Dan Deşliu considera că Nicolae Ceauşescu devenise proprietarul României

Departamentul Securităţii Statului ● Unitatea Specială "R" ● Secret

Aprilie 1989
Vă raportăm că postul de radio Vocea Americii a difuzat în cadrul programului în limba română din data de 6 aprilie 1989 partea a doua a comentariului lui Dorin Tudoran despre scrisoarea de protest a poetului Dan Deşliu. Redăm, în continuare, integral, materialul difuzat:

Dorin Tudoran: "Aşadar, care sunt lucrurile pe care, cum singur afirma Dan Deşliu, considera că are dreptul şi obligaţia să le spună preşedintelui Nicolae Ceauşescu?"

Domnule preşedinte, suntem la capătul pute­rilor, al răbdării, al absurdului multilateral dezvoltat. De ce? După mine, din cauza unei viziuni aberante asupra realităţii. Nu împăratul sau părintele patriei, dumneavoastră vă socotiţi pur şi simplu proprietarul României. Proprietar absolut al solului şi subsolului, al apelor dulci şi sărate, al aerului, al celor vii şi chiar al răposaţilor din ci­mitirele de la sate. Ba, în plus, al adevărului şi dreptăţii. Ei bine, asta nu se poate. Nimeni n-a fost vreodată proprietarul unei ţări. Că dumneavoastră vă situaţi în atare postură o dovedeşte mai tot ce vă îngădiţi a dispune să se facă. Fără urmă de temei logic şi normal.

Această perspectivă eronată se agravează printr-o particularitate a naturii dumneavoastră. La care presupun că nu v-aţi gândit niciodată. Sunteţi, domnule preşedinte, un mistic ireductibil. Pare  greu de crezut de un ateu înverşunat. Sunteţi profund convins că o putere supranaturală v-a dăruit cu harul de care n-a mai avut parte nimeni pe pâmânt. Cum altfel vă puteţi explica faptul că dvs., care n-aveţi pregătire de specialitate chiar în toate direcţiile, îi învăţaţi pe agricultori cum să însămânţeze, pe constructori cum să construiască un bloc cu 13 etaje, de pildă, pe fundaţia unuia plănuit să aibe doar 8. Pe metalurgişti, pe pictori, pe lucrătorii din comerţ, pe fotbalişti, pe profesori, dar pe cine nu? Folosind un citat dintr-o cuvântare pe  care aţi rostit-o cândva, prin 1965, sper că vă amintiţi, n-a existat, nu există şi nu va exista nicicând un ins atotştiutor, infailibil în toate domeniile. Iată că aţi ajuns la ideea că acest fenomen a devenit o realitate în persoana dumneavoastră.

Dorin Tudoran: "Să vedem, în continuare, care ar fi, după opinia lui Dan Deşliu, efectul acestui fenomen?"
Rezultatul? Un adevărat dezastru naţional. Am ajuns să facem eco­no­mie la lipiciul pentru plicuri şi timbre poş­tale. Umblăm năuci după un tub de pastă de dinţi, după o cutie de chibrituri sau de detergenţi, după rufărie de corp suportabilă. Mă jenez să intru în amănunte. Iar dumneavoastră sus­ţi­neţi că mai bine n-am dus-o nicicând. Am ajuns să plătim kw cu 3 lei, să bâjbâim la căderea serii în Bucureştiul modern ca prin Codrii Vlăsiei, să ne luminăm cu becuri cât un opaiţ, în timp ce pe şantierul faimoasei Case a Republicii se revarsă zi şi noapte torente de energie electrică. Cozile mănâncă bună parte din viaţa cetăţenilor, pentru procurarea unor alimente adesea de nemâncat, ca să nu mai vorbim de tragedia localităţilor mari şi mărunte din provincie, iar dumneavoastră îi criticaţi pe bieţii români că sunt lacomi, că mănâncă excesiv. Televiziunea, ca şi presa nu ostenesc ca să vă închine programe, pagini şi fotomontaje, iar cei ce se zbat zilnic cu bucuriile existenţei nu au parte de un meci săptămânal, de un film interesant, de un program de varietăţi sau de nişte informaţii la zi. Nici măcar din ţări prieteneşti vecine, ca Polonia şi URSS. Oare de ce? Practic, şi televiziunea şi presa sunt tot proprietatea dvs. şi a familiei. Ce să vă mai spun? Că lipsesc tot mai acut produsele farmaceutice esenţiale pentru existenţa tuturor, tineri şi bătrâni, căci maladiile nu ocolesc pe nimeni, că am ajuns, aţi ajuns mai exact, la vânzarea de oameni contra mărci, dolari etc. Asta înseamnă, probabil, definitiva rezolvare a pro­blemei naţionale. Dar copiii?

Dorin Tudoran: "Ei bine, de­ta­liile despre situaţia acestor opinii le veţi afla mâine, când vom continua difuzarea textului integral al scrisorii poetului Dan Deşliu".
Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 432-433