Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!

19 Dec 2009 • 00:00

Din Raportul Comisiei senatoriale care a analizat evenimentele din Decembrie 1989 reiese că, în ziua de 19 ale acelei luni, la Timişoara s-a strigat pentru prima oară "Armata e cu noi!". Iar generalul Ştefan Guşă ar fi evitat atunci războiul civil.

Din rapoartele grupurilor de cercetare reţinem că, până în dimineaţa zilei de 19.12.1989, penetrarea coloanelor de manifestanţi se făcea cu multă uşurinţă, după această dată, datorită organizării coloanelor preponderent muncitoreşti, pătrunderea în coloane se făcea cu mare dificultate. De menţionat că, începând din seara zilei de 18.12.1989 oficial, grupurile de cercetare au acţionat în oraş fără armament şi muniţie asupra lor, acesta fiind depus la Comandamentul Marii Unităţi Mecanizate în lăzi sigilate.

Detaşamentul de cercetare dislocat la Timişoara a fost regrupat şi în ziua de 22.12.1989 s-a înapoiat la Buzău. Pe parcursul întregii misiuni desfăşurate în municipiul Timişoara, grupurile de cercetare nu au făcut uz de armă, reîntorcându-se în unitatea de origine cu întreg armamentul şi muniţia din dotare.

De reţinut că, în vederea cunoaşterii stării de spirit existente în rândul muncitorilor de pe marile platforme industriale ale Timişoarei, cadre de cercetare din UM 01171 Buzău au primit misiunea de a se infiltra în diferite întreprinderi, unde, în baza discuţiilor purtate cu muncitorii, să determine printre altele cauzele revoltei şi intenţiile muncitorilor. În acest context, pe timpul îndeplinirii misiunii, doi subofiţeri de cercetare au fost reţinuţi de muncitori şi predaţi organelor de Miliţie care, determinându-le apartenenţa pe baza unor dovezi de împuternicire, i-au pus în libertate.

Se impune a preciza că personalul specializat în acţiuni de cercetare îndeplineşte aceste misiuni, de regulă, prin observare şi ascultare, urmând în special evitarea posibilităţii de a fi descoperiţi.

Pornind de la această situaţie cu totul întâmplătoare, o parte din ofiţerii fostei Securităţi a încercat şi continuă a interpreta folosirea acestei unităţi militare de cercetare în adâncime în scopuri diversionist-teroriste, şi nu informative. Înainte de a justifica acţiunile forţelor proprii au încercat să atribuie acestei unităţi militare tot ceea ce ar fi putut fi realizat de unităţi speciale ale Securităţii sau de agenţi străini. Activitatea militarilor din această unitate angrenaţi în acţiunile dintre 17 şi 22.12.1989 nu confirmă învinuirile atât de des exprimate de unii securişti sau oameni politici rămaşi în continuare fideli regimului ceauşist. (...)

Aşa cum rezultă din declaraţiile unor martori, şi în noaptea de 18/19.12.1989 patrule mobile care acţionau în oraş desfăşurau acţiuni de arestare.
Marin Paul Cătălin declară că: "... În noaptea de 18/19.12.1989 am oprit două maşini Dacia... mi-au arătat o legitimaţie pe care era scris Departamentul Securităţii Statului... erau două persoane civile care duceau un tânăr îmbrăcat în blugi, în pumni şi înjurături..." (Dosar Cercetare nr. PS8 pag. 133).

La ora 20:27 pe aeroportul Timişoarei aterizează o aeronavă Boeing 707 venită din Iordania. Decolează la 20:35. Se fac cercetări asupra scopului venirii acestui avion. Se pretinde că a ridicat carne (berbecuţi).

Între orele 20:00 şi 24:00 (18.12.1989), manifestanţii de la Fabrica de Pâine şi din Bd Gheorghe Lazăr s-au retras, dar au continuat încercările de pătrundere spre Consiliul Popular Judeţean, Consiliul Municipal, Fabrica de Cauciuc şi au fost provocate incendii prin folosirea sticlelor cu benzină la fabrica de ulei. Pe timpul nopţii au fost trimise noi forţe pentru întărirea dispozitivelor de apărare la obiectivele unde presiunea mulţimii crescuse. Încercările repetate de pătrundere în depozitele de armament şi muniţii ale unităţilor militare au fost respinse cu foc de avertisment. (Documentar MApN). (...)

