură voinţă") în mari adunări. Protestele lor de la 18 iunie au coincis, de altfel, cu publicarea comunicatului asupra poziţiei oficialităţilor româneşti. Ziarele centrale şi locale au alocat mai mult de jumătate din spaţiul lor "relatărilor" despre cum "oamenii muncii dau glas indignării poporului român".
PROVOCĂRI ŞI REVIZIONISM
"Sprijinind cu fermitate protestul oficial al guvernului Republicii Socialiste România adresat guvernului Republicii Populare Ungare, numeroase adunări ale oamenilor muncii dau glas indignării poporului român faţă de provocările antisocialiste, revizioniste şi antiromâneşti care au avut loc recent la Budapesta" - a fost titlul articolului publicat în România Liberă. Spaţiul alocat temei - două pagini şi jumătate din ziar! - e semnul unui eveniment excepţional.
"Relatările" au toate aceeaşi schemă - sunt menţionaţi vorbitorii care au exprimat "indignarea" participanţilor şi se reproduc fragmente din telegramele adresate lui Ceauşescu de către participanţi. Cuvinte mai puţin obişnuite cititorilor sunt "provocări" şi "revizionism".
Puţini cunosc, şi nimeni n-ar fi îndrăznit să spună public, că ambele noţiuni erau cuvinte-cheie în politica stalinistă.
TRÂMBIŢELE VICTORIEI PE FRONTUL SECERIŞULUI
Lupta cu natura - era o direcţie a militantului veşnic, care trebuia să rămână activistul comunist. În discursul public, muncile cotidiene erau tratate ca şi campaniile militare, soldate imperios cu victorii. Din "frontul" campaniei agricole de recoltarea a păioaselor, lui Ceauşescu i se raporta zilnic câte o porţie de izbânzi. Primii ieşiţi la raport, luni 19 iunie, au fost "însufleţiţii" de recenta vizită de lucru a secretarului general pe ogoarele lor.
Pentru cel care n-ar cunoaşte codul acestor operaţiuni, ar reieşi că, imediat după ce sfârşiseră de secerat ultima brazdă de orz, ţăranii şi mecanizatorii din Măldăeni (Teleorman) s-au aşezat la capătul ogorului şi i-au scris (telegrafic!) lui Ceauşescu: "Vă raportăm, mult iubite şi stimate tovarăşe secretar general, că am încheiat recoltatul orzului de pe cele 300 hectare cultivate, obţinând 8.220 kg la hectar,realizând astfel o depăşire a producţiei medii planificate cu 1 835 kg".
Rezulta astfel că, teleghidat de forţa conştiinţei socialiste, ritualul era împlinit simultan de alte zeci de mulţimi de pe cuprinsul ţării. Altă forţă (neprecizată) convertea, cu viteza gândului, "expresia dragostei şi recunoştinţei" lor în telegrame de mii de cuvinte adresate secretarului general. Difuzate apoi în pagini întregi de ziare.
CE-A SPUS NICHITA
Simion Cosma avea o expoziţie de reliefuri de ceară în sala "Amfiteatru" a Teatrului Naţional Bucureşti. Originalul artist era în viaţa de toate zilele tehnician dentar la Arad. Reliefurile sale din ceară colorată, extrem de bine cotate pe piaţa decoraţiunilor interioare, dădeau prilej de interpretări precum testele de personalitate Rokeach. Instanţă informală (dar oficială) a valorii artistice era pe-atunci "ce-a spus Nichita". Se subînţelegea referinţa la extrovertitul poet Nichita Stănescu. Ce-i omologase lui Cosma, în 1982, statut de egal între cei mari. "Dacă la vremea lui, Octav Băncilă îndrăznea în pânzele păstoase începuturi de relief pe pânză ca un murmur, de data asta, la Simion Cosma, materialul începe să strige, sărind din ramă şi din pânză ca un început de zbor material al culorilor prin aer", spusese Nichita.
JUDECATA COLECTIVULUI
În anii '80 funcţionau comisiile de judecată în întreprinderi şi instituţii. Oameni "cu experienţă" dezbăteau şi se pronunţau asupra unor abateri de la Codul eticii şi echităţii socialiste precum furturi de la locul de muncă, acte de indisciplină, relaţii "neprinciale". Gama acestora din urmă varia de la cearta în vestiar a unor mai gureşe muncitoare, la plângerea ("îndreptăţită") a soţiei vreunui "tovarăş cu munci de răspundere" "încurcat" cu câte-o mai tânără subalternă.
Câtă responsabilitate, tact şi probitate avea membrul unei astfel de comisii a relatat tehnologul Aurelia Necula, de 20 de ani preşedinta comisiei de judecată de la Centrala Industriei de Confecţii şi Tricotaje Bucureşti. Carmen Dumitrescu îi consemnase opiniile pentru revista Flacăra. Dar şi despre gazetăriţă se zvonea că, fără comisie de judecată, fusese trecută - din ordinul Tovarăşei! - de la televiziune la Flacăra. Soţia ultragiată (fiică de diplomat şi nora unor ilegalişti) găsise repede"înţelegere" la cea mai înaltă instanţă.
AGENDA SĂPTĂMÂNII
Pe scurt, fără amănunte, România liberă a consemnat o agendă a evenimentelor săptămânii internaţionale. Luni, 19 iunie - la Geneva au fost reluate negocierile sovieto-americane privind reducerea cu 50% a armamentelor strategice; marţi - lucrări ale Adunării Populare din RPS Albania şi Congresul Internaţionalei Socialiste la Stokholm; miercuri - reuniune extraordinară la Caracas a "Grupului celor 77", cu prilejul împlinirii a 25 de ani de activitate; sâmbătă - deschiderea Târgului internaţional de chimie de la Bratislava; duminică - alegeri prezidenţiale în Guineea.
