Desfiinţarea şi reînfiinţarea trupei Thalia

O mână de studenţi maghiari de la facultăţile din Timişoara îşi făcuseră de prin 1968 încoace un fel de obicei de a se întâlni, cu diferite ocazii, la Casa Studenţilor din Timişoara pentru diverse spectacole. Din cauza versurilor unui poet clujean interbelic nepublicat care au fost recitate de membii Thaliei, grupul a fost desfiinţat în decembrie 1988. Apoi, tot de sus, aşa cum a venit desfiinţarea, a ve­nit şi reînfiinţarea în februarie 1989.

Grupul de teatru Thalia  a beneficiat de sprijinul preotului reformat Laszlo Tokes, care ajunsese la Biserica Reformată din Timişoara prin anul 1987. Tokes invita grupul Thalia cu diferite ocazii să susţină recitaluri din poetul clujean interbelic Dsida Jeno chiar în incinta Bisericii Reformate, unde se adunau zeci de spectatori. Despre poet nu se poate spune că era unul aflat pe lista "interzişilor" din perioada comunistă, dar versurile sale nu erau publicate.

Cum a început tot balamucul
"Problemele au început cam din octombrie 1988 şi au tot continuat cam până prin mai-iunie 1989. În 31 octombrie 1988, de Ziua Reformaţiei, am fost invitaţi, cu trupa Thalia, să susţinem un recital de poezie din Dsida Jeno. La vremea aceea, acest poet era destul de incomod co­muniştilor. Nu era publicat, nu era inclus în programa şcolară, pentru că poeziile lui erau cum să vă spun... Vă traduc  numai un vers, aşa, cât de cât, ca să vă daţi seama «Orişicând eşti înconjurat de jandarmi cu baioneta, trebuie să-ţi repeţi  că nu poţi sluji deodată lui Hristos şi Pillat». Acesta era chiar versul cu care se termina recitalul nostru. Or, acest gen de versuri nu era îndrăgit în perioada comunistă, iar spectacolul de recital din poezia lui nu era privit cu ochi buni, la fel cum erau şi cei care recitau din versurile sale", povesteşte Arpad Gazda, fost membru al trupei de teatru Thalia.

În urma recitalului din octombrie din Biserica Reformată a început ba­lamucul, prin râuri de mustrări şi atenţionări venite prin diverse căi. "Prima dată am fost atenţionaţi de con­ducătorul grupului, actorul Laszlo Matray, care ne-a spus că nu este bine să mai ţinem al doilea spectacol din 4 decembrie şi să nu mai repetăm pentru că nu este bine pentru Thalia. Ne-am întâlnit în camera de cămin a unui coleg de-al nostru din trupă, Zsolt Szilagyi, unde am supus la vot ce să facem în continuare.

Noi nu am vrut să periclităm existenţa trupei de teatru, dar totuşi  am simţit că dacă ne-am angajat să ţinem şi al doilea spectacol la bise­rică, atunci nu trebuie să ne speriem şi să ne împiedice nimeni, pentru că era propria noastră dorinţă", continuă Gazda.

La recitalul din Biserica Reformată participau numai patru membri ai Thaliei şi alţi patru actori amatori. Votul ad-hoc din camera de cămin s-a soldat cu un rezultat "pro", adică "să se joace, dom’le", şi spectacolul s-a jucat la 4 decembrie. "Prin intermediul lui Matray, am fost anunţaţi că s-a dat dispoziţie ca grupul Thalia să fie desfiinţat. El a fost cel care ne-a comunicat. Nu ştiam de unde şi cum aflase. Atunci nu mi-am dat seama, dar anii au trecut şi între timp mi-am consultat dosarele de Securitate la CNSAS şi am mai aflat şi eu unele lucruri. Pot să afirm 99% că Matray era printre turnători şi că el, nu ştiu din ce motive, colabora cu Securitatea. Eu îmi aduc aminte că Matray îmi atrăgea atenţia că nu era corect să participăm. A făcut de câteva ori şedinţă cu noi şi ne-a arătat că nu este corect să participăm la biserică la asemenea spectacole şi să re­nun­ţăm la acestea. Am găsit în dosarul meu de urmărire hârtii semnate de el şi unele semnate cu pseudonimul Dumitru Costin, care presupun că era al domnului Matray", povesteşte Arpad Gazda.

Imediat după spectacolul din Bi­serică de la data de 4 decembrie, trupa Thalia a fost desfiinţată. Laszlo Tokes i-a scris imediat o scrisoare episcopului de Oradea, Laszlo Papp, în care i-a cerut ca Biserica să ia po­ziţie în apărarea Thaliei, pentru că o parte din actorii care erau membri ai trupei erau persecutaţi de Securitate. Episcopul Papp ar fi răspuns că nu este bine să se folosească studenţi la astfel de recitaluri şi că aceste manifestări să nu mai continue. Până în februarie 1989, toţi membrii trupei se resemnaseră cu situaţia şi fiecare o luase pe drumul său. Dar într-o zi "ne-am adunat într-un că­min studenţesc împreună cu Ma­tray, care ne-a comunicat că grupul poate să-şi continue activitatea, dar patru persoane, cele care sus­ţi­nu­seră recitalul din Biserică, care au pus în pericol existenţa grupului, nu mai pot continua cu Thalia. Era fe­bruarie 1989. Unul din cei patru era şi subsemnatul. Aici am început eu să mă luminez cât de cât în ceea ce-l priveşte pe Matray. El nu s-a comportat ca un coleg de-al nostru. A spus că e bine că noi, cei patru, am fost excluşi la cererea organelor şi chiar dacă nu ar fi fost această solici­tare de sus trebuie o delimitare de aceste elemente. Adică, noi trebuia să fim excluşi din Thalia pentru că dăunam. El nu credea că noi am fost ne­drep­tă­ţiţi, ba, din contră, era de părere că cei care au decis exclu­derea noastră au avut dreptate", conchide Arpad Gazda.

Varianta lui Matray
În replică la cele afirmate de Arpad Gazda, Laszlo Matray, conducătorul trupei Thalia, neagă toate acuzaţiile cum că i-ar fi "turnat" la Securitate pe unii actori ai grupului pentru acţiunile din Biserica Reformată. "Tot circul a început  în 1988, când noi pregăteam săr­bă­to­rirea a 20 de ani de la înfiinţarea Teatrului Thalia. Apucasem să tri­mi­tem invitaţii în toată ţara şi toată lumea ştia de spectacolul aniversar. Atunci am primit ordin să revocăm toate invitaţiile, pentru că a intervenit în suspendarea activităţii trupei Thalia. Ce s-a întâmplat? Pastorul Laszlo Tokes a organizat o serată despre Reformaţie, de la care se împlineau 375 de ani, serată la care a invitat câţiva studenţi de-ai mei să recite câteva poezii cu acordul meu. Se­rata a avut succes, şi atunci Tokes a anunţat public că se va relua peste două săp­tămâni. Greşeală, pentru că atunci a men­ţionat numele de Thalia şi a mul­ţumit trupei cu acest nume, lucru pe care nu trebuia să îl facă. Studenţii nu reprezentau trupa la acea serată. Nu trebuia, pentru că studenţii s-au dus acolo în nume propriu, fiecare pe con­ştiinţa lui.

După ce Laszlo Tokes a men­ţionat nu­mele Tha­lia, au venit «bă­ieţii» şi m-au întrebat de ce, mai nou, trupa umblă mai mult la Bi­se­ri­că decât la Casa Studenţilor din oraşul de pe Bega. «Faceţi un spectacol pe se­mestru la Casa Studenţilor, iar la Biserică un spectacol la două săp­tămâni», mi-au spus «băieţii». Atunci m-am dus la Laszlo Tokes şi i-am spus să facă ceva să amâne a doua reprezentaţie."

Matray povesteşte că reacţia pastorului Tokes nu a fost una chiar calmă, acesta răbufnind: "Nu se poate să anulaţi, căci am trimis deja invitaţii la toată lumea şi la episcop, la Bihor. Nu trebuie să ne temem, să ne speriem". Matray a decis să nu se mai bage, spunându-le atât lui Tokes, cât şi studenţilor să facă ce vor. "Din cei 10 membri ai trupei care au fost la primul spectacol, doar patru au vrut să meargă din nou. Ceilalţi au înţeles că nu era bine să amestecăm trupa Thalia cu ce se întâmpla la Biserică.

Numai că această chestie a ajuns la episco­pul reformat din Oradea, Laszlo Papp, care i-a trimis o scri­soare lui Tokes. În scrisoare îl întreba de ce implică studenţii de la teatru în ma­ni­festările de la Bise­rică şi de ce ames­tecă aceste lucruri. Tokes i-a răs­puns tot printr-o scri­soare, pe care a tri­mis-o şi la Radio Kossuth Budapesta. Cei de la Radio Budapesta au dat pe post conţinutul scrisorilor şi au amintit şi de mine, spunând că eu le-am interzis studenţilor să meargă şi la a doua serată la Biserica lui Laszlo Tokes. Aşa a început scandalul. Dom­­nul Tokes a fost invitat la Casa Stu­denţilor, unde directorul şi me­to­diş­tii au în­cercat să îl convingă să contramandeze a doua serată.

Laszlo Tokes a re­fuzat. Astfel a intervenit suspen­darea. Ni s-a spus că, dacă nu re­tra­gem trupa de la ma­nifestarea lui To­kes, ni se suspendă activitatea. Am fost suspendaţi până în 1989, când ne-am dus la festivalul de la Bra­şov", spune actorul Laszlo Matray.

Ofiţerul din dulap…
În ceea ce priveşte relaţia sa cu fostul său student Arpad Gazda, Matray spune că acesta era genul care căuta să se afirme prin diverse proteste şi prin afilierea la diverse mişcări. "Lui Arpi (Gazda Arpad – n.r.) i se spunea Şarpi, tocmai pentru felul său de a fi şi pentru cum se raporta la colegi şi la noi. El nu trebuia reclamat sau «turnat» la Securitate, pentru că toată lumea ştia că el este mâna dreaptă a domnului Tokes. Era un lucru cert, nu trebuia să le spună nimeni «băieţilor». Într-adevăr, se­cretara de partid a Uniunii Stu­den­ţilor din Timişoara m-a chemat la ea, la birou şi mi-a spus că securiştii au fost la ea şi i-au dat o listă cu cei 10 oameni care au fost la prima serată. Ulterior,  am aflat că la discuţia din biroul acesteia, într-un dulap, era ascuns un ofiţer de la Securitate, care ascultase tot ce am discutat în acel birou.

Acolo, eu am citit lista şi i-am spus exact cine a fost şi cine nu a fost. Clar au fost nişte greşeli de «turnare», cel care a «turnat» n-a prea cunoscut oamenii din trupă. Eu îi ştiam pe toţi cei 10 şi am spus exact care au participat şi care nu. Dacă asta în­seamnă că eu am «turnat»… Cum să «torn» eu cu numele conspirativ de Dumitru Costin? Dacă chiar se întâmpla treaba, să torn pe cineva, nu îmi luam un nume românesc, ci unul maghiar, de care nu s-ar fi prins nimeni cine este în spatele pseudonimului, să induc în eroare pe toată lumea.(…) Pe mine Tokes m-a împroşcat de mai multe ori cu noroi, dar eu am o zicală ce spune că, dacă cineva te împroaşcă cu noroi, nu încerca să ştergi, pentru că se usucă şi pică singur", a conchis Laszlo Matray.