25 mai 1989

În prima zi a ultimei săptămâni din Florar, românii serbau a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul. În acea zi de sărbătoare, cunoscută în popor şi sub numele de Ioan Fierbe Piatră, oamenilor li se recomanda să nu lucreze, pentru a fi feriţi de furtună, fulger, trăsnet şi foc. La ordinea zilei în agricultură era întreţinerea culturilor, prilej pentru "întreceri socialiste" între CAP-urile patriei. Teatrul din Reşiţa aniversa 40 de ani de existenţă.

ZIUA LUI IOAN FIERBE PIATRĂ
La 25 mai se serba a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul, care marca totodată şi începutul sărbă­torilor tradiţionale ale verii. În biserici, preoţii vor fi predicat despre Sfântul Ioan, tânărul sărac ademenit de o femeie foarte frumoasă, căruia Dumnezeu îi pre­schimbase capul cu al unei oi, pentru a-l feri de păcat. Capul tăiat şi lepădat de fecior, a fost descoperit, spune tradiţia, într-o zi de 25 mai. De atunci Biserica serbează Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătorii i se mai spune în calendarul popular şi Ioan Fierbe Piatră, cunoscut ca apărător de rele şi durere.
De ziua lui, oamenilor li se recomanda să nu lucreze, pentru a fi feriţi de furtună, fulger, trăsnet şi foc.
Se mai spunea că Ioan Fierbe Piatră ducea furtuna, des­cărcând-o în alte părţi, adeseori în livada celui ce-i necinstise sărbătoarea.

ZIUA NAŢIONALĂ A IORDANIEI
Cu ocazia sărbătoririi zilei naţio­nale a Iordaniei, Nicolae Ceauşescu a trimis o scrisoare oficială Regelui Hussein Ibn Talal, prin care adresa "cele mai calde felicitări, urări de să­nătate şi fericire personală, iar po­po­rului iordanian prosperitate şi pace". La 24 mai, o manifestare culturală organizată de Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea (IRRCS) a marcat evenimentul. În pre­zenţa ambasadorului iordanian la Bucureşti, Yasin Istanbuli, a corpului diplomatic român şi a conducerii IRRCS, s-au vizionat filme documen­­tare şi s-au citit impresii de călătorie în ţara arabă. Cu Regatul Haşemit condus de Hussein existau relaţii apro­piate, numeroşi specialişti ro­mâni fiind trimişi cu contract în ra­finăriile de la Zarka şi la linia electrică Akkaba - Amman.  

RESTANŢE LA PRĂŞITUL CULTURII DE PORUMB
În acea perioadă a lunii mai, la or­dinea zilei în agricultură era între­ţinerea culturilor. Operaţiunea de bază era efectuarea primei praşile la porumb, soia, sfecla de zahăr, prilej pentru "întreceri socialiste" şi în agricultură. În judeţul Cluj, activitatea diferitelor consilii locale a intrat în colimatorul ziarului judeţean Făclia. "Nu peste tot s-a făcut tot ce se im­pu­nea pentru accelerarea ritmului, scriau ziariştii. Aşa se explică faptul că în timp ce unităţile din consiliile unice Apahida, Viişoara, Iclod şi Mociu au efectuat praşila mecanică şi manuală pe suprafeţe mult mai mari decât me­dia pe judeţ, altele, cum ar fi cele din consiliile Aghireşu, Bonţida, Tu­reni şi îndeosebi Gilău, Huedin şi Panticeu au realizări sub nivelul posibilităţilor şi al cerinţelor, ceea ce implică acţiuni susţinute în vederea recuperării restanţelor ce se înre­gistrează."

FALSURI ÎN ACTELE ASOCIAŢIILOR DE LOCATARI
Uneori presa vremii prezenta ca­zuri de "încălcare a moralei socia­liste". Un astfel de articol a fost publi­cat în ziarul judeţean Oltul, pe tema falsurilor în actele asociaţiilor de locatari. Ziariştii "supuneau judecăţii opiniei publice" cazul unui administrator de bloc din Slatina: "Probabil că, în ipostaza de pensionar, s-a consi­derat absolvit de orice obligaţii mo­rale şi s-a apucat să delapideze. Falsi­ficând chitanţele pe baza cărora în­casa bani de la locatari, anulându-le pe unele, neînregistrându-le pe al­tele, el a bă­gat, prin aceste procedee, în buzunarul personal, mai bine de 64.000 de lei". Ce pedeapsă a primit vinovatul, nu mai relata ziaristul.

40 DE ANI DE TEATRU LA REŞIŢA
Teatrul de Stat Reşiţa se pregătea să aniverseze 40 de ani de la înfiinţare. Alături de alte 17 teatre, îşi începuse cariera în primii ani ai "făuririi socia­lismului" (1948-1950). În Banat, pri­mul teatru stabil se înfiinţase la Oraviţa (1817), iar la Caransebeş şi Bocşa Montană avuseseră loc adu­nări generale ale Societăţii pentru fond de teatru român. La Reşiţa însă, prima stagiune s-a deschis la 1 iunie 1949, la Casa Muncitorească, cu piesa "Cum­păna" de Lucia Demetrius. De-a lungul timpului, pe scena reşiţeană s-au jucat 235 de premiere. În repertoriul teatrului figurau dramaturgi precum Alecsandri, Delavrancea, Ca­mil Pe­trescu, Sebastian, Muşatescu, Paul Everac, dar şi Shakespeare, Mo­lière, Cehov, Gogol.

ORAŞUL BUFTEA, ÎNSCRIS ÎN "CURSA DEZVOLTĂRII MULTILATERALE"
La Plenara CC al PCR (12-14 aprilie), Nicolae Ceauşescu reluase tema îm­bunătăţirii traiului locuitorilor de la sate. "Vom crea condiţiile necesare pentru dispariţia treptată a deosebi­rilor dintre oraş şi sat, apropierea con­diţiilor de muncă şi de viaţă, ridicarea generală a nivelului de trai material şi spiritual", spusese atunci "Geniul din Carpaţi". În "cursa dezvoltării multilaterale" se înscrisese şi localita­tea Buftea (ridicată la statutul de oraş în 1968). În urbea din apropie­rea Ca­pitalei, existau două licee (agro­in­­-
du­s­trial şi energetic), cu o capacitate de 5.000 de elevi, iar producţia industrială marfă a oraşului se ridica la 2,5 miliarde de lei anual. CAP Buf­tea se distinsese, cum se putea oare altfel?, obţinând titlul de Erou al Noii Re­voluţii Agrare. Primarul oraşului, Ni­colae Rovinaru realiza pentru ziarul Informaţia Bucureştiului şi un scurt bilanţ în perioada Epocii de Aur: "În circa 20 de ani, prestările de servicii către populaţie au sporit de trei ori, iar volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţile comerciale de stat de mai bine de şapte ori. Dar poate cel mai convingător ar putea exprima aceste mutaţii structurale schim­bă­rile produse în conştiinţa oamenilor, în atitudinea faţă de oraş, pe care îl con­sideră al lor şi pe care se simt da­tori să-l facă mereu mai frumos, mai în pas cu exigenţele civilizaţiei socia­liste".