Găini cu orientare greşită

Sosise momentul în care trebuia să-mi schimb buletinul de identitate. Cu dosarul în mână, aşteptam la coadă, pe holul secţiei de Miliţie, în care dădeau şase uşi. Din când în când, apărea pe o uşă un miliţian, ca apoi să dispară pe alta. Curând şi-a făcut apariţia o ciurdă de ţigani (dinainte de Revoluţie), formată din cinci femei şi trei adolescenţi miro­sitori, gălăgioşi şi derutaţi.

O uşă s-a deschis şi un miliţian îi reduce la tăcere numai prin prezenţă. Un ţigan tânăr îşi face loc şi întreabă: "Şefu', tre' să dăm o declaraţie. La cine mergem?". "Staţi aci, în partea asta, şi să n-aud o vorbă!", îi răspunse omul şi intră pe altă uşă. Ciurda se înghesui în colţul indicat, lăsând la vedere băiatul mai răsărit şi două ţigănci mai grase care asi­gurau ariergarda. Noi, cei de la coada cu buletine, am suportat cu stoicism mirosul, până când o uşă s-a deschis şi un miliţian a zbierat la cineva nevăzut: "Bă, deschideţi dracu' fereastra aia, că murim aici de la împuţiţii ăştia!", şi a dispărut pe o uşă. "Bă" şi-a făcut apariţia imediat, sub forma unei femei de serviciu cu halat albastru, basma înflorată, care a deschis un geam. Apoi, s-a întors oripilată şi, cu aer superior, i-a zis tânărului să intre în birou ca să dea declaraţia.

Tânărul a intrat şi a stat preţ de trei persoane la coada noastră, apoi a ieşit răsuflând uşurat. În timp ce una dintre tinere intrase în birou, "Bă", femeia de serviciu, se apropie de ei şi începu să-i descoasă. Aşa află că toţi erau rude, că aveau casele în aceeaşi curte, că ei erau la masă, băuseră câte un gât de "doi ochi albaştri", mâncaseră câte un Bicaz (cârnat) şi stăteau de vorbă. Fana, cea mai tânără dintre grase, curăţa usturoiul pe care aveau să-l mănânce cu două găini puse la fiert când... "a venit să ne omoare doi români dinspre şosea", care-şi revendicau păsările, în număr de zece bucăţi, pe care "ziceau ăia că le-am furatără noi". "Să-mi sară ochii şi uite, am aci copilaşii, mă jur, că n-am furatără noi! Mă închin şi mă blastăm că nu!", sări ţiganca, făcând cruci mari în timp ce se apleca umbrind cu fundul de îm­pă­răteasă arabă spaţiul dintre două uşi. "Şi?", o iscodi "Bă". "Păi... săriră la bătaie, să ne omoare, nu alta", mai zise ţiganca, nevinovată.

O uşă se deschise şi apăru un miliţian care făcu linişte numai din privirile ochilor negri ca tăciunele. Se retrase brusc şi împinse în hol un ţigan mare şi gras, transpirat şi cu hainele rupte. Ciurda s-a repezit spre el într-un infernal vacarm. "Ochi negri" s-a năpustit în hol şi a strigat: "Ho! Fără gălăgie, că-l bag la beci!". Brusc s-a făcut linişte. Ţiga­nul s-a îndreptat din talie şi a făcut ordine. La declaraţii a intrat ţiganca mai bătrână.

Fana povesti cum a pus ea în "zamă un kil de ceapă, fo patru morcovi şi o lingură de sare. Să fierbeau acolo când, bătu-l-ar Dumnezeu de nebun, a sărit şi mi-a luat oala! A ridicat-o ca pă fulg! Al meu a sărit să i-o ia şi i-a pus piedică. I-a luat oala şi a fugit în casă, da... a dat peste găini, care l-a împiedicat şi-a căzut lat între ele cu oală cu tot. Ăla a zis că «Uite găinile mele!» şi s-a repezit să le adune. Copii zbierau şi Vasile (ţiganul borţos) a sărit la unu' să-l bată. Da, cum zice don' miliţian, s-a «orientat greşit», adică a sărit la el să-l bată, că nu mai vedea înaintea ochilor că şi găinile erau orientate greşit pă el. Dacă venise miliţianu' taman când Vasile fugea cu oala în casă unde era găinile... ce să facă?", zise ţiganca, lămurind pe "Bă".    

Adică, bunătate de găini fierte se duseseră pe apa Sâmbetei şi mai-mai să opărească celelalte găini furate, ascunse în casă, numai pentru că ticăloşii ăia de români veniseră să le recupereze. Un gând criminal mă îmboldea să fierb şi eu unicul pachet de tacâmuri şi să-l mănânc cu ustu­roi. Adică, să-i dau o altă orientare! Ptiu! Şi unde mai pui că mai aveam doar o persoană în faţa mea, depuneam actele şi trebuia să părăsesc terenul fără să aflu ce orientare aveau să capete găinile salvate.