Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Relaţiile României socialiste cu Ungaria se agravau din ce în ce mai mult în primăvara anului 1989. Un document aflat în Arhiva Diplomatică din 12 aprilie 1989 arată cum diplomaţii români urmăreau cu multă atenţie orice mesaj transmis de partea maghiară şi pregăteau variante de răspuns la acestea.
Lucrurile căpătau o sensibilitate aparte întrucât mass-media din capitala Ungariei acuza statul român de politici menite să ducă la nimicirea minorităţii maghiare. Într-un articol din presa de la Budapesta publicat cu câteva zile înainte, însuşi consilierul cultural al Ambasadei Române din Ungaria, Ioan Chira, era prezentat drept unul dintre autorii "sistematizării spirituale" practicate, potrivit jurnalistului ungur, împotriva maghiarilor din România.
Vă prezentăm mai jos documentul respectiv, prin care ambasadorul român, Traian Pop, a solicitat adjunctului ministrului de Externe, Olimpia Solomonescu, să aprobe respingerea pe căi diplomatice a "deformărilor şi acuzaţiilor nefondate la adresa politicii culturale din ţara noastră".
Tovarăşe adjunct al ministrului,
Vă informăm că revista ungară "Film Színház Muzsna" numărul 14 (8 aprilie 1989) publică, în pagina 2, articolul intitulat "Sistematizare spirituală" (Szelleni Szisztematizalas), semnat de László Ablonczy (redactor la revista de mai sus).
În conţinutul articolului se fac o serie de referiri şi aprecieri denigratoare la adresa vieţii şi a politicii culturale actuale din România. Se afirmă că în ţara noastră se duce o politică sistematică de asimilare a vieţii spirituale maghiare. Sunt menţionate în acest sens teatrele din Sfântul Gheorghe şi cel din Oradea. Se fac referiri la "trucuri politice, care sub pretextul democraţiei se constituie în semnale de alarmă ale nimicirii artificiale a minorităţilor pe această cale şi a maghiarimii de două milioane". Se afirmă apoi că: "În cadrul sistematizării spirituale, dispare istoricitatea şi în locul acesteia lucrurile funcţionează şi se aranjează conform dictaturii de moment".
În finalul articolului se concluzionează: "Acesta este abia începutul. Am în mână albumul editat de teatrul din Oradea în 1918 (1978 - n.n.) prilejuit de jubileul de 50 de ani de existenţă. În el nu există nici o propoziţie în limba maghiară, dar, printre altele, poate fi citită o lungă efuziune. Semnatarul este cel care conducea atunci cultura judeţului Bihor. S-a dovedit a fi supraveghetor credincios şi vigilent al frăţiei. Meritele sale au fost şi recompensate. De atunci, Ioan Chira este consilierul cultural al Ambasadei Române din Ungaria".
După aprecierea noastră, în afară de deformările şi acuzaţiile nefondate la adresa politicii culturale din ţara noastră, prin referirea care se face la adresa consilierului ambasadei noastre se urmăreşte discreditarea acestuia în opinia publică din Ungaria, şi în special în cercurile cultural-artistice.
Vă propunem să fiţi de acord ca ambasada să facă un demers la Direcţia de presă din MAE ungar şi la conducerea revistei, întrucât acuzaţiile ce i se aduc tovarăşului consilier Ioan Chira nu au nici o bază reală, sunt simple invenţii. Albumul la care se referă articolul a fost editat cu prilejul aniversării a 50 de ani de existenţă a teatrului românesc din Oradea.
Secţia maghiară avea, la timpul respectiv, o vechime mai mare şi, prin urmare, nu făcea obiectul aniversării respective.
Ambasador, Traian Pop