În noaptea de 18/19.12.1989, în cartierele mărginaşe a fost reluată acţiunea de distrugere şi devastare a unor magazine, totodată au fost incendiate magaziile de produse finite de la IMT şi a depozitelor de materiale din Freidorf. Unii directori de întreprinderi s-au adresat unităţilor militare pentru acordarea de ajutor armat împotriva acţiunilor de distrugere.

În dimineaţa zilei de 19.12.1989, între orele 0:30 şi 1:30, gl mr Guşă Ştefan a convocat din nou toţi comandanţii de unităţi la Comandamentul UM 01024 Timişoara pentru o analiză a evenimentelor parcurse şi pentru a se face unele precizări privind ziua în curs.

Cu acest prilej s-a dispus reducerea efectivelor din oraş şi înlocuirea acestora cu patrule. Au fost însă menţinute dispozitivele realizate la Consiliul Popular Judeţean şi Municipal, precum şi la unele obiective economice importante.

Comandanţii de unităţi au fost informaţi despre apariţia unor noi focare de revoltă în exteriorul oraşului (Fabrica de zahăr şi Depozitul de lemne), totodată s-a precizat că se încearcă cu insistenţă pătrunderea în depozitele de armament şi muniţii, precum şi dezarmarea militarilor.

Cu referire la şedinţa desfăşurată, Bălan Eugen declară: "... Pe timpul şedinţei de la 19.12.1989, unul dintre participanţi a raportat că un grup de cinci-şase persoane au încercat să pătrundă în Depozitul de Armament şi Muniţii al uneia din unităţi. În acest moment, domnul gl Guşă a ordonat ca împotriva tuturor celor care vor ataca unităţile militare sau depozitele acestora să se tragă după somaţie...". (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 71, 279).

Începând cu ora 7:00 (19.12.1989), acţiunile revoluţionare au marcat o schimbare esenţială determinată de apariţia primelor manifestări protestatare de masă a muncitorilor din întreprinderile timişorene şi, îndeosebi, de la întreprinderile 6 Martie, Azur, Elba şi Solventul.

La Întreprinderea 6 Martie, militarii existenţi în incinta acesteia au fost atacaţi cu pietre şi şuruburi. Pentru calmarea spiritelor s-a cerut sprijinul directorului întreprinderii şi primului secretar al Comitetului Municipal de Partid - Petru Moţ.

La ora 9:00 (19.12.1989), gl mr Guşă Ştefan a ordonat grupurilor de cercetare de la Buzău ca, sub acoperire conspirativă, să pătrundă în întreprinderi pentru a determina starea de spirit a muncitorilor şi în ce constau revendicările acestora.
Între orele 12:00 şi 13:00 (19.12.1989), la Comandamentul UM 01024 Timişoara a avut loc o nouă convocare a comandanţilor la care a participat şi gl lt Ilie Ceauşescu. Din discuţiile purtate a rezultat creşterea pericolului de dezarmare a militarilor şi de atacare a depozitelor de armament şi muniţie, precum şi declanşarea unor acţiuni specifice de război psihologic de teroare şi hărţuială. (Fond special MApN "Decembrie 1989"). Gl lt Ilie Ceauşescu a cerut ca armata să rămână în stradă afirmând: "... Tulburările sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste, scopul lor este răsturnarea socialismului şi întoarcerea la capitalism...".

În cursul aceleiaşi zile, gl lt Ilie Ceauşescu a vizitat şi alte unităţi din garnizoană, unde a prezentat expuneri despre încercarea unor puteri străine de a destabiliza situaţia din România.
În jurul orei 11:00 (19.12.1989), Radu Bălan încearcă din nou să calmeze spiritele agitate ale muncitorilor de la Întreprinderea Elba. Concomitent, din ordinul lui Ion Coman, Cornel Pacoste şi Ilie Matei intră în UMT şi încearcă fără efect să realizeze o legătură cu muncitorii. Muncitorii scandează "Libertate, democraţie, demisia lui Ceauşescu!". Dialogul este respins.

În aceeaşi zi, la ora 14:00 (19.12.1989), Ion Coman a cerut gl Guşă să se deplaseze la Întreprinderea Elba pentru a îl scoate de acolo pe Radu Bălan, reţinut ca ostatic de muncitori. Sosit la întreprindere, însoţit de aghiotantul său, de un ofiţer de transmisiuni şi de un pluton de militari în termen, gl Guşă a fost întâmpinat cu huiduieli şi injurii datorate incidentului produs prin împuşcarea din greşeală a unei femei de un militar care asigura paza întreprinderii şi utilizase defectuos armamentul. Ca urmare a discuţiilor purtate de gl Guşe cu muncitorii, precum şi după îndepărtarea plutonului însoţitor de la poarta întreprinderii, în baza afirmaţiei potrivit căreia "«... Oameni buni, de ce vă distrugeţi oraşul?», la care mulţimea a răspuns «Nu noi, nu noi!» (era normal, nu muncitorii timişoreni erau cei care distrugeau oraşul), Armata nu are nimic de împărţit cu oamenii care dacă vor să manifesteze să o facă în mod paşnic, să nu atace soldaţii...". Atitudinea muncitorilor s-a schimbat, astfel că, la plecarea ofiţerilor, o parte a mulţimii adunate în incinta întreprinderii a strigat pentru prima dată "Armata e cu noi!".

Întors de la Întreprinderea Elba, gl Guşă, a raportat lui Ion Coman "... că la uzină nu sunt huligani, sunt oameni furioşi care i-au arătat gloanţele trase în ei, de acum în stradă ies muncitorii...".

În acest timp (19.12.1989), în mai multe unităţi economice, muncitorii au încetat lucrul,
s-au strâns în curţile interioare şi au început să îşi exprime deschis nemulţumirea faţă de regimul ceauşist. S-au scandat lozinci antidictatoriale şi s-au formulat revendicări economice şi politice.

La ora 18:00 (19.12.1989), un detaşament de paraşutişti de la Caracal a sosit la Timişoara, unde a fost trecut în rezerva de forţe.

Înţelegând răsturnarea situaţiei şi impresionat probabil de cererile ferme ale muncitorilor, care în fapt exprimau un deziderat al tuturor românilor, la ora 13:50 (19.12.1989), gl mr Guşă Ştefan a ordonat retragerea în unităţi a tancurilor şi TAB-urilor, precum şi a unei părţi din efectivele dislocate în oraş. Totodată, s-a ordonat replierea forţelor rămase în dispozitive, în apropierea zidurilor clădirilor, permiterea penetrării dispozitivelor de către coloanele muncitoreşti paşnice şi interzicerea totală a folosirii armamentului. Această hotărâre luată cu toată responsabilitatea a salvat Timişoara de la un război civil. Trebuie remarcat faptul că, în mai multe cazuri, Armata dăduse semne evidente de fraternizare cu manifestanţii. Poate că acest lucru a fost un actor determinant în emiterea ordinului de retragere al armatei dat de Ş. Guşă.

Iată ce declară doamna Marin Doina Ecaterina: "... La data de 19.12.1989 se mai aflau militari în jurul Catedralei, dar numărul lor fiind foarte mic în comparaţie cu Miliţia şi civilii înarmaţi care se găseau pe stradă...". (Dosar Cercetare nr. PS8, pag. 134).

La ora 19:30 (19.12.1989), dispozitivul UM 01185 a fost atacat de persoane neidentificate cu foc de armă, fiind rănit un ofiţer (documentar MApN).
Pe timpul nopţii totuşi, au continuat a funcţiona 13 patrule militare şi au fost luate măsuri pentru paza suplimentară a depozitului Peco. Concomitent, efective ale MApN-ului au participat la stingerea unor incendii la Întreprinderea IAEM, la CAP etc.

La Inspectoratul General al Min. Interne, din ordinul lui Ion Coman se prezintă doi ofiţeri de paraşutişti pentru a asigura informarea periodică a acestuia cu activitatea Inspectoratului. Generalul Mihalea acceptă cu dificultate prezenţa celor doi, fiind convins că aceştia aveau misiunea de a ţine sub supraveghere instituţia.
Totodată, au fost dispuşi paraşutişti şi în jurul Miliţiei Judeţene.

În zilele de 18 şi 19.12.1989 s-au mai produs victime prin împuşcare, şapte morţi şi 98 de răniţi. Bineînţeles, din rândul civililor.

Revolta din Timişoara intra pe un alt făgaş, populaţia fiind pe cale să se organizeze pe baze revoluţionare cu revendicări clare.

În ziua de 20.12.1989 urma a se desfăşura o mare demonstraţie muncitorească în centrul oraşului la care trebuiau să participe muncitori de pe marile platforme industriale ale municipiului.
Raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, vol. I, p. 112-116