De-a râsu’ plânsu’ la Ora Veselă

"Ora veselă, doamnelor,/Ora veselă, domnilor,/Ore vesele pleacă-n zbor către inimile tuturor!". În ianuarie 1989 se împlineau 60 de ani de la de­bu­tul "Orei Vesele", prima emisiune ra­dio­fonică de umor difuzată de Radio Ro­mânia, un an nu foarte vesel pentru pro­gramul menit să aducă bucurie în su­fletele românilor.

Se difuza din ce în ce mai rar, iar evenimentele din de­cem­brie 1989 au suspendat şi pregă­ti­­ri­le pentru programul de Revelion. In­diferent că s-a numit "Ora Veselă" sau, mai târziu, "Unda Veselă", româ­nii au rămas cu sufletul alături de emi­siu­nea difuzată de radioul public. Într-un final, ceea ce nu au reuşit co­mu­­niştii, s-a reuşit în capitalism. Orele ve­sele aproape că nu mai există, singurul lucru care le readuce când şi când în amintirea noastră fiind ani­ver­sările sau vreun alt prilej de sărbă­toare.

Dincolo de cupletele savuroase pe care le ascultam duminica, lipiţi de aparatele de radio, se ascund poveşti incredibile. Cenzura, vigilentă, cernea textele în cautarea oricăror trimiteri care ar fi putut leza sistemul şi, mai ales, pe mai marii de la conducere. Celebrele liste ale cenzurii sfidau ab­surdul interzicând cuvinte sau expresii precum... "energie eoliană". Dramaturgul şi realizatorul de emisiuni radio şi de televiziune Octavian Sava, cel care a stat timp de 15 ani la cârma "Orei Vesele" povesteşte zâmbind amar: "Niciodată nu am înţeles de ce nu aveam voie să vorbim despre energia eoliană, de exemplu. Nu ni se dă­deau explicaţii, iar oamenii care răs­pundeau de cenzură lucrau, de obicei, alături de noi. Însă funcţiona foarte bine şi autocenzura. Ştiam deja despre ce putem să vorbim şi în privinţa căror lucruri trebuia să ne abţinem. Oricum, evitam orice aluzie, orice critică. Dar întotdeauna existau evenimente pe care nu puteai să le prevezi. De pildă, la un moment dat, în Turcia exista un personaj pe nume Menderes, fost premier, care era considerat  duşmanul României numărul unu din anumite cauze politice. Aşa că am făcut un cuplet pe muzică orientală, un fel de manea, în care Menderes era făcut «apă rece şi rahat». A venit cenzura, materialul a fost aprobat de preşedintele Radioului de atunci, Melita Apostol, care s-a arătat foarte încântată de cât de bun era. Tragem în Menderes, îl difuzăm! A doua zi, dezastru. Pentru că tocmai se încheiase un tratat între Turcia şi România. De unde puteam noi să ştim că Menderes nu mai trebuia atacat?", ridică din umeri Sava.  

Teama de a ajunge în vizorul Securităţii dădea naştere unor situaţii de un ridicol incredibil. Astfel, scriitorul Paul Anghel scrisese o satiră intitulată "Şapte inşi într-o căruţă", care a fost adap­tată pentru Radio. Pe scurt, se spu­nea povestea a şapte gospodari, colectivişti harnici, care obţinuseră o recoltă foarte bogată, dar nu aveau cu ce să o transporte la Bucureşti. Aşa că cei şapte pleacă spre Capitală şi îşi cumpără un camion la mâna a doua. "Materialul s-a difuzat de cinci sau şa­se ori", povesteşte Octavian Sava. "Era vorba de literatură română, apoi Paul Anghel avea o anumită poziţie, toată lumea era fericită, pentru că mate­rialul era foarte apreciat. Nenorocirea face ca într-o dimineaţă în care se difu­zea­ză din nou acest material să vină Constantin Prisnea, care se afla la con­duce­rea Radioului, să ne spună să-l oprim. Ce se întâmplase?! Gheor­ghiu Dej, care era bolnav la acel mo­ment, ascultase totul la radio şi a întrebat supărat «Ce e cu piesa asta?». Am decis să nu întrerupem programul. Ar fi fost mai rău. Oamenii ar fi început să-şi pună în­trebări. Am fost chemaţi la CC şi criticaţi la Ministerul Culturii, dar nimeni nu ne-a spus de ce anu­me ne făceam vi­novaţi. Am trăit cu acest mister ani de zile, pentru ca într-o zi să aflu, în­tâm­plător, că Gheor­ghiu Dej nu a făcut decât să în­trebe «Da’ ce, oricine poate să cum­­pere în ţara asta un camion?». Nu a dat indicaţii să fie interzis materialul. Dar ceea ce a spus a fost suficient pentru ca alţii să ia măsuri. Şi asta pentru că nimeni nu îndrăznea să întrebe mai mult, de frică."  

Ani de-a rândul, "Ora Veselă", care dura numai 10-15 minute la începuturile ei, în 1929, a descreţit frunţile românilor cu momente comice interpretate "pe viu" de mari actori ai sce­nei româneşti. Prin faţa microfonului s-au perindat figuri precum Ion Manu, Stroe şi Vasilache, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Costache Antoniu, Ion Lucian, Toma Caragiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădu­lescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mi­hai Fotino,Vasilica Tastaman, Marin Mo­raru, Florin Piersic, Ileana Stana Io­nescu, Nicu Constantin, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru sau Ro­dica Popescu-Bitănescu. Talentul acto­ricesc al celor care au poposit în "studioul vesel" a pus în valoare textele unor umorişti cunoscuţi, precum Mir­cea Crişan, Mircea Ştefănescu, Aurel Felea, Fred Firea, Mihai Maximilian, Grigore Pop, Dan Mihăescu, Octavian Sava, Cornel Udrea, Aurel Storin, Horia Şerbănescu. Bineînţeles, când spui "Ora veselă" nu poţi să-l uiţi pe Ion Vo­va, regizorul artistic al emisiunii, care s-a dedicat acestui adevărat fenomen umoristic începând cu anii ’50: "Era greu să faci umor pe vremea comuniş­tilor. Erau extrem de sensibili la cri­tică. Din cauza asta ne învăţasem minte şi aveam grijă să găsim alte formule prin care să vorbim despre lucrurile sensibile. «Ora Veselă» a însemnat pentru mine, dar şi pentru mulţi alţii, o posibilitate de evadare. În ciuda cenzurii şi a regimului am găsit întotdeauna portiţe pentru a face umor de calitate."