Artişti scoşi de la radio pentru "interpretări agresive"

Presiunea politică, propaganda, îndoctrinarea exercitate prin intermediul radioului şi televiziunii nu se făceau doar cu ajutorul emisiunilor tematice, ci şi prin "tăierea" le­gă­tu­rilor cu Occidentul, în forma lor... mu­zicală! Robinetul de la care curgeau spre români acorduri capitaliste a fost strâns uşor-uşor, pentru ca în 1989 nici măcar să nu mai picure!

"S-a ajuns într-acolo încât să se di­fu­zeze numai muzică românească - povesteşte realizatorul de emisiuni radio Titus Andrei. Erau producţii cu duiumul, pentru că se făceau şi multe festivaluri în care se cânta numai şi numai muzică tematică. Festivalul Cântecului Ostăşesc «Te apăr şi te cânt, patria mea!». Concursul Cân­tecului de Pace. Concursul de Cântece muncitoreşti. Festivalul Cântecului Politic pentru Tineret de la Costineşti, care era de fapt fostul Festival al Cântecului de Dans de la Costineşti, rebotezat în spi­ritul regimului comunist."

Radioul era obligat să înre­gis­treze piesele din aceste festivaluri şi să le difuzeze atât în programele muzicale de la radio, cât şi în emisiunile de gen. La Festivalul Mamaia nu se mai dădeau premii diferenţiat - trofeu, locurile I, II şi III. Criteriile după care se premiau piesele - denumite "lau­reate" - erau politizate, desigur. Cântecele trebuia să fie cât mai mobilizatoare, educative, pline de osanale. Chiar şi Festivalul Melodii, care era un fel de Mamaia al Bu­cureştiului, începuse să se politizeze. Toate aceste piese mai mult sau mai puţin tema­tice erau prezentate la radio în mo­duri diferite, după cât de devotaţi regi­mului erau redactorii. Unii se limitau la a le anunţa sec titlul, compozitorul, textierul şi interpretul, alţii le prezentau cu surle şi trâmbiţe.

Compozitorii mai scăpau în asemenea festivaluri şi câte o melodie de dragoste, numai că şi acestea trebuia să fie cu "seninul din ochii tăi", "dor nemărginit", "la braţ cu tinereţea", "cer fără nori", "iubesc tot ce-i mai frumos în această lume". Texte pacifiste, pozi­tive, caline, care propovăduiau filo­sofia că nimic rău nu se poate în­tâm­pla în lumea aceasta. O filosofie tocmai bună de îndoctrinat copiii şi adolescenţii. Trăiam cu toţii într-o "lume minunată", o "lume fără în­tuneric". Cel puţin aşa se auzea de la radio!

"În 1989, s-a atins apogeul în ma­terie de comenzi în muzica de la radio. Bieţii compozitori dădeau piese foarte bune, melodioase, care se pot asculta oricând, dar cu texte în tiparul vremii. Versurile au nenorocit zeci, sute de cântece care ar fi avut şanse reale să devină şlagăre", spune Titus Andrei.
În radio se găsea muzică străină: multă muzică din Occident, dar şi mai multă din statele comuniste. "Toate aceste piese ajungeau în România, pentru că şi ţara noastră făcea parte dintr-un circuit internaţional muzical. Doar că noi le ascultam, le stocam şi nu le difuzam pe post, pentru că nu aveam voie", continuă Titus Andrei.  

În '88 mai puţin, dar în '89 în mod expres, solişti precum Loredana Gro­za, Silvia Dumitrescu sau Ga­briel Cotabiţă erau interzişi pe mo­tiv de "interpretări agresive". Erau prea în forţă, prea vioi, prea energici pe scenă. "Pe lângă aceştia şi toţi «fugiţii» din ţară, interzisă era toată muzica rock. Cine ştie cum reuşeam să mai introducem în emi­sie câte o piesă pop, câte o ba­ladă! Dimineaţa, de la 8:00 la 9:00, aveam «La microfon melodia pre­ferată». Dacă până prin 1988 mai strecurau şi câte o piesă străină, în 1989, redactorii erau obligaţi să di­fuzeze numai şi numai muzică ro­mânească. Din muzica autohtonă erau preferate folclorul şi ro­manţele, pentru care existau emisiuni de sine stătătoare", povesteşte realizatorul de programe.

Una dintre emisiunile preferate de melomani era "O melodie pentru fiecare", devenită celebră pentru de­dicaţiile pe care puteau să şi le dea oamenii în preambulul cântecelor. Dar, la un moment dat, s-au interzis chiar şi aceste mici bucurii - de­dicaţiile. Singurele texte din emisiune ajunseseră să fie doar comentariile redactorilor despre diverse grupaje muzicale. Până să se ajungă să se interzică total muzica occidentală, fusese introdusă cerinţa ex­pre­să de a nu se difuza două melodii străine una după alta. Titus Andrei a avut "tupeul" de a difuza la Radio Tineret, într-o dimineaţă, o succesiune de patru-cinci piese străine, "furat" fiind de o selecţie ABBA. Faptul nu putea fi tre­cut cu vederea. A fost chemat la con­ducerea Radio-televiziunii şi sanc­­ţionat. Aşa se întâmpla cu toţi cei care nu se supuneau noilor reguli. În ultimele luni ale lui '89, cei din Radio îşi şopteau pe holuri "Ce ne facem? Până unde o să se ajungă?"...