"Amputaţii" de la calendar

Reţeaua sanitară a judeţului dispune de un număr apreciabil de medici. În aceste condiţii, asistenţa de la sate trebuie să se bucure de permanenţă, inclusiv în zi de duminică. Şi, se poate aprecia, o asemenea permanenţă, necesară şi salutară, există în marea majoritate a unităţilor sa­nitare de la sate.

Sunt însă şi locuri, de regulă acolo unde nici organele locale de partid şi de stat nu-şi exercită autoritatea cum se cuvine, în care prezenţa medicilor în dispensare, spre sfârşitul şi începutul săptămânii cu deosebire, este pusă sub semnul întrebării. Raidul nostru, realizat împreună cu dr Elena Maria Amzărescu, medic inspector al direcţiei sanitare judeţene, ne-a evidenţiat unele aspecte menite să determine măsuri din partea factorilor în drept.

Dispensarul medical Amara are şapte medici, cu stomatologul, dar, cu excepţia celui din urmă, toţi fac naveta la Slobozia. Comuna dispune de posibilităţi de cazare, sunt aici nişte apartamente deosebite (în care însă locuiesc persoane care au serviciul la Slobozia!), dar se pare că nici de o parte şi nici de alta (a Consiliului Popular şi a unităţii sanitare) nu a existat vreo preocupare în acest sens. Medicii  de aici, în acea zi de luni, erau la datorie şi, cum aveam să constatăm şi cu alte prilejuri, nu sunt probleme cu prezenţa lor în dispensar sau în comună, conform programului. Dar când me­di­cul locuieşte în comună şi peste noapte, se ştie, lucrurile sunt mai bune şi chiar mai fireşti.

La un dispensar din Griviţa, nici un medic. După registrul de consultaţie, aici a fost linişte sâmbătă după-amiază, duminică şi, cum se vede, luni. Dr Daniela Stan nu a fost nici cu o săptămână în urmă du­mi­nica în dispensar. De fapt, noi fuse­se­răm sesizaţi că aici de sâmbătă până marţi găseşti mai greu un me­dic. Nu ne pripim să tragem nici o concluzie, subliniem doar că nici stomatologul, Teodor Iordăchescu, nu era la program. Sâmbătă avusese, chipurile, zi de laborator (înţelegeţi dumneavoastră de ce sâmbăta), iar luni... cabinete murdare, neprimitoare.

Nici la Miloşeşti nu am găsit nici un medic. Numai îngrijitoarea, care ne spune că a fost doar Don' Trică, oficiantul. Ne este aproape imposibil să vă descriem ce am văzut aici, în comparaţie cu imaginile curate de la grădiniţa aflată sub acelaşi acoperiş. De câtva timp, problemele sanitare ale Miloşeştiului sunt aceleaşi, ba chiar mai mari, ceea ce reclamă măsurile cuvenite.

Cum Reviga nu a ridicat pro­ble­me, mergem mai departe la Cocora. Dr Corina Voicu, medic stomatolog, conform programului, trebuia să fie în cabinet. Înţelegem din privirea asistentei Pantea Rădulescu bine faptul că ne aflam într-adevăr în zi de luni...

Dr Ştefania Ristache de la Grindu, locuind în comună şi, mai ales, fă­cându-şi meseria cu răspundere, este o prezenţă activă aici. Nu demult însă, în dispensar a mai sosit un "coleg", dr Ionel Dan Hanganu, care de vineri până marţi nu apare nici în comună, iar când se află în dispensar...
Ion Alecu



În ziua de 23 martie 1988, Ion Ilinca, din Mihail Kogălniceanu, are ghinionul să rămână în pană cu autoturismul său (I-IL-7462) în apro­pierea autoservice-ului din Bucu. De bună credinţă fiind, cere ajutorul meseriaşilor de aici, la propunerea acestora acceptând chiar să se execute şi o serie de alte operaţiuni de întreţinere a tini­chi­geriei şi motorului. Speranţele sale de a-şi vedea maşina cât mai repede pusă pe roate aveau să fie rapid spulberate, deoarece, imediat după des­chiderea comenzii, şeful unităţii, Marian Rotaru, îi pune la dispoziţie o lungă listă cu materialele şi piesele pe care trebuie să le procure pe cont propriu. Neavând încotro, începe să alerge pe la Slobozia, Bucureşti şi Piteşti şi, până la urmă, reuşeşte să aducă tot ce i s-a cerut. Prea târziu însă, pentru simplul motiv că, între timp, meseriaşii de la Bucu îi dezmembrează aproape complet maşina de tot ce mai avea bun pe ea, piese şi subansambluri folosite, chiar dacă unele aveau un grad avansat de uzură, la reparatul altor autoturisme şi, fireşte, taxate ca fiind noi!

Între două drumuri de la M. Ko­gălniceanu la Bucu şi mai multe discuţii cu şeful unităţii autoservice încep să se încheie nişte procese-verbale în care se face lista sustragerilor, cu promisiunea că acestea, inclusiv chiuloasa, ca să dăm un exemplu pentru a vedea amploarea lor, vor fi "repuse în operă". Cu o singură condiţie însă: să achite anticipat costul reparaţiilor pentru a-şi putea încasa şi meseriaşii retri­bu­ţii­le! Prin septembrie 1988, după de­cla­raţia sa, i se dă lui Marian Rotaru suma de 6.000 de lei pentru care primeşte chitanţa nr. 206, nedatată, bani ce aveau să fie predaţi la casierie mult mai târziu, respectiv la 3 noiembrie. La 23 decembrie i se mai taie o chitanţă cu nr. 234, pentru suma de 4.885 de lei, act evidenţiat şi în re­gistrul de casă din 29 decembrie, şi la contabilitatea unităţii, dar lui Ion Ilinca i se arată copia chitanţei nr. 235, din care rezultă că ar avea de plată exact 5.498,20 de lei. Deci, dintr-un condei, o diferenţă de 613,20 de lei, care urma să intre direct în buzunarul încăpător al lui Marian Rotaru.

Am prezentat sistemul de lucru de la Autoservice Bucu, foarte uşor de descifrat, cu toate insistenţele, greu de înţeles şi acceptat ale contabilei-şefe Aurelia Diaconu de "a fi înţelegători şi a trece cu vederea". Dacă s-ar fi dat dovadă de exigenţa necesară, impusă de rigorile unei funcţii de conducere, şirul ile­ga­li­tă­ţi­lor de la Autoservice Bucu, asupra că­rora noi am mai insistat şi altă dată, în urma demersurilor noastre des­coperindu-se un prejudiciu de­s­tul de important, ar fi fost de mult cur­mat, iar respectul faţă de cetă­ţean ar fi fost repus în drepturile sale fireşti.
V. Burlacu, G. Staicu
Tribuna Ialomiţei, nr. 2.697 din 1989