Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În capitolul rezervat lunii august, din "Caleidoscopul sănătăţii", carte apărută la Editura Ceres, puteam citi în 1989 câteva sfaturi referitoare la igiena alimentaţiei vara, despre plantele medicinale ale lunii şi despre importanţa lunii august, Gustar, cum este numită în popor. Autorul, dr George M. Gheorghe, prezintă această lună ca fiind cea mai îndrăgită a anului: "Gustarul a însemnat pentru noi toţi simbolul libertăţii şi mândriei naţionale, bogăţia, virtutea, tăria şi izbânda noastră". El aminteşte de poeţi contemporani, precum Eugen Jebeleanu, în "Luminile lui August", care au cântat şi slăvit frumuseţea naturii. Nu uită nici de savanţi români, ca Gheorghe Marinescu şi Victor Babeş, care au definit-o ca fiind luna cea mai tonică pentru organism. Este perioada propice pentru odihnă şi tratament, de recuperare a stării de sănătate. Acum se culeg cele mai multe plante medicinale; este luna băilor şi curelor hidrominerale, a regimurilor de crudităţi, de salate şi fructe, a reînnoirii organismului, precizează autorul.
Plantele medicinale ale lunii sunt muşeţelul, roiniţa şi fasolea. Despre aceasta din urmă aflăm că este o plantă leguminoasă folosită atât ca aliment, cât şi ca medicament. Se folosesc păstăile fără boabe, datorită conţinutului lor în vitamina C, săruri minerale şi aminoacizi. Ceaiul se face din 20-30 de bucăţi de păstăi la 250 ml apă (fierte 15-20 de minute). Acest ceai înlătură excesul de apă din organism şi scade zahărul din sânge.
Tot în capitolul despre luna august întâlnim şi câteva informaţii despre peşte: carnea conţine 15-20% proteine complete, de bună calitate, lipide între 0,5%-16% ajungând uneori, în cazul peştilor marini, chiar până la 30%. Datorită conţinutului diferit în grăsimi, valoarea energetică a peştelui variază între 54 şi 230 calorii/100 g. Ficatul şi carnea de peşte au şi un conţinut bogat în vitaminele A şi B2, iar uleiul extras din ficat de peşte marin, cunoscut sub numele de untură de peşte, este un adevărat medicament. Valoarea alimentară a peştelui constă şi în cantităţile apreciabile de minerale ca: fosfor, calciu, iod, fluor, potasiu, sodiu, cupru, magneziu. Grăsimea de peşte este uşor digerabilă fiind semilichidă şi uşor atacată de enzimele digestive şi intestinale. În dieta copiilor, bătrânilor, convalescenţilor şi bolnavilor este un excelent aliment-medicament. Autorul atenţionează cititorii asupra faptului că peştele, datorită cantităţii mari de apă din ţesuturi şi a prezenţei lipidelor, este un mediu prielnic dezvoltării microorganismelor, alterându-se cu uşurinţă în timpul verii. Manipulat şi păstrat în condiţii igienice, peştele proaspăt se poate consuma sub diferite forme fără să-şi diminueze valoarea sa nutritivă: fiert, fript sau prăjit, deoarece subacţiunea temperaturilor ridicate la suprafaţă se formează o crustă din proteine coagulate, care nu permite ca substanţele nutritive din carne să se piardă. Peştii slabi (ştiuca, şalăul, păstrăvul) sunt recomandaţi în dietă. În general, carnea de peşte, fie că provine de la peşti slabi sau de la cei cu un conţinut mai mare în grăsimi, se digeră mai uşor decât alte cărnuri, datorită faptului că este formată din fibre scurte. Peştele se poate conserva (ca şi carnea de vită) prin: deshidratare, refrigerare, congelare, sărare, afumare şi sterilizare. Peştele mai conţine două componente comestibile: icre şi lapţi. Icrele sunt foarte bogate în săruri minerale, mai ales în fosfor, sub o formă uşor asimilabilă. De asemenea, vitaminele B1 şi B2 se găsesc în cantităţi apreciabile. Valoarea alimentară a 100 g icre este aproximativ de 120-160 de calorii. Lapţii sunt bogaţi în substanţe azotate, fosforate şi vitamine din complexul B. Datorită calităţilor nutritive, carnea de peşte, icrele şi lapţii reprezintă un preţios aliment şi medicament natural, concluzionează dr George M.
Gheorghe.
Să ne amintim că în 1989 în magazinele româneşti se găseau numai peşti congelaţi aduşi de prin alte ţări sau conserve de peşte şi foarte rar icre.
