Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În decembrie 1989, Mark Brayne era corespondent diplomatic al BBC Radio World Service. După "o toamnă extraordinară", cum o descrie jurnalistul, cu toţii la Londra aşteptau să se întâmple ceva în România.
Fusese corespondent în Europa de Est şi vizitase ţara în 1981 şi 1982. Apoi a fost declarat persona non grata pentru un reportaj "ireverenţios" despre Nicolae Ceauşescu şi cultul personalităţii, realizat printre altele şi la Scorniceşti. Mark Brayne a fost însă primul jurnalist BBC care a ajuns în Bucureşti în timpul Revoluţiei.
Era luni când a auzit prima oară că se trage la Timişoara de la un turist ungar care ieşise din ţară cu o înregistrare audio în care se puteau auzi focurile de armă.
"Îmi amintesc că mi-am spus: uau, este ceva mare", povesteşte Brayne. Aşadar a început să scrie despre evenimentele din ţară, primind informaţii de la turiştii maghiari care ieşeau din România.
La 21 decembrie, în ziua în care Ceauşescu organiza un miting în Bucureşti, jurnalistul a primit un telefon de la departamentul de monitorizare al BBC. "Mi-au spus: Mark, nu ştim ce se întâmplă, dar este foarte ciudat. Televiziunea publică din România tocmai a întrerupt brusc discursul lui Ceauşescu şi cred că am auzit pe fundal oameni strigând jos comunismul, jos Ceauşescu", povesteşte Brayne.
În ziua aceea, aeroporturile din România erau închise, aşadar a luat primul avion spre Belgrad, iar acolo a convins un taximetrist să-l ducă până în Bucureşti. "Am încercat să intrăm pe la Porţile de Fier, nu pe la Timişoara, pentru că ştiam că acolo se trage. Parcă era un război civil în ţară", povesteşte reporterul BBC. După ce a încercat îndelung să-i convingă, vameşii români l-au lăsat să intre în ţară.
CEA MAI SCUMPĂ CURSĂ CU TAXIUL DIN ISTORIA BBC
Au condus apoi toată noaptea, ningea foarte tare şi era cumplit de frig. Au trecut prin Craiova şi au fost surprinşi să vadă oraşul foarte liniştit, fără nici un semn de Revoluţie. Cu totul alta a fost prima impresie când au ajuns la Bucureşti, unde, pentru a evita schimburile de focuri de la Hotelul Intercontinental, au ocolit Bucureştiul până au ajuns la un hotel numit Modern. Apoi a plătit cursa taximetristului, despre care jurnalistul spune că a fost, probabil, cea mai scumpă din istoria BBC - 1.650 de dolari.
A găsit o legătură telefonică la hotelul Modern, iar după ce a închiriat o cameră a sunat la BBC pentru a intra în direct. Deşi nu putea înţelege ce i se spunea prin telefon, din cauza focurilor de armă care se auzeau în apropiere, colegii i-au spus să ţină geamurile deschise pentru ca ascultătorii să poată auzi ce se întâmpla în Bucureşti. În seara zilei de sâmbătă, 23 decembrie, îşi aminteşte Mark Brayne, doi jurnalişti străini au fost omorâţi: unul de un tanc, Jean Luis Calderon, iar cel de-al doilea, probabil belgianul Danny Huwe, împuşcat în timp ce făcea un stand-up în faţa camerei în timpul nopţii, cu luminile asupra sa.
"NICIODATĂ NU AM MAI PLÂNS" CA ÎN ZIUA DE CRĂCIUN
Jurnalistul a mers la biserică pentru a înregistra clopotele bisericii şi slujba şi îşi aminteşte de atmosfera frumoasă din ziua aceea, când oamenii au scos aparatele de radio pe balcoane, iar muzica difuzată de postul public de radio se auzea pe străzile din centrul capitalei. Reportajul pe care urma să-l transmită la BBC începea cu sunetul clopotelor. "Am repetat de mai multe ori textul, însă de fiecare dată când ajungeam la un anumit punct simţeam cum încep să-mi curgă lacrimile. M-am pocnit peste faţă şi am intrat în direct. Am reuşit să mă abţin, dar în momentul în care am încheiat transmisiunea, am simţit un ţunami de emoţii care m-a copleşit, o eliberare fantastică. Şi am izbucnit în plâns. Niciodată nu am mai plâns ca atunci", mărturiseşte jurnalistul.
Toată lumea cânta "Deşteaptă-te, române!" şi aştepta o veste, "marele anunţ", mai spune reporterul BBC.
S-a întâmplat seara, când televiziunea publică a difuzat înregistrarea video cu execuţia cuplului Ceauşescu. În foaierul hotelului, unde se afla alături de alţi români, s-au deschis imediat sticle de şampanie. "Cu toţii se simţeau eliberaţi, erau fericiţi, euforici, cu excepţia a două persoane, care au spus: suntem trişti că au murit, pentru că ar fi trebuit să fie supuşi mizeriei pe care ne-au forţat să o trăim; ar fi trebuit să ştie cum este să nu ai mâncare; cei doi credeau că au avut o moarte prea uşoară. Nu era nici o urmă de regret în vocea lor", povesteşte jurnalistul. El îşi aminteşte că, la acel moment, s-a gândit că "execuţia trebuia să aibă loc, pentru că poporul nu s-ar fi oprit până când Ceauşescu nu era mort".
BRAYNE A DEVENIT PSIHOTERAPEUT ÎN URMA EMOŢIILOR TRĂITE LA REVOLUŢIE
Mark Brayne mărturiseşte că a fost marcat de experienţa foarte intensă pe care a reprezentat-o Revoluţia. Emoţiile puternice trăite în acele zile l-au schimbat mult, l-au "iluminat" şi au reprezentat unul dintre motivele pentru care a renunţat la profesia de jurnalist şi a devenit psihoterapeut. "Am fost foarte mişcat de evenimente, erau atâta bunătate, atâta dorinţă de bine, iar regimul fusese atât de rău", continuă el.
Brayne se declară fascinat de psihologia oamenilor precum Nicolae Ceauşescu. "Nu era un om rău. El şi Elena credeau cu naivitate că fac ce trebuie pentru România. Însă erau oameni cu mari dereglări de personalitate, aş putea spune chiar că aveau probleme psihologice", mărturiseşte Brayne. România era, în opinia sa, un loc al extremelor, "al căldurii şi umanităţii extreme, dar şi al durităţii, sărăciei şi cruzimii extreme; iar Ceauşescu reprezenta această latură negativă, întunecată, a ţării".
BANII NU AVEAU NICI O VALOARE, IMPORTANTĂ ERA NATURA RELAŢIILOR
Spre deosebire de restul statelor est-europene, unde "era loc de umanitate, era un alt fel de comunism", în România totul era controlat, exagerat, un loc îngrozitor şi un sistem îngrozitor, crede jurnalistul. El mai spune că, din cauza presiunii atât de mari exercitate de Ceauşescu, "descătuşarea a fost foarte violentă, mult mai dramatică".
În opinia sa, Europa de Est a fost un loc al paradoxurilor, pentru că, deşi sistemul era teribil, oamenii erau minunaţi, erau o căldură şi o solidaritate impresionante între oameni, continuă Brayne. "Germania mea preferată a fost Germania de Est. Am iubit Europa de Est, unde oamenii trebuia să fie amabili unii faţă de ceilalţi, trebuia să se bazeze unii pe ceilalţi şi să împartă totul. Banii nu aveau atunci nici o valoare, deci cel mai important lucru era natura relaţiilor dintre oameni", spune jurnalistul. Mark Brayne descrie evenimentele din decembrie 1989 drept o victorie a binelui asupra răului. "A fost ca şi cum apăruse lumina, iar întunericul dispăruse brusc. Oamenii se îmbrăţişau, plângeau şi cântau împreună", spune jurnalistul.
PRIMA VACANŢĂ ÎN ROMÂNIA
După Revoluţie, s-a întors de mai multe ori în ţară. Prima oară în ianuarie 1990, când, spune el, a fost profund indignat de faptul că oamenii au început să spună că nu a fost o Revoluţie, ci o lovitură de stat. "Prostii! A fost fără îndoială revoluţie. Într-adevăr, politicienii şi Iliescu au profitat de situaţie şi au pus mâna pe putere. Au fost un produs al vechiului sistem şi au condus apoi România aşa cum au putut şi învăţat. Dar aşa se întâmplă în orice revoluţie, nu oamenii obişnuiţi preiau puterea", spune, indignat chiar şi acum, Mark Brayne. În această vară, jurnalistul a petrecut o lună în Transilvania şi s-a declarat profund impresionat de bunătatea si naturaleţea oamenilor. El spune că România deţine un loc primordial în cultura europeană, că este bine acum, un loc normal, unde oamenii încearcă să ducă o viaţă normală, oricât de dezamăgiţi ar fi de cei care i-au condus până acum.
Citește pe Antena3.ro
