Jurnalul zilei: 30 ianuarie 1989

Foştii deţinuţi ţărănişti sunt iar hăituiţi cu arestări şi combinaţii informative. Presa scrie despre noile rea­lizări. Toate minciunile vechi sunt prezentate ca "noi". Românilor li se măresc salariile. Pe hârtie, căci în rea­litate plata la întreţinere, curentul şi gazul au crescut. La Budapesta se anunţă că România reprezintă un pericol nu­clear. Şi că se aşteaptă din partea ei acţiuni provocatoare.

Pericol nuclear românesc
Din declaraţiile lui Szuros, Securitatea a făcut multe spicuiri. Printre altele: "În prezent este exclus un atac armat al României asupra Ungariei, deoarece ambele ţări sunt membre ale Tratatului de la Var­şovia. Cu toate că s-a declarat că România are capa­citatea de a rea­liza bomba nucleară, cunosc nivelul economiei româneşti şi nu cred că România poate construi asemenea armă. (…) Încercăm totuşi să fim pregătiţi pentru orice provocare românească". Declaraţia s-a răspân­dit în viteză printre ma­ghia­rii şi românii din Transilvania – Ceau­şescu pregăteşte bomba atomică!

Panorama din Ungaria
Prin intermediul posturilor ma­ghiare de radio şi televiziune, ro­mâ­nii au aflat multe noutăţi, chiar înain­te ca acestea să fie transmise de Radio Europa Liberă. De acolo se se­si­zează şi ser­viciile speciale în compunerea rapoartelor. Într-un interviu acordat postului de radio Kossuth, Matyas Szuros, fost secretar al CC al PMSU, actualmente preşedinte al Parlamentului ungar, a declarat că "în România continuă dărâmarea sa­telor locuite în majoritate de ma­ghiari, nu sunt res­pec­tate drepturile omului, minorita­tea maghiară este lipsită de dreptul la cul­tură ma­ternă… Trebuie să fim pre­gă­tiţi pentru orice provocare româ­nească". "Relaţiile româno-ma­ghiare sunt necorespunzătoare", a conchis oficialul maghiar.

Ajutor din exil
Un eveniment ce tulbură comunitatea de suflet a naţional-ţărăniştilor sunt anchetele şi arestările ce începuseră anul trecut. La începutul lui ’89, nimeni nu ştie dacă şi cum s-au sfârşit... Ion Diaconescu a aflat prima dată de la Securitate ce se întâmplase. "Unul dintre cei doi băieţi ai lui Raţiu era căsătorit cu fata dirijorului George Georgescu şi locuiau la Paris împreună cu Tutu Georgescu, văduva dirijorului. Tutu Georgescu făcea frecvent călătorii în ţară, motiv pentru care era privită cu unele suspiciuni în cercul exilului românesc. Cu ocazia uneia din aceste vizite, ea şi-a vândut casa de la Bucureşti şi, în conformitate cu înţelegerea făcută cu Raţiu, a lăsat banii obţinuţi unor persoane indicate de el, urmând ca în contul acestor lei să-i dea el la Paris valută. Era vorba despre o sumă mare pe atunci, în jur de un milion de lei."      

Partid clandestin
În 1964, România declarase că e o ţară fără deţinuţi politici. Au fost eli­beraţi din închisori supravieţuitorii ţărănişti, liberali, masoni, legionari. În majoritatea cazurilor după ce, sub ameninţarea pedepsei cu moartea, se angajaseră să nu vorbească despre închisoare, să nu activeze politic şi... să fie la dispoziţia "organelor de stat". A Securităţii, adică. "Pentru cel mai mic incident eram imediat chemaţi şi ameninţaţi, fiind trataţi ca nişte infractori", povesteşte Ion Diaconescu, fostul lider al tineretului naţional-ţărănist. "Şansa a făcut ca în februa­rie 1987, Jean Marie Daillet, vice­pre­şe­din­te al IDC (Internaţionala Democrat-Creştină), să vină într-o vizită în Ro­mânia: Prietenii noştri din exil care cu­noşteau orientarea noastră i-au dat adresa lui Coposu, rugându-l să-i facă o vizită. Cu acea ocazie, PNŢ a aderat în clandestinitate la Internaţionala Democrat-Creştină şi de atunci suntem integraţi la acest curent mondial ale cărei obiective corespund întru totul liniei politice a partidului nostru. Desigur, această adeziune nu a putut fi dată publicităţii decât după legalizarea partidului în 1990."
Până atunci, foştii deţinuţi politici se întâlneau pe la nunţi, înmor­mântări şi alte evenimente private. Dar cine şi ce şoptea în rapoartele Securităţii despre afiliere, oare?!            

Creşteri salariale… de la partid  
Cititorul neavizat s-ar fi încântat de raiul relaţiilor de muncă din Ro­mâ­nia. Nici un sindicat, nici măcar un sin­gur "om al muncii", nu-şi exprimase public dorinţa unor creşteri sa­la­riale. Şi totuşi acestea se fac. "Nouă şi elocventă expresie a grijii statornice a partidului pentru creşterea nivelului de trai" – titrează Scînteia. Se în­cheie a doua etapă a "majorării re­tri­buţiilor oamenilor muncii începu­tă în august, anul precedent", vin preci­ză­rile. În consecinţă – 4,4 milioane de angajaţi au venituri mărite. Încă din anul trecut, altor 800.000 persoane le-au sporit pensiile. Reiese, contrar legilor economiei marxiste şi mai presus de orice mi­nune divină, că însăşi mintea conducătorului partidului a excretat sporurile salariale. Într-un efort inspirat de grija şi dragostea pentru popor, Ceauşescu a "produs" şi "produce" întruna mai binele lui.

Suspiciuni şi infiltrări
Zvonurile despre bani şi arestările făcute în căutarea "reţelei" menţin panica printre ţărănişti. "Persoanele care au primit banii, în afară de Puiu, erau necunoscute de noi, povesteşte Ion Diaconescu. Cea mai mare sumă o primea un oarecare Ferdinand de la Cluj cu obligaţia de a ajuta din ei fa­mi­lia şi prietenii lui Raţiu de la Turda. Ceilalţi primitori de la Bucureşti urmau să ajute cu pachete de medicamente şi alimente o serie de prieteni din PNŢ, printre care Coposu, Diaconescu, Puiu, Bani Ghica, dr Jovin, Constantinescu Klaps, Stelică Popa şi alţii. Se zice că lista fusese făcută de Klaps şi aprobată de Coposu. Dar cum la noi se află totul, şi această acţiune a ajuns la cunoştinţa Securităţii, banii au fost confiscaţi în totalitate, iar cei care îi primiseră arestaţi, printre aceştia fiind Puiu, Ferdinand de la Cluj, Roşu şi Geo Dănescu din Bucureşti, precum şi o femeie."