Deşi neînvinsă, Dinamo a ratat calificarea în semifinalele Cupei Cupelor

După ce, în tur, a ratat în ultimul minut o victorie pe care o merita, 1-1 cu Sampdoria în Ştefan cel Mare, în urma unui gol stupid primit de la Vialli, Dinamo rămânea optimistă în privinţa manşei secunde, mai ales că italienii se temeau de forţa echipei lui Mircea Lucescu.

"Antre­norul lor, Vujadin Boşkov, mi-a spus după primul meci că echipa sa a avut noroc, iar acum ei au prima şansă la calificare. I-am răspuns atunci că totul se va juca până la ultimul fluier al arbitrului. Băieţii erau mai mult decât montaţi, îşi doreau măcar să egaleze performanţa din 1983, când Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor", îşi aminteşte Mircea Lucescu.

Acesta declara în ziarul Sportul înainte de plecarea spre Italia: "Acum ştim la ce să ne aşteptăm. În general, noi jucăm mai bine în deplasare. O singură problemă am, anume că marea dorinţă de calificare a băieţilor să nu-i facă să-şi piardă concentrarea". Partida s-a disputat la Cremona, terenul propriu al Sampdoriei, din Genova, aflându-se în modernizare, în perspectiva Campionatului Mondial din 1990, care a fost găzduit de Italia. "Il Luce" a trimis pe teren următorul "unsprezece": Stelea – Var­ga, Andone, Rednic, Klein – Ma­teuţ, Sabău, Lupescu, Lupu – Vai­ş­covici, Cămătaru. De partea cealaltă, au evoluat nume unul şi unul: Pagliuca – Lanna, Pellegrini, Vierchowod, Salsano – Dossena, Cerezo, Pari, Victor – Mancini, Pradella.

Dinamo a început meciul curajos, înghesuindu-i pe italieni în propria jumătate. Cea mai controversată fază s-a petrecut în minutul 25, atunci când Cămătaru a scăpat singur spre poartă din propriul teren, însă "centralul" maghiar Istvan Nemeth l-a oprit total aiurea, deşi asistentul nu ridicase corect fanionul! Câteva minute mai târziu, Sabău ratează singur cu Pagliuca. Sampdoria revine în joc şi Mancini trimite în bară, prima parte încheindu-se 0-0.

După pauză, Mircea Lucescu a forţat cu tânărul pe atunci Florin Ră­ducioiu, care la prima acţiune a ratat o mare situaţie, şutând peste poartă din centrul careului. Dinamoviştii se aruncă efectiv peste adversar, însă Cămătaru, din nou Răducioiu, Rednic şi Mateuţ, în două rânduri, irosesc situaţii ce ar fi putut aduce calificarea în semifinale. În acest răstimp, italienii doar s-au apărat, dar, la final scorul a rămas 0-0 şi ei au fost cei care au ajuns în semifinale, deşi raportul şuturilor la şi pe poartă a fost favorabil românilor.

"Ca şi la Bucureşti, şi în retur am avut mare ghinion. I-am dominat teritorial pe italieni, am fost peste ei în ambele manşe, însă aşa a fost să fie, poate nu a vrut nici Dumnezeu. Un singur gol şi eram în semifinale. A mai fost şi acel arbitru din Ungaria, care a tras cât a putut cu gazdele. Cămătaru a scăpat din propriul teren şi a fost oprit pentru ofsaid, fără ca arbitrul de tuşă să sancţioneze ceva. Oricum, Dinamo a ieşit onorabil, neînvinsă, în faţa unei echipe de vedete, dar regretul a fost mare. Se formase însă o mare echipă, care în următorul an a do­minat teritorial fotbalul românesc, iar la CM din 1990 a dat 12 jucători."

Actualul antrenor al lui Dinamo, Mircea Rednic, şi-a reamintit la rândul lui: "Calificarea s-a pierdut la Bucureşti, o dată cu acel gol stupid pe care l-am primit în ultimul minut de joc. S-a văzut şi în retur, Sampdoria nu ne-a fost cu nimic superioară, aş spune din contră.

I-am dominat şi la ei acasă, dar a intervenit din nou neşansa. Ţin minte că, pe final, italienii îl implorau pe arbitru să fluiere mai repede finalul meciului. Chiar dacă am ratat şansa de ajunge în semifinalele Cupei Cupelor, nimeni din conducere nu ne-a reproşat nimic. Revanşa aveam să o luăm un an mai târziu".