24 iunie 1989

La sfârşit de iunie, elevii claselor a XII-a treceau emoţiile examenului de bacalaureat. Presa publica ultimul episod din serialul "Rezultate în întrecerea socialistă". În urma evenimentelor din piaţa Tien An Men, Partidul Comunist Chinez îşi schimba conducerea.

EMINESCU, SUBIECT LA BACALAUREAT
În anul centenarului morţii lui Mihai Eminescu, proba scrisă la limba română a examenului de bacalaureat n-avea cum să nu verifice şi cunoştinţele liceenilor despre opera eminesciană: "Într-o formulă memorabilă, Nicolae Iorga numea pe Eminescu «expresia integrală a sufletului românesc». Motivaţi această afirmaţie". Candidaţii se exprimaseră în cursul săptămânii, acum venise rândul profesorilor să le noteze prestaţiile. "Corectez lucrări, mâna a doua, în cinci ore. Am obosit mai mult decât la mâna întâi, 15 ore", se confesa jurnalului intim profesorul Constantin Trandafir în dreptul datei de 24 iunie.

TRIUMFUL TALENTULUI
Ca în fiecare an, şi în 1989 viitorii bacalaureaţi au răspuns la subiect care cum s-a priceput.
Proba, şi subiectele, erau obligatorii pentru toţi candidaţii, indiferent de aptitudinile native ori de preferinţele pentru o disciplină sau alta. Elevii talentaţi la "română", sau care doar trăiau cu iluzia talentului, şi nu se mulţumeau cu activitatea de la clasă aveau la dispoziţie "instituţia" cenaclului literar. Nu doar şcolarii beneficiau de această faci­litate. Ultimul deceniu al regimului Cea­u­şes­cu a fost şi vremea de glorie a literaţilor amatori, stimulaţi în această direcţie de însăşi politica de partid şi de stat.

CENACLUL LITERAR, FENOMEN DE MASĂ
Cenaclurile literare erau o expresie a ceea ce se chema "cultura de masă". "Condiţiile noi, superioare, în care se desfăşoară întreaga noastră cultură au stimulat acest domeniu, scria Emil Vasilescu în Scînteia. Cenaclurile literare s-au manifestat în toţi aceşti ani într-un climat favorabil descoperirii şi călăuzirii unor virtuale capacităţi creatoare, afirmării şi per­ma­nen­ti­ză­rii în conştiinţa publică a valorilor confirmate, înscriin­­du-se, alături de alte forme organizatorice mo­derne, într-o efervescentă mişcare artistică cu adevărat de masă. (...) Cenaclurile nu mai aparţin unor cercuri re­strân­se, închise, de intelectuali dedicaţi în exclusivitate scrisului, ci, printr-o di­ver­sificare conformă cu evoluţia în­tre­gii noastre culturi, au devenit un fe­nomen care cuprinde categorii largi, de la scriitori la muncitori, ţă­rani, elevi, studenţi şi alte categorii de oa­meni ai muncii pasionaţi de litera­tu­ră."

PROZE MEDICINISTE
Ca să îşi atingă scopul, spune teoria, era musai ca un profesionist să îi "îndrume" pe oamenii muncii convinşi că s-au întâlnit cu muza. "Prezenţa unei auto­ri­tăţi critice de mare corectitudine morală poate face ca un cenaclu, în care opiniile circulă neîngrădite, să ofere sprijin real celui ce-şi oferă manuscrisul judecăţii publice", scria Scînteia. Universitarul timişorean Livius Ciocârlie a jucat şi rolul de "autoritate critică", în cazul cenaclurilor studenţeşti. "Îmi telefonează Marineasa, scrie domnia sa în jurnal, mă roagă să vin la cenaclul studenţilor, citeşte medicinistul, Lucian Petrescu. Îi promit, l-am refuzat de prea multe ori, mă şi duc. (...) Proza medicinistului, de nivel bun, puţin uscată. Îi iau apărarea, fiindcă Cerneţ şi Odangiu sunt brutali."

ULTIMII FRUNTAŞI ÎN ÎNTRECEREA SOCIALISTĂ
În iunie se anunţau rezultatele întrecerii socialiste pe primele trei luni ale anului. Sâmbătă, 24, presa centrală încheia nominalizarea întreprinderilor "fruntaşe pe ramură". Astfel, în industria confecţiilor, locul întâi era ocupat de Fabrica de Confecţii Scorniceşti, judeţul Olt (localitatea de baştină a lui Nicolae Ceauşescu), în industria sticlei şi ceramicii fine - Întreprinderea de Sticlă şi Porţelan Dorohoi, judeţul Botoşani; la industria lemnului şi a materialelor de construcţii primul loc revenea Centralei de Exploatare a Lemnului Bucureşti. Despre eficienţa economică a acestora opiniile sunt împărţite. Ce se poate spune cu certitudine este că au existat.

VREMEA TUTUROR POSIBILITĂŢILOR
Descoperirea şi promovarea talentelor de tot felul, ascunse pretutindeni în ţară era şi "filosofia" Festivalului Naţional Cântarea României, apărut în deceniul opt. S-a creat astfel impresia că barierele dintre profesionişti şi amatori nu-s tocmai de netrecut, că oricine poate orice, important e doar să vrea.
Astfel, ajungeau pe aceeaşi scenă profesionişti alături de amatori mai mult sau mai puţin talentaţi, într-un amestec ciudat de artă şi kitsch. Bunăoară, la "Zilele culturii" organizate în oraşul Medgidia au cântat Orchestra simfonică a Radiotelevi­ziunii Române avându-l la pupitru pe dirijorul Paul Popescu, împreună cu tenorul Florin Diaconesu şi violonista Cristina Anghelescu, Filarmonica din Ploieşti, trioul "Cantabile" al orchestrei simfonice din Bacău, dar şi corul Întreprinderii Mecanice de Utilaje Medgidia, corul "Pathos" al casei de cultură din localitate, corurile de la grădiniţa nr. 10 şi de la şcolile nr. 2 şi 6 din Medgidia.

SCHIMBĂRI ÎN CONDUCEREA PC CHINEZ
Protestele din piaţa Tien An Men l-au costat pe Zhao Ziyang funcţia de secretar general al Comitetului Central al PC Chi­nez. În acea zi, la Beijing, Plenara PC Chi­nez decidea înlocuirea lui cu Jiang Zemin, precum şi alte schimbări în componenţa conducerii centrale a partidului.

RECOMANDĂRI TV
Ca în orice zi de sâmbătă, de la 19:50, televiziunea programa Teleenciclopedia. După un program de muzică uşoară românească de 35 de minute a urmat filmul artistic "Ancheta". Programul tv anunţat de ziare era sărac în detalii. Câte ceva mai spunea revista "Program Radio-TV", dar oricum vremea ghidurilor tv colorate, unde filmele sunt însoţite de un mic rezumat, nu sosise încă. Despre ce-a fost "Ancheta" aflăm din cronica încredinţată de Constantin Trandafir jurnalului: "Apoi, vedem filmul Ancheta cu Alberto Sordi. E grozav Albertino, comi­sarul, «dottore», care se descurcă bine într-un caz delicat, dar va fi înlăturat din funcţie. O vizitează pe logodnică (30 de ani), neamurile ei asistă, îl privesc ca pe o fiinţă extraterestră cum el, slab, nebărbierit, mănâncă spaghe­tti cu lăcomie. Apoi plânge că e singur, înfulecă teribil, «mama soacră» îl încurajează, ceilalţi se crucesc... Ce figură are acest uriaş actor!.."