22 iunie 1989

Despărţite din ce în ce mai evident în plan politic, Ro­mâ­nia şi Polonia făceau ultime încercări de-a mai salva ce se putea salva din relaţiile economice. Auto­rităţile din judeţul Ialomiţa anunţau încheierea campaniei de recoltare a orzului şi reportau noi producţii-record. La Berlin, Zoe Dumitrescu-Bu­şulenga vorbea în faţa auditoriului adunat la Universitatea Humbold despre opera lui Eminescu.

DISCUŢII ECONOMICE ROMÂNO-POLONEZE
Joi, 22 iunie, Constantin Dăs­că­lescu, prim-ministru al guvernului, l-a primit pe Franciszek Gaik, şef al Oficiu­lui Central al Planificării din Polonia, funcţie echivalentă ran­gu­lui de ministru. La discuţii au asistat Radu Bălan, pre­şedintele Comitetului de Stat al Planificării - omologul român al musafirului -, şi Jerzy Wozniak, ambasadorul polonez la Bu­cu­reşti. Cu imprecizia specifică limbii de lemn şi canoanelor diplomaţiei, comunicatul dat publicităţii spune că s-a discutat "o serie de aspecte" eco­no­­mice, precum "intensificarea schim­­­burilor comerciale, a coope­rării şi spe­cializării în producţie, a con­lucrării mai active pe tărâm econo­mic, tehnico-ştiinţific şi în alte sectoare de interes reciproc".
Pentru mulţi români, partea vizibilă a schimburilor economice cu această ţară consta în comerţul intens practicat de turişti, mai cu seamă turistele poloneze venite să-şi petreacă vacanţa pe litoralul românesc sau în alte "staţiuni balneo-turistice".

SEISM POLITIC, TRECUT LA "ŞI ALTELE"
"Aspecte" politice cel mai probabil că nu s-au adus în discuţie. Oaspetele polonez era un tehnocrat, specialist în economie. Şi chiar de n-ar fi fost aşa situaţia politică din Polonia, nu prea aveai cum să le stârneşti apetitul de discuţie liderilor de la Bucureşti. Chiar luna iunie, în ţara de origine a musafirului, avuseseră loc alegeri parlamentare. Spre deosebire de România, alegerile din Polonia s-au apropriat de sensul originar al cuvântului, adică cetă­ţenii au putut opta între candidaţi aparţinând unor formaţiuni politice diferite, cu programe şi viziuni diverse asupra viitorului. La 22 iunie, dintr-o ştire de câteva rânduri pu­blicată pe ultima pagină a Scînteii, cititori de ziare din România aflau rezultatele alegerilor parlamentare din Polonia. Fără explicarea semnificaţiei, anunţul spune că partidul comunist împreună cu aliaţii au obţinut 299 din totalul de 460 de locuri în Seim (camera inferioară a Parlamentului polonez). În Senat, opoziţia coalizată în jurul Solidarităţii câştigase în urma votului popular 99 de locuri dintr-o sută. În acest fel, partidul comunist din Polonia trebuia să împartă puterea legislativă cu forţe politice de opoziţie. Istoria partidului unic îşi scria la Varşovia ultimele file.

IAS STELNICA, FRUNTAŞ LA PRODUCŢIA DE ORZ
Oficialii din judeţul Ialomiţa raportau că au încheiat recoltatul orzului, obţinând o producţie medie de peste 7.500 kilograme la hectar. În medie, pentru că se anunţau şi excepţii. Despre 12 unităţi agricole de stat şi cooperatiste se spunea că au depăşit media cu jumătate de tonă. În clasamentul pe judeţ, Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS) din comuna Stelnica era anunţată drept deţinătoarea recordului absolut, cu aproape 9.000 kilograme de orez recoltate de pe un singur hectar. Împărţeau treapta a doua a podiumului IAS Slobozia şi Cooperativa Agricolă de Producţie Miloşeşti, fiecare cu o producţie anunţată de 8.100 kilograme. În fine, locul trei era ocupat de Consiliul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Ţăndărei, cu puţin peste 8.000 kilograme la hectar. Dincolo de cifre, "unităţilor" agricole menţionate li s-a păstrat o bună amintire.

ŢĂRANUL PARTICULAR NICOLAE CEAUŞESCU
După 1990 s-a vorbit mult despre false producţii-record. Traseul complicat al hârtiilor plecate din judeţe şi ajunse pe biroul lui Nicolae Ceauşescu, din care să reiasă prin câte mâini treceau, cine putea interveni în cifre, câţi o făceau în mod real şi la ce nivel n-a fost îndeajuns studiat. Toate acestea ar ajuta răspunsul la întrebarea cum au fost cu putinţă asemenea fenomene, precum minciuna producţiilor-record? Până să fie lămurite asemenea teme, sunt de folos impresiile apropiaţilor lui Ceauşescu, aşternute pe hârtie sub forma volumelor de memorii. "În ultimii ani, la pregătirea «revoluţiei agrare» şi a recoltelor nemaivăzute şi nemaiauzite, hobby-ul principal al lui Ceauşescu a fost cultivarea pământului în jurul reşedinţei sale de la Snagov, scrie Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei Comitetului Central, cu care Ceauşescu lucra aproape zilnic; ajutat de un tehnician agricol, mai mult şarlatan decât specialist, Ceauşescu experimentează pe câteva sute de metri pătraţi tehnologia semănatului şi densitatea plantelor, extrapolând-o apoi, fără noimă, la marea cultură, cu toată rezistenţa, când activă, când pasivă, a specialiştilor. (...) De la un astfel de metru pătrat de agricultură ştiinţifică şi intensivă, Ceauşescu calcula producţia pe judeţe şi pe ţară, ajungând la cifre al căror nerealism nu vreau să-l discut acum. De altminteri, orice şedinţă la Snagov se termina obligatoriu cu o «vizită de lucru» în grădina ţăranului particular Nicolae Ceauşescu."

EMINESCU, OMAGIAT LA BERLIN DE ZOE DUMITRESCU-BUŞULENGA
Continua omagierea lui Mihai Eminescu, atât în ţară, cât şi "peste hotare". Bunăoară, la Universitatea Humbold din Berlin, unde poetul audiase cursuri, joi, 22 iunie 1989, a vorbit, printre alţii, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, membru corespondent al Academiei. Absenţa domniei sale de la ceremonia ţinută la Ateneul Român la 13 iunie a fost sesizată în epocă, iar memorialiştii au interpretat-o ca pe o formă de opoziţie faţă de politica regimului. În aceeaşi zi, la Belgrad, Adam Puslojici, scriitor şi traducător în sârbă al operelor eminesciene, a vorbit despre viaţa şi scrierile poetului.